Pretentii civile. Speta. Decizia 1364/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1364/R/2009
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 95 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr- precum și recursul pârâtei EUR-M SRL declarat împotriva aceleiași hotărâri, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 mai 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru termenul de azi, când a fost amânată pronunțarea, pârâta a înregistrat la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 95/F din 11.02.2009 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar -, s-a dmis în parte acțiunea completată și precizată de reclamantul împotriva pârâtei SC EUR-M SRL B și în consecință a fost obligată pârâta la plata drepturilor bănești în sumă de 45560 lei, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective, reprezentând diferențe drepturi salariale, indemnizație concediu de odihnă și adaos 2 %, potrivit raportului de expertiză contabilă - varianta I, pentru perioada l iulie 2004 - l5 iunie 2007; precum și să vireze contribuțiile datorate bugetului de stat și bugetului de asigurări sociale aferentei perioadei l iulie 2004- l5 iunie 2007.
A anulat Deciziile nr. S 8/l iunie 2006 și S 4/l aprilie 2007, ca nelegale și a dispus rectificarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantului la poziția 99 și l00.
S-a respins cererea de anulare a celorlalte decizii.
S-a respins petitul privind plata contravalorii tichetelor de masă și a daunelor interese până la eliberarea carnetului de muncă.
S-a respins cererea de constatare a nulității absolute a dispoziției de concediere nr. l/2007.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la anularea deciziilor înscrise în carnetul de muncă, excepție invocată de către pârâtă.
Totodată a fost obligată intimata să plătească reclamantului suma de 2400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamantul, a fost angajatul pârâtei în funcția de consilier juridic, prin contractul de muncă nr. l0/l5.l0.2003 înregistrat la ITM sub nr.l6965l din ll.XI.2003 (7-8),cu o normă de 4 ore/zi, un salariu de 2.500.000 lei lunar.
In clauzele contractului de muncă părțile au convenit ca angajatului să i se acorde tichete de masă și un concediu de odihnă de " o lună în timpul vacanței judecătorești".
Acest contract de muncă a fost modificat prin acordul părților prin mai multe acte adiționale, după cum urmează:
- act adițional nr. l din 30.XII.2003 (9) prin care s-a majorat salariul de 2.500.000 lei la 2.800.000 lei lunar, și s-a convenit ca reclamantul să mai beneficieze de un spor de 2 % din valoarea litigiilor câștigate de unitate ca urmare a prestațiilor de serviciu ale reclamantului și un spor de 3 % din valoarea unor sume încasate prin procedura executării silite, dispozițiile actului adițional urmând a-și produce efectele de la 0l.0l.2004;
2. - act adițional nr. l din 29.l2.2004 - cu efecte de la l ian.2005(l0) prin care s-a majorat salariul reclamantului de la 2.800.000 lei la 3.l00.000 lei.
3. - actul adițional nr. l din 30.l2.2005 - cu efecte din 0l.0l.2006 (ll),prin care s-a stabilit durata normei de muncă la 8 ore/zi, iar salariul s-a majorat de la 3.l00.000 lei la 3.300.000 lei.
Prin dispoziția nr. l din l5.06.2007 reclamantului i-a încetat raportul de muncă cu societatea pârâtă în baza art.65 alin. l din Codul muncii, determinată de desființarea locului de muncă. stabilindu-se totodată prin această dispoziție faptul că preavizul de l5 zile a expirat la data de l5.06.2007.
Deși raportul de muncă al reclamantului s-a modificat prin acordul părților numai prin actele adiționale arătate mai sus, în carnetul de muncă al acestuia s-au înscris și alte dispoziții care nu sunt conforme acestor acte adiționale. Astfel la pozițiile nr. 93 s-a înscris contractul de muncă, la poz.94 s-a înscris actul adițional nr. l/2003; la poz.95 s-a înscris majorarea salariului conform actului adițional nr. l/2004 la 3.l00.000 lei; la poz.96 s-a înscris mențiunea referitoare la denominarea aceluiași salariu care din 3.l00.000 ROL a devenit 3l0 lei RON, la poz.97 s-a înscris majorarea salariului la 330 lei potrivit actului adițional nr. l/2005 (fără însă a i se înscrie și norma de 8 ore, la poz. 98 s-a înscris majorarea salariului la 370 lei RON; la poz. 99 reclamantului prin decizia S 8/2006 i s-a diminuat salariul de la 370 lei la 250 lei, iar la poz.99 s-a înscris majorarea salariului la 440 lei prin decizia S 4/2007.
Operațiunile de înscriere în carnetul de muncă pozițiile 95- 96 - 98 -100 s-au efectuat de către unitatea pârâtă prin deciziile nr. S l/2005, S 7/2005; Decizia 6/2006, Decizia S 8/2006, Decizia S 4/2007 (l30-l33 față și verso), necomunicate cu reclamantul, după cum rezultă din dosarul cauzei.
Asupra cererilor reclamantului referitoare la nulitatea dispoziției de concediere nr. l/2007 pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la preaviz și nulitatea deciziilor înscrise în carnetul de muncă la pozițiile 95-l00, instanța apreciază că acestea sunt întemeiate în parte pentru următoarele motive:
Prin dispoziția nr. l/2007 raportul de muncă al reclamantului încheiat cu pârâta a încetat la data de l5.06.2007, dată la care a încetat și preavizul de l5 zile. Din actele dosarului, respectiv corespondența unității cu reclamantul (45) rezultă că părțile au convenit asupra încetării raportului de muncă, corespondența societății cu acesta fiind primită de reclamant, acesta semnând confirmarea de primire la data de 8.06.2007 după cum rezultă de pe înscrisul de la 45-46.
Din fișele de pontaj de la 155-156 (față și verso), rezultă că reclamantul nu a prestat muncă la unitate începând cu luna aprilie și până la 25 mai, iar din 27 mai 2007 până la l5 iunie 2007 este pontat cu activitate în condiții de preaviz, ceea ce face dovada respectării de către unitate a clauzei din contractul de muncă referitoare la preavizul de l5 zile dar și a dispozițiilor art.73 din Codul muncii. Chiar dacă reclamantului i s-ar fi desfăcut contractul de muncă fără să i se acorde preavizul, sancțiunea nu este nulitate absolută a deciziei de încetare a raportului de muncă, ci obligarea unității la plata salariului cuvenit pentru perioada de preaviz. În speță, în măsura în care drepturile salariale, nu s-au achitat reclamantului pentru perioada de preaviz arătată, urmează ca aceasta să se aibă în vedere la stabilirea despăgubirilor, astfel că cererea reclamantului de constatare a nulității absolute a dispoziției nr. l/2007 este neîntemeiată urmând a fi respinsă. Pentru aceleași motive vor fi respinse și cererea de rectificare a carnetului de muncă prin înscrierea ca dată a încetării raportului de muncă la 26.06.2007.
In ceea ce privește deciziile înscrise în carnetul de muncă al reclamantului poz.95-l00, se reține că prin completarea de acțiune (l03) reclamantul a solicitat nulitatea absolută totală sau parțială a deciziilor Sld in 0l.2005 (poz. 95 din carnetul de muncă), S 7/l 07.2005 (poz.96 din carnetul de muncă), S 6 din 02.2006 poz.98 din carnetul de muncă, S 8 din 08.2006 poz.99 din carnetul de muncă, Decizia S 4 din 04.2007, care nu i-au fost comunicate și care în opinia sa reprezintă modificări unilaterale ale contractului de muncă.
Analizând aceste decizii (l30-l33 față și verso), prin prisma contractului de muncă și al actelor adiționale ulterioare, tribunalul a apreciat că deciziile nr. S l/2005 (poz.95), S 7/2005 (poz.96) și S 6/2006 (poz.99) sunt emise în conformitate cu actele adiționale în ceea ce privește nivelul salariului reclamantului, chiar dacă nu i-au fost comunicate, acestea nu au fost de natură a-i produce vreun prejudiciu, și nu pot fi apreciate ca o modificare unilaterală a contractului de muncă al reclamantului, motiv pentru care cererea sa de constatare a nulității absolute parțiale sau totale a acestora apare ca neîntemeiată.
Cu totul alta este situația în ceea ce privește Deciziile S 8 din l iunie 2006, poz.98 din carnetul de muncă și Decizia nr. S 4 din l aprilie 2007 (l32 verso, l33), care reprezintă modificări unilaterale ale contractului de muncă al reclamantului. Prin actul adițional nr. l din 30.l2.2005 semnat de ambele părți (ll) norma de muncă a reclamantului a fost stabilită la 8 ore cu un salariu de 330 lei, majorat ulterior la 370 lei luna (l32 Decizia 6/2006).
Cu toate acestea prin Decizia S 8 din 06.2006 necomunicată reclamantului, acestuia i s-a diminuat în mod unilateral de către pârâta norma de muncă de la 8 ore la 4 ore și corespunzător i s-a diminuat și salariul, măsură menținută și ulterior prin Decizia S 4 din 04.2007 prin care i se stabilește un salariu de 440 lei lunar corespunzător normei de 4 ore, deși salariul aferent normei întregi de 8 ore era de 880 lei lunar conform contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-20l0.
Cele două decizii sunt lovite de nulitate, acestea reprezentând modificări unilaterale ale contractului de muncă al reclamantului cu referire la două elemente ale acestuia, respectiv salariul și timpul de muncă. Potrivit art.4l alin. l și 3 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților și se consideră ca și modificare a contractului individual de muncă, orice modificări care se referă printre alte elemente ale acestuia și cele referitoare la salariul și timpul de muncă. Dispoziția privind posibilitatea modificării contractului de muncă lunar prin acordul părților constituie o prevedere imperativă, nerespectarea acesteia fiind sancționată cu nulitatea actelor unilaterale de modificare.
Față de cele de mai sus, tribunalul a apreciat că cererea reclamantului de constatare a nulității absolute a deciziilor înscrise în contractul său de muncă este întemeiată în parte, în ceea ce privește nulitatea Deciziilor S 8/2006 și S 4/2007 pentru care urmează a fi admisă și a fi anulate deciziile arătate, iar pentru celelalte decizii analizate urmând a fi respinsă.
Este de necontestat în dosar, că deciziile atacate nu au fost comunicate reclamantului, acesta luând la cunoștință despre existența acestora doar în cadrul procesului, când s-a depus copia carnetului de muncă ( carnetul fiind deținut de unitate până la l5.10.2008- 346) și copia deciziilor (l30-l33), pârâta nefăcând dovada că le-ar fi comunicat în vreun fel reclamantului, ori în raport de data depunerii lor la dosarul cauzei de 26.sept.2007 (l00) respectiv 5 decembrie 2007 (l57), este evident că cererea reclamantului din 22.10.2007 (l03-ll3), este formulată înăuntrul termenului de prescripție prevăzut de art. 283 lit."a" din Codul muncii.
Nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 283 lit."d"din Codul muncii deoarece reclamantul nu a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra nulității contractului de muncă sau a unor clauze ale acestuia ori ale actelor adiționale, ci dimpotrivă respectarea acestora în modul în care a fost convenit cu pârâta, prin anularea actelor de modificare unilaterală a acestora.
Asupra pretențiilor bănești ale reclamantului astfel cum au fost ele precizate în cauză, constând din diferite salarii neachitate pe perioada l iulie 2004 - 29.06.2007 (când susține că în realitate i-a expirat preavizul), indemnizația de concediu de odihnă aferentă a 30 zile lucrătoare, sporul de 2 % din valoarea litigiilor câștigate, contravaloarea tichetelor de masă neacordate, daune interese reprezentând salariu de perioada 30.06.2007 și până la eliberarea carnetului de muncă, instanța reține că acestea sunt întemeiate în parte.
Din analiza statelor de plată a reclamantului pe perioada în litigiu, se constată că deși pârâta susține că drepturile salariale s-au achitat acestuia în fiecare lună, statele nu sunt semnate în totalitate de reclamant, care nu era deținător de card bancar de salarii pentru ca dovada achitării salariului să se facă cu ordin de plată.
La calculul cuantumului sumelor cuvenite reclamantului cu titlu de salariu urmează de asemenea a se avea în vedere și salariul datorat pentru o normă întreagă de 8 ore începând cu data de 0l.2006 potrivit actului adițional nr. l din 30.12.2005 (ll) precum și salariul de 880 lei lunar potrivit art.40 alin.l lit.c și alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/2006 pentru anii 2007- 20l0, pentru perioada ian.2007 până la data încetării raportului de muncă, respectiv l5.06.2007.
In ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei, la plata indemnizației de concediu de odihnă pentru 30 zile lucrătoare, deoarece în opinia sa clauza din contractul de muncă referitoare la dreptul la concediu de odihnă de "o lună în timpul vacanței judecătorești ", trebuie interpretată în acest sens, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată în parte, în sensul că se referă la o lună calendaristică ceea ce duce la concluzia că din punct de vedere al drepturilor bănești cuvenite, acestea se calculează în raport de minimul zilelor lucrătoare din luna în care s-a efectuat concediul.
In ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă neacordate, deși în contractul de muncă s-a prevăzut o astfel de obligație a angajatorului, tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Neacordarea tichetelor de masă tuturor salariaților pârâtei, înseamnă că aceasta nu și-a prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat astfel de cheltuieli.
Referitor la cererea reclamantului de obligare a societății pârâte la plata sumei reprezentând 2 % din valoarea litigiilor câștigate, tribunalul apreciază că acesta este întemeiată, urmând a fi admisă.
Chiar dacă în mod impropriu părțile au calificat acest drept ca și "spor" prin contractul de muncă, este evident că acest drept nu este un spor ci un adaos în sensul art.l55 din Codul muncii și a dispozițiilor din Contractele colective de muncă unice la nivel național.
Potrivit art.l55 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri, iar potrivit dispozițiilor cuprinse în contractele colective de muncă unice la nivel național salariul cuprinde aceleași elemente, iar adaosurile la salariul de bază sunt adaosuri de acord, premiile acordate din fondurile de premiere și alte adaosuri cuvenite la nivelul unității, iar cel în discuție face parte din această ultimă categorie.
Din actele dosarului, a rezultat că acest adaos este datorat cu privire la Sentința civilă nr. 265 din l2.06.206 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosar civil nr. 844/2006, valoarea litigiului fiind de 30.028.4l3.500 lei ROL.
In ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata unor daune materiale reprezentând salariul său pe perioada situată între data încetării raportului de muncă și cea a eliberării carnetului său de muncă (l5.l0.2008), deoarece din cauză neeliberării acestuia nu s-a putut angaja la o altă societate, tribunalul a apreciat că acesta este neîntemeiată, reclamantul nefăcând dovada că nu s-a putut angaja la o altă societate din acest motiv, mai ales că legislația prevede mijloace legale prin intermediul cărora salariatul să intre în posesia carnetului său de muncă și pe care reclamantul nu le-a folosit.
Copia contractului de muncă (fără dată și număr - 255-258), depus de reclamant care în opinia sa nu s-a putut finaliza datorită lipsei carnetului de muncă, nu face dovada că acesta este motivul nefinalizării sale, iar făcând o comparație a scrisului olograf de pe acest contract cu scriptele olografe depuse de reclamant în cauză (l3,l5,24), se observă că este vorba de asemănări evidente, ceea ce duce la concluzia că acesta a fost scris de reclamant și posibil să fie utilizat "pro causa".
Având în vedere considerentele expuse a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, în sensul arătat mai sus, a fost obligatată pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești restante, constând din diferențe salariale neacordate, indemnizație pentru concediu de odihnă calculate la nivelul arătat, adaosul de 2 % în cuantum de total de 45560 lei, potrivit raportului de expertiză contabilă (2l0-243), actualizate cu rata inflației la data plății, potrivit art.78 din Codul muncii, obligând totodată pârâta să plătească contribuțiile datorate bugetului de stat și de asigurări sociale, toate pentru perioada l iulie 2004 - l5.06.2007.
S-au anulat deciziile S 8/06.2006 și S 4/04.2007 și s-a dispus rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă la pozițiile 99 și l00.
S-a respins ca neîntemeiate petitele privind constatarea nulității absolute a deciziei de concediere și de anulare a celorlalte decizii, la plata contravalorii tichetelor de masă și a daunelor materiale până la eliberarea carnetului de muncă.
S-a respins, așa cum s-a arătat în considerente și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului cu privire la anularea deciziilor atacate.
În temeiul disp.art. 274.pr.civ, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în sumă de 2400 lei reprezentând onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul declarat de reclamantul s-a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei la plata unor despăgubiri totale de 76.508 lei, și a anulării tuturor deciziilor unilaterale de modificare a contractului individual de muncă, înscrise la pozițiile 95-96, 98-100 din carnetul de muncă, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului s-a susținut că deciziile unilaterale emise de pârâtă contravin actelor adiționale comune negociate și semnate de părți (nr. 1/29.12.2004 și nr. 1/30.12.2005) și prevederile legale în materie, precum și că deciziile depuse de pârâtă în instanță nu coincid cu cele menționate în carnetul de muncă, fiind înscrisuri constituite ulterior,pro causa.
Se contestă cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanță, apreciindu-se că există contradicție între dispozitiv și considerente în ceea ce privește sumele stabilite și că angajatorul nu a respectat prevederile legale referitoare la cuantumul salariului, respectiv a modificat unilateral salariul sub minimul brut orar prevăzut de lege.
Recurentul mai arată că în mod eronat s-a apreciat că preavizul emis de societate expiră la 15.06.2007, în condițiile în care a luat cunoștință de preaviz în data de 11.06.2007.
S-a mai criticat hotărârea primei instanțe din perspectiva interpretării greșite a duratei concediului de odihnă și a neacordării tichetelor de masă.
Prin recursul declarat de pârâtă s-a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului s-a invocat, în esență, că reclamantul solicitând suma de 62.447 lei, cu titlu adaos de acord, și-a modificat acțiunea, contrar limitelor impuse de art. 132 și art. 134. proc. civ. având în vedere că inițial a solicitat această sumă cu titlu de spor salarial.
Pârâta a invocat, prin notele scrise depuse la dosar, nulitatea absolută a acestei clauze contractuale, însă prima instanță a omis să se pronunțe asupra cererii.
Se invocă, de asemenea, nelegalitatea încheierilor de ședință din 21.11.2007 și 05.12.2007, ca urmare a primirii de către prima instanță a mai multor completări și modificări ale acțiunii inițiale, contrar art. 132. proc. civ. precum și excepției prescripției extinctive cu fondul cauzei.
Recurenta pârâtă critică și modul de cuantificare a despăgubirilor acordate, arătând că din raportul de expertiză a fost întocmit în două variante, care atestă în condițiile excluderii sporului de 2% că reclamantul a primit drepturi salariale mai mari decât cele la care era îndreptățit.
Se invocă și excepția prescripției dreptului de a constata nulitatea deciziilor de modificare, conform art. 283 lit. a și d muncii.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Motivul de casare invocat de recurenta pârâtă, constând în omisiunea soluționării prin hotărârea atacată a unei cereri este întemeiată.
Astfel, pârâta a invocat prin notele de ședință depuse la dosar la data de 13.11.2008 ( 272-277 dosar fond), nulitatea absolută a clauzei contractuale de acordare a sporului/adaosului de 2% din valoarea sumelor câștigate.
Nu are relevanță pentru instanța de recurs forma sub care pârâta a invocat nulitatea (pe cale reconvențională sau pe cale de excepție), deoarece prima instanță avea obligația să analizeze și să răspundă acestei probleme de drept de care depinde cererea de acordare a drepturilor salariale.
De asemenea, Curtea observă că prima instanță a considerat că data încetării raporturilor juridice de muncă este cea de 15.06.2007, fără a avea în vedere că din înscrisul de la fila 45 din dosar rezultă că reclamantului i s-a comunicat la data de 08.06.2007 o adresă prin care i se solicita să se prezinte la societate pentru semnarea dispoziției de încetare a contractului individual de muncă, părțile neconvenind asupra încetării contractului de muncă.
Se impune, prin urmare, efectuarea unor verificări suplimentare asupra datei încetării raporturilor juridice de muncă dintre părți, în funcție de momentul comunicării acesteia și cu luarea în considerare a duratei preavizului, deoarece de această dată depinde întinderea drepturilor salariale pretinse de către reclamant, a cărui critică în acest sens este întemeiată.
Cum obligația comunicării și termenul de preaviz sunt atașate deciziei de concediere, neputând fi examinate în mod de sine stătător, Curtea apreciază că nu a fost examinată sub toate aspectele cererea de constatare a nulității acestei decizii.
În fine, în cadrul motivelor care concură la casarea hotărârii, este inclusă și nemotivarea înlăturării completării raportului de expertiză ( 322-336 dosar fond) din ansamblul probator administrat în cauză și pe care reclamantul își întemeiază parțial motivele de recurs.
În temeiul acestor motive, Curtea de Apel, conform art. 312 alin. 5,. proc. civ. va admite în parte recursurile părților, va casa în parte sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe cu privire la cererea de plată a drepturilor salariale, de virare a contribuțiilor aferente de constatare a nulității deciziei de concediere și de constatare a nulității clauzei de acordare a 2% din valoarea cauzelor câștigate.
Soluția dată de prima instanță asupra cererii de constatare a nulității deciziilor de modificare, înscrise în carnetul de muncă la pozițiile 95-96, 98-100, va fi menținută, deoarece reclamantul nu justifică vreun interes în atacarea unor decizii care, chiar necomunicate, nu l-au vătămat, ci chiar i-au profitat, cu excepția deciziilor S 8/01.06.2006 și S 4 din 01.04.2007, prin care pârâta care, în mod evident, aduce atingere principiului interdicției renunțării la drepturile salariale (art. 38. muncii), astfel încât și această critică a pârâtei este neîntemeiată.
De asemenea, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anularea dispozițiilor menționate anterior este nefondată, având în vedere că termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 283 lit. a muncii, curge de la comunicarea dispozițiilor, obligație pe care însă angajatorul nu a respectat-
În mod accesoriu, va fi menținută și dispoziția de rectificare a mențiunii din carnetul de muncă de la pozițiile 99 și 100, care a fost în mod corect anulată de prima instanță.
În rejudecare, conform art. 315 alin. 1. proc. civ. prima instanță se va pronunța motivat asupra legalității clauzei de acordare a 2% din valoarea proceselor, asupra datei încetării raporturilor juridice de muncă raportat la comunicarea deciziei de concediere și termenul de preaviz, asupra întinderii drepturilor salariale cuvenite reclamantului raportat la perioada lucrată și norma de muncă, cu motivarea opțiunii pentru una din variantele de expertiză și înlăturarea celeilalte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul și de pârâta SC EUR-M SRL B împotriva sentinței civile nr. 95/F din 11.02.2009 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar - pe care o casează în parte și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu privire la cererea de plată a drepturilor salariale, de virare a contribuțiilor la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, de constatare a nulității deciziei de concediere nr. 1/2007 și de constatare a nulității clauzei de acordare a 2 % din valoarea cauzelor câștigate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./Dact.
3 ex./18.06.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Eugenia Pușcașiu, Marta Carmen
