Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1399/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1399/R/2009
Ședința publică din 2 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia vicepreședinte al instanței
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții, -, B, (), intervenientele și împotriva sentinței civile nr. 210/F din 24 aprilie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe reclamantul intimat și pe pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, având ca obiect calcul drepturi salariale - spor de vechime 2001-2003.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 8 mai 2009, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosarul cauzei o cerere prin care arată că își menține apărările formulate prin întâmpinare și solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Totodată, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 210 din 24 aprilie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar civil nr-, s- respins acțiunea reclamanților, -, B, (), și cererea de intervenienție formulată în interes propriu de intervenienții Și împotriva pârâților Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BISTRIȚA - și Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele:
Analizândexcepția prescrierii dreptului la acțiune,excepție invocată de către pârâtul Ministerul Justiției, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată și în consecință a respins acțiunea ca prescrisă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Sporul de vechime pentru magistrați a fost reglementat de art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 și acesta a fost plătit efectiv de către angajator până la data de 1 septembrie 2000 când a intrat în vigoare OG nr.83/2000, act normativ care, prin art.1 pct.32, a introdus un nou alineat(alineatul 3) la articolul 33 din Legea nr.50/1996, alineat în care se prevedea expres că "prevederile alineatelor 1 și 2(ce reglementau sporul de vechime) nu se aplică magistraților.
În acest context legislativ magistraților nu li s-a mai achitat sporul pentru vechimea în muncă.
Sporul de vechime nu a fost acordat nici după intrarea în vigoare a OUG nr.177/2002, act normativ care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2003, această stare perpetuându-se în timp până la intrarea în vigoare a Legii nr.45/2007, adică 12.03.2007.
Întrucât dispozițiile legale care reglementau sporul de vechime, cuprinse în art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 raportat la prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000 și art.50 din OUG nr.177/2002 au fost interpretate neunitar, ÎCCJ pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr.XXXVI din 07.05.2007, a interpretat aceste dispoziții legale, statuând că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați.beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
Potrivit acestei interpretări, cu caracter obligatoriu, dreptul la sporul de vechime a existat, fiind în ființă, în toată perioada cuprinsă între 01.01.2001 - 10.11.2003 însă conform art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă care au ca obiect plata unor drepturi salariale neacordatepot fi formulateîn termen de3 anide ladata nașterii dreptului la acțiune iarmomentul nașterii dreptului la acțiune este data de 1 septembrie 2000 când a intrat în vigoare OG nr.83/2000 și care nu mai prevedea acordarea sporului de vechime pentru magistrați.
Potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv data intrării în vigoare a OG 83/2000 și ca atare, dreptul la acțiune al reclamanților pentru plata sporului de vechime a început să curgă de la această dată astfel că acțiunea trebuia promovată în termenul legal de 3 ani și nu la data de14 martie 2008, cu mult peste acest termen.
Neexercitarea dreptului la acțiune în termenul prevăzut de lege atrage stingerea acestuia prin prescripție, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și cum acesta nu a fost suspendat sau întrerupt, acțiunea reclamanților apare ca fiind prescrisă, astfel că urmează să fie respinsă.
Fiind prescris dreptul la acțiune al reclamanților de a obține valorificarea pretențiilor formulate împotriva ordonatorilor de credite, care pot avea calitate de debitori și dreptul la acțiune împotriva Ministerului Finanțelor Publice, chemat în vederea asigurării realizării pretenției principale este prescris.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și intervenienții Și.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Recurenții susțin că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, nefiind incidentă excepția prescripției extinctive față de dispozițiile art.283 lit.c Codul muncii și Decizia nr.36/07.05.2005 dată în recurs în interesul legii de ÎCCJ - Secțiile Unite.
Se mai invocă faptul că potrivit interpretării ÎCCJ fiind suspendat exercițiul dreptului și dreptul la acțiune pe toată durata suspendării, nici termenul de prescripție nu a curs pe durata suspendării.
Dispozițiile art.33 din Legea nr.50/1996 ieșind din vigoare doar la data intrării în vigoare a Legii nr.45/2007 (12.03.2007) până la această dată a fost suspendat exercițiul dreptului și dreptul la acțiune astfel că doar de la această dată 12.03.2007 a început să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru plata sporului de vechime aferent întregii perioade în care exercițiul dreptului la acțiune a fost suspendat.
Ca atare, susțin recurenții acțiunea fiind înaintată înainte de împlinirea termenului de prescripție care se va împlini doar la 12 martie 2010 nu este incidentă și operantă excepția prescripției extinctive reținută de instanța de fond.
Intimații Ministerul Justiției, Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N prin întâmpinările depuse s-au opus admiterii acțiunii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Reclamanții și intervenienele au solicitat obligarea pârâților la sporul de vechime pentru perioada 1 ianuarie 2001-10 noiembrie 2003, sume actualizate cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data 10 fiecărei luni pentru sporul de vechime aferent lunii anterioare și data plății efective.
Față de obiectul dedus judecății și dispozițiile art.283 lit.c Codul muncii, și OG nr.83/2000 intrată în vigoare la 1 septembrie 2000 este operantă excepția prescripției extinctive reținută de instanța de fond ca excepție dirimantă.
Dreptul la acțiune al reclamanților și intervenienților a început să curgă de la data intrării în vigoare a OG nr.83/2000 situație în care potrivit art.283 alin.1 lit.c Codul muncii cererile ce vizează plata unor drepturi salariale pot fi introduse în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or, așa cum bine a reținut instanța de fond dreptul la acțiune s-a născut la 1 septembrie 2000, data intrării în vigoare a OG nr.83/2000, ce nu mai prevedea acordarea sporului de vechime pentru magistrați.
Prin prisma celor expuse, susținerile recurenților și intervenienților sunt nefondate, situație în care nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recursul reclamanților și intervenienților urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientele, și reclamanții, -, B, (), împotriva sentinței civile nr. 210/F din 24 aprilie 2008 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - plecată în concediu de
odihnă, semnează
prim-grefier
Red./Dact.
2 ex./24.07.2009
Jud.fond: și
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia
