Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1402/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1402/R/2009
Ședința publică din 2 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia vicepreședinte al instanței
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 361 din 16 iunie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe reclamanta intimată și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect calcul drepturi salariale - spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâtul recurent, prin cererea de recurs a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 361 din 16 iunie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar civil nr-, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ, TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, Ministerul Economiei și Finanțelor și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ, TRIBUNALUL BISTRIȚA -N să calculeze și să plătească reclamantei sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% lunar calculat la indemnizația brută lunară începând cu noiembrie 2007 până la 9 mai 2008.
A mai fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor și Economiei să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Reclamanta - a făcut parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, desfășurând activitate în calitate de grefier arhivar, în perioada 05.11.2007-09.05.2008 la TRIBUNALUL BISTRIȚA -N și a beneficiat de toate drepturile personalului auxiliar de specialitate, potrivit art.1 pct.3 și art.7 din Legea nr.17/2006 de modificare a Legii nr.567/2004 și OG nr.8/2007.
Sporul de 50%, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art.47 din Legea 50/1996 și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi.
Drepturile salariale ale magistraților și ale a personalului auxiliar ( grefieri, grefieri dactilografi, arhivari, registratori, agenți procedurali și aprozi ) prevăzute în Legea nr.50/1996 cu referire la Anexa 2 vizând salarizarea au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin.1 din Constituția României, respectiv art.115 alin.1 după revizuire.
Astfel, prin OG nr.83/2000, ordonanță simplă, s-a "modificat" Legea nr.50/1996, în sensul că prin aceastaa fost "abrogat" art.47din Legea 50/1996.
Tribunalul a reținut însă că abrogările textelor legale din Legea nr.50/1996 dispuse prin această ordonanță sunt neconforme cu Constituția întrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art.72 alin.3 litera "e" din Constituție, anterior revizuirii, respectiv art.73 alin.3 litera "p" după revizuire, regimul raporturilor de muncă ale magistraților, din care face parte integrantă și salarizarea, se reglementează prin lege organică.
Articolul 4 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că "Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte" iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României.
În consecință și după adoptarea OG nr.83/2000, art.47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare și este în vigoare și în prezent, chiar dacă ulterior au fost adoptate și alte legi care reglementează salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Tribunalul a reținut că, articolul 47 din Legea 50/1996nu a fost abrogat de art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002,deoarece nu este cuprins în capitolele din lege referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ci face parte din capitolul "dispoziții comune" și nici nu constituie o dispoziție contrară celor cuprinse în OUG nr.177/2002, fiind un drept complementar și nu unul contrar celor prevăzute în această OUG nr.177/2002.
Nici prin OUG nr.27/2006 nu a fost abrogat art.47 din Legea 50/1996, această ordonanță abrogând expres doar OUG nr.177/2002( prin art.4 lit."a"), nu și dispozițiile din Legea nr.50/1996 în vigoare la acea dată, printre care și art.47. Cum dreptul reglementat de art.47 din Legea 50/1996 nu constituie o dispoziție contrară față de OUG nr.27/2006 (fiind complementară) nu fost abrogat nici de art.4 lit."f" din OUG nr.27/2006.
Concluzionând, tribunalul a reținut că și după intrarea în vigoare a OUG nr.27/2006 continuă să fie în ființă dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 al Legii nr.50/1996.
Este adevărat că OG nr.8/2007 abrogă Legea nr.50/1996 în întregime, însă prin această ordonanță simplă nu se putea produce o abrogare a unei legi organice, astfel căreclamanta beneficiază și în prezent de sporul de risc și suprasolicitareneuropsihicăîn procent de 50% dinindemnizația de încadrare brută lunară(noțiunea de "salariu de bază" din art.47, fiind înlocuită de indemnizația de încadrare brută lunară, prin art.44 din OUG nr.177/2002), respectiv din salariu de bază brut lunar).
Acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este justificată de motive obiective, magistrații și personalul auxiliar desfășurându-și activitatea în condiții de stres or vătămările produse de stres trebuie compensate prin stabilirea acestui spor care se adaugă la indemnizația lunară de încadrare, respectiv salariul de bază brut lunar, pentru personalul auxiliar de specialitate și personalul conex.
În sensul celor anterior reținute de tribunal s-a pronunțat și ÎCCJ, care a fost chemată să realizeze interpretarea unitară a art.47 din Legea nr.50/1996, ca urmare a faptului că în practica judiciară s-au pronunțat soluții diferite cu privire la existența dreptului reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Astfel, în ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 având ca obiect soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată a pronunțat Decizia nr. 21, în sensul că a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin această decizie realizându-se doaro interpretare a unei dispoziții legaleși nu o "legiferare" și cum normele și actele de interpretare a unei dispoziții legale produc efecte de la data intrării în vigoare a dispoziției legale pe care o interpretează și nu doar pentru viitor, interpretarea dată de ÎCCJ are efect începând cu data intrării în vigoare a OG nr.83/2000 și nu doar de la data publicării deciziei ÎCCJ în Monitorul Oficial al României, respectiv MO Partea I, nr.444 din 13.06.2008.
Față de cele anterior arătate, tribunalul a reținut că este nejustificat refuzul pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ și Tribunalul BN de a plăti reclamantei sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, în procent de 50%indemnizația brută lunară,noțiunea de "salariu de bază" din art.47, fiind înlocuită de "indemnizația de încadrare brută lunară", prin art.44 din OUG nr.177/2002, după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Sumele solicitate de reclamantă sunt drepturi bănești cu caracter salarial ce trebuiau executate succesiv de către pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N, prin plata lor lunară.
Cum data de efectuare a plății drepturilor salariale pentru personalul din justiție, din cadrul căruia fac parte și reclamanții,este 10 lunii în curs, pentru drepturile salarialeaferente pentru întreaga lună precedentă, termenul de prescriere a dreptului la acțiune este distinct, pentru fiecare prestație succesivă și începe să curgă din data de 10 lunii pentru drepturile bănești aferente lunii precedente.
Prin urmare acțiunea reclamantei, a fost admisă și pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N vor fi obligați să calculeze și să plătească reclamantei - sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar începând cu luna noiembrie 2007 până la data 9.05.2008, perioadă în care reclamanta a avut calitatea de grefier arhivar la TRIBUNALUL BISTRIȚA -N.
În ceea ce privește acordarea sporului solicitat șiîn continuare, instanța a respins-o, întrucât reclamanta și a încetat raporturile de muncă cu data de 09.05.2008.
Față de aceste considerente de fapt și de drept acțiunea reclamantei a fost admisă și au fost obligați Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N să calculeze și să plătească sumele datorate reclamantei, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligatsă aloce fondurilenecesare efectuării plăților către reclamantă, inclusiv cele necesare angajatorului pentru plata contribuțiilor către diversele fonduri și impozitului.
Solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată în bază art.274 Cod procedură Civilă, în lipsa demonstrării pretinselor cheltuieli de judecată suportate de reclamantă cu ocazia soluționării pricinii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Se susține că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii în condițiile în care s-a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor
Or, raportul de drept procesual, susține recurenta, nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul material dedus judecății.
Ca atare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nefiind implicat în nici un fel în derularea raportului de muncă, este incidentă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. Curtea de apel reține următoarele:
Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, reținând în mod legal și corect că, deși este exclus în raportul juridic direct între reclamantă și acest pârât, litigiul vizează acordarea de drepturi salariale ce nu se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestuia, aprobate cu titlu de cheltuieli, sarcină ce revine pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor ce a fost chemat în judecată din perspectiva alocării fondurilor necesare drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor se constată că reclamanta a solicitat obligarea acestei instituții să aloce sumele necesare efectuării plăților către ceilalți pârâți, atribuții ce îi revin în temeiul Legii nr.500/2002 și nu s-a invocat vreun raport de muncă între reclamantă și acest minister.
Or, în conformitate cu actul normativ de mai sus, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a elabora proiectul bugetului de stat, precum și C pentru rectificarea bugetului, având așadar competența stabilirii și alocării sumelor necesare acoperirii tuturor cheltuielilor instituțiilor bugetare între care se regăsesc și instituțiile ce asigură activitatea în justiție.
Pe de altă parte, OG nr.22/2002 întărește obligația asigurării tuturor mijloacelor financiare pentru ordonatorii de credite, pentru ca aceștia să execute sumele stabilite prin titluri executorii.
Or, Ministerul Justiției și implicit instanțele de judecată au ca singură resursă financiară alocația bugetară.
Astfel, față de cele expuse susținerile recurentului neîntrunind cerințele art.304 pct.9 pr.civ. instanța urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice BNî mpotriva sentinței civile nr.361 din 16 iunie 2008 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
plecată în concediu de
odihnă, semnează
prim-grefier
Red.P/Dact.
2 ex./20.07.2009
Jud.fond: și
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia
