Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1394/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1394/R/2009
Ședința publică din 2 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia vicepreședinte al instanței
-
GREFIER:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 563 din 29.11.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe reclamanții, și și pe pârâții TRIBUNALUL CLUJ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin cererile de recurs recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării, în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 563 din 29.11.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar civil nr-, s-a admis acțiunea reclamanților, și și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Cluj la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumei de 1700 lei reprezentând stimulente materiale, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective.
Au mai fost obligați pârâții să efectueze modificările corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins acțiunea față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B reținându-se următoarele:
Reclamanții au calitatea profesională de magistrați la Curtea de Apel Cluj, iar intervenienții au calitatea de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Cluj, aporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de dreptul muncii, potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 295 al. 2 din Codul Muncii.
Prin Hotărârea 15/23.01.2006, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența discriminării indirecte, potrivit art. 2 al. 1- al. 2, art.6 lit c, art.8 al.3, art. 19 al. 4 din OG 137/2000, având în vedere faptul că prin Ordinul pârâtului Ministerul Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în cuantum de 1700 lei, doar pentru magistrații care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0 și 3 ani și s- încălcat astfel principiul egalității de tratament judiciar(4-7).
Potrivit art. 16 al. 1 din Constituția României și art.23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, toți oamenii au dreptul fără nici o discriminare la salariu, sporuri și adaosuri egale pentru muncă egală conform și art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și economice și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale respectiv art. 1 alin.1 din Primul Protocol Adițional la această convenție.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.155 din Codul muncii ). Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, tuturor persoanelor care se află în aceeași situație trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial.
Este de neconceput faptul că, deși reclamanții au o vechime în muncă mai mare de trei ani și continuă să-și desfășoare activitatea în aceleași condiții ca și magistrații cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani, contribuind în egală măsură la îndeplinirea actului de justiție, aceștia să nu beneficieze de stimulentul financiar menționat.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările de ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al.1 G nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Or, otrivit p. art.21 alin.1 din OG 137/2000 aprobată prin Legea 27/2004 în toate cazurile în care se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate și implicit discriminate își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporțional cu prejudiciul suferit și dovedit, cu restabilirea situației anterioare discriminării, implicit prin anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin prisma aspectelor reținute și având în vedere dispozițiile art. 269 Codul Muncii, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată.
În ceea ce privește obligația pârâților de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, s-a apreciat că aceasta este o obligație solidară, solidaritatea pasivă izvorând, din prevederile art.44, art.35 și art.36 din Legea nr.304/2004, raportate la cele ale G nr.177/2002 și G nr.27/2006, conform cărora pârâții 1-3 sunt persoane juridice care ordonează creditele salariale(principal, secundar, terțiar).
Practic, drepturile bănești nu pot fi plătite decât, după aprobarea dată de toți acești pârâți pentru plata uneia și aceleași sume, deci răspunderea lor este solidară (pentru aceeași sumă). Pârâții sunt toți obligați concomitent de lege să aprobe plata sumei pe care o datorează, fiind de neconceput și vădit ilegal ca plata să fie dispusă exclusiv numai de către unul dintre ordonatori.
S-a reținut, raportat și la Hotărârea din 24 martie 2005 Curții Europene a Drepturilor Omului (publicată în Monitorul Oficial nr.1048/2005), că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a acoperi întreaga sumă solicitată de reclamanți, având poziția unui garant legal, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive nu poate fi primită.
În ceea ce privește actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, se apreciază că aceasta este justificată raportat la dispozițiile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul muncii.
Potrivit art.1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, or este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
S-a apreciat că pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea discriminărilor. În speță, nu există o cauză străină, care să conducă la ideea că neacordarea acestor sporuri nu s-ar datora culpei pârâților, iar faptul că până în prezent reclamanții nu au solicitat plata despăgubirilor, nu este un motiv care să nu atragă incidența dispozițiilor legale în materie.
Pe baza considerentelor deja expuse și apreciind că au fost încălcate dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit.e, pct.i din G nr.137/2000, art.2 alin.1-3, art.29 pct.2 din G nr.137/2000, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art.5 și 6 din Codul muncii, precum și dispozițiile art. 1082, 1084, 1039 din Cod civil, precum și art.269, art.165 și art.292 din Codul muncii, instanța a admis acțiunea reclamanților, conform dispozitivului.
În ceea ce privește cererile de intervenție, s-a constatat că acestea sunt neîntemeiate, prin prisma faptului că intervenienții au calitatea de personal auxiliar în cadrul Tribunalului Cluj, iar prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări indirecte numai cu privire la stimulentul de 1700 lei acordat judecătorilor prin Ordinul pârâtului Ministerul Justiției nr. 1921/C/2005, iar nu și cu privire la stimulentele acordate personalului auxiliar din sistemul justiției.
Astfel, prin ordinul menționat, așa cum s-a reținut de altfel și în hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a fost aprobat un fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției. Fondul a fost defalcat pentru personalul propriu al ministerului justiției, pentru personalul Centrul Medical și Tratament Ambulatoriu și pentru personalul instanțelor judecătorești.
Pentru personalul instanțelor judecătorești au fost precizate categoriile de personal ce urmează a fi stimulate cu sume din acest fond; pentru categoria judecătorilor a fost impusă cerința vechimii în funcția de judecător cuprinsă între 0-3 ani.
În urma analizării Ordinului menționat de către Consiliul Național de Combatere a Discriminării, s-a constatat că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători, potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă, criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de trei ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale.
Constatând că s-a reținut existența unei discriminări indirecte, numai în ceea ce privește stimulentul acordat judecătorilor, iar nu și cu privire la stimulentele financiare acordate celorlalte categorii de personal, cererile de intervenție sunt neîntemeiate.
Cu privire la excepția inadmisibilității, pentru considerentele deja expuse, s-a apreciat că aceasta este, de asemenea, neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Ministerul Justiției invocă incidența dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. reținând că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii.
Astfel, au fost învederate următoarele aspecte:
Prin recursul său pârâtul Ministerul Justiției solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului se arată că potrivit art.25 alin.2 din L:146/1997, fiind taxele judiciare de timbru, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% sun sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Repartizarea stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției.
Se mai arată că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, el depinzând de o multitudine de factori fără a avea caracterul unui drept exigibil fiind un drept suplimentar.
Stabilirea unor priorități la un moment dat nu înseamnă a distinge după unul sau altul dintre criteriile ce caracterizează faptele de discriminare sancționate de OG nr.137/2000 fiind aprobate în continuare fonduri pentru stimularea judecătorilor, numai că aceștia nu au primit stimulente în aceeași perioadă, numai în măsura colectării alto fonduri.
La rândul său pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod nelegal respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta neavând nici un de raporturi juridice cu reclamanții, astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestei instituții.
Consideră că este criticabilă obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce și să vireze fondurile necesare pentru plata sumelor solicitate de reclamanți, deoarece prin art.18 din Legea nr.500/2002 se stabilesc atribuțiile diferitelor autorități în elaborarea, transmiterea și adoptarea legilor bugetare anuale, aceste atribuții nu revin Ministerului Economiei și Finanțelor ci Guvernului și Parlamentului României.
Recurenții au mai susținut că nici dobânda legală nu poate fi acordată având în vedere că una din condițiile necesare este aceea ca debitorul să nu fi executat obligația sa față de creditor. Or, se susține că nu există o astfel de obligație a Ministerului Justiției față de reclamanți.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat soluția instanței de fond prin excepția lipsei calității procesuale pasive.
Se susține că instanța a ignorat aspectul învederat și anume acela că Ministerul Economiei și Finanțelor nu dispune de mijlocul legal de a vira aceste sume deoarece rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului, respectiv Parlamentului României, care potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, este acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
Or, obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la virarea fondurilor necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți este lipsită de suport legal și contravine dispozițiilor legale din domeniu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct.9 pr.civ. Curtea de Apel reține că recursurile pârâților sunt fondate doar în ce privește situația reclamanților și și pentru următoarele considerente.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași directive și elemente de salarizarea tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Singurele obiective și elemente ce pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea, cantitatea muncii, condițiile de muncă.
Or, trebuie remarcat că stimulentele salariale nu au fost acordate pentru întregul personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției, ci numai pentru judecătorii cu o vechime de 0-3 ani, consilierii de reintegrare, funcționarii publici, personalul contractual (aceștia din urmă fără deosebire de vechime).
Or, din perspectiva celor expuse instanța de fond a făcut o legală apreciere a raporturilor juridice a stării de fapt și de drept raportat la principiul egalitatii de tratament in salarizare cu privire la reclamanții, situatie in care motivele de recurs invocate de recurenti cu privire la actiunea acestor reclamanti sunt nefondate.
În ce privește însă situația reclamanților, și instanța reține că acțiunea lor este neîntemeiată față dedispozitiile si data Ordinului nr 1921/C/2005 si respectiv data numirii lor în funcția de JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia
Astfel, potrivit listei judecătorilor de la Judecătoria Turda înaintată de compartimentul Resurse umane - din cadrul Curții de Apel Cluj - funcționează ca judecător din 01.03.2006, de la 01.03.2007 și de la 01.11.2006, situație în care față de aceștia nu poate fi incident Ordinul nr.1921/C/2005 a Ministerului Justiției, câtă vreme numirea acestor reclamanți în funcția de judecători este ulterioară datei emiterii Ordinului susmenționat.
Din perspectiva doar a acestor aspecte legate de acțiunea reclamanților, și, instanța urmează a admite recursurile pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și în temeiul art.304 pct.9 pr.civ. a modifica în parte hotărârea instanței de fond, în sensul că urmează a fi respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților, și, și a se menține restul dispozițiilor hotărârii instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.563 din 29.11.2007a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, și.
Menține restul dispozițiilor.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - plecată în concediu de
odihnă, semnează
prim-grefier
Red./Dact.
3 ex./23.07.2009
Jud.fond: și
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Gabriella Purja Eugenia
