Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1443/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1443/
Ședința publică din 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, str. G-ral -, nr. 28.30, sector 1, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția -ă a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, Municipiul Târgu-M, prin primar Dr., cu sediul în Târgu-M, P-ța. -, nr. 3, județul M, Consiliul Local Târgu-M, cu sediul în Târgu-M, P-ța. -, nr. 3, județul M și chemații în garanție Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, str. G-ral -, nr. 28.30, sector 1, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția -ă a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 206 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat de Municipiul Târgu-M, acesta neavând calitatea de parte la instanța de fond și în baza actelor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.206 din 23 februarie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a Primarului Municipiului Tg-M și a Consiliului local al municipiului Tg-M; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Economic "Transilvania" Tg-M, Inspectoratul Școlar Județean M, Primăria municipiului Tg-M, Consiliul local al municipiului Tg-M, Ministerul Educației,Cercetării și T, și Ministerul Economiei și Finanțelor și drept consecință: a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și alin.2 din Legea nr.128/1997, începând cu data de 05.12.2005 și în continuare, până la încetarea calității de cadru didactic al reclamantei, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu referire la excepțiile invocate.
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.142 lit.g din Legea nr.84/1995, art.33 alin.7 și art.38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art.2, art.31 alin.2 și art.54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.15 alin.1 și art.19 din Legea nr.273/2006, art.13 alin.1 din G nr. 32/2001, art.16 din Normele aprobate prin G nr.2192/2004 și art.167 alin.3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Primăria pârâtă dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.63 alin.1 lit. c și alin.4 din Legea nr. 215/2001, întrucât conducătorul aceste pârâte îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamantă.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu dispune de calitate procesual pasivă în cauză, conform dispozițiilor art.13 din OUG 32/2001 și ale HG 223/2005.
Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesual pasivă, conform art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din cap.IV al Legii nr.379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este încadrată la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic cuprins în tranșa de vechime în învățământ de 30-35 ani.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
În primul rând, potrivit art.63 alin.3 din Legea nr.24/2000, în cazul abrogării unor dispoziții legale, acestea trebuie determinate expres, prin menționarea tuturor datelor de identificare ale acestora. Ori, dispozițiile art.30 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost abrogate cu respectarea acestor condiții de formă și de fond ale abrogării, astfel încât dispozițiile legale menționate sunt în vigoare.
De asemenea, art.10 din Legea nr.154/1997 nu a abrogat dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
În al doilea rând, pentru perioada în litigiu, prevederile Legii nr.154/1997 nu au nicio relevanță, deoarece prin art.5 și 6 din OUG nr.8/2000, salarizarea personalului didactic s-a stabilit în funcție de anexele introduse în Legea nr.128/1997, iar nu în funcție de prevederile Legii nr.154/1998.
În al treilea rând, este de subliniat faptul că dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 sunt dispoziții speciale, care instituie un drept special salarial mai precis un adaos salarial (în sensul art.155 din Codul muncii, incident în temeiul art.1 din același cod). Acest adaos salarial special constă în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 și se aplică asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege și avut de cadru didactic anterior trecerii în tranșa de vechime în învățământ de 30-35, 35-40, respectiv peste 40 de ani.
Prin urmare este evident și neîndoios faptul că adaosul salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, și anume de anexa nr.2 cap.I lit.A (introdusă prin OUG nr.8/2000 pentru perioada 1 aprilie 2000 - 22 iunie 2006), respectiv de anexa 2 (introdusă prin OG nr.4/2006 pentru perioada ulterioară datei de 23 ianuarie 2006).
Însă pârâții au omis să aplice adaosul salarial special prevăzut de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, încălcând și prevederile art.154-155, art.161-164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art.269 Codul muncii.
Apreciind asupra celor de mai sus instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educației,Cercetării și, invocând prevederile art.304 pct.7 și 9.pr.civ.
Prin memoriul de recurs recurent a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea de chemare în garanție a ministerului.
Se precizează faptul că partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, numai dacă există un raport juridic. Ori, în cauza dedusă judecății calitatea de angajator conform codului muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică. Finanțarea cheltuielilor de personal în favoarea unităților școlare din învățământul preuniversitar nu se face prin bugetul Ministerului Educației,Cercetării și T ci prin Consiliile locale.
Cu referire la fondul cauzei recurentul a arătat că instanța a făcut confuzie considerând că în afara coeficientului de 1/25 pentru tranșa suplimentară de vechime mai există și un alt coeficient, aspecte care nu sunt reale întrucât tranșele de vechime de 30-35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ nu au coeficient de ierarhizare la care se aplică 1/25 ci se formează prin aplicarea coeficientului de 1/25 la tranșa anterioară. În acest sens se consideră că sintagma "tranșa anterioară de vechime" uzitată de legiuitor este suficient de explicită.
În aceiași ordine de idei recurentul a arătat că tranșele suplimentare de vechime introduse prin Legea 128/1997 au fost create numai pentru a fi pusă în aplicare prevederea cuprinsă în art.50 alin.2 din lege. Altfel spus, trecerea de la o tranșă suplimentară la alta s-a făcut prin creșterea coeficienților de salarizare cu 1/25.
Împotriva aceleiași hotărâri, în termen legal a declarat recurs Ministerul Finanțelor prin DGFP M, invocând prevederile art.304 pct.9 pr.cv.
Recurentul a solicitat în principal, admiterea recursului declarat, modificarea sentinței atacate și respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor datorită lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată, cu citarea și comunicarea, în continuare, a tuturor actelor de procedură față de minister la sediul DGFP
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă întrucât între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă. În același context se arată că responsabilitatea finanțării învățământului aparține autorității administrației publice locale MEF neavând nici o astfel de atribuție legală potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995.
Pe fondul cauzei recurentul a mai arătat că începând cu iunie 1998 conform dispozițiilor art.24 coroborate cu art.23 din Legea 154/1998, raportat la anexa 7/1 din același act normativ, coeficienții de ierarhizare a personalului didactic au fost modificați inclusiv sub aspectul prev. de art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997. Prin OG 8/2000 și OG 11/2007, a fost reglementată în detaliu salarizarea personalului didactic fiind prevăzuți coeficienți de salarizare distincți și crescători pentru fiecare tranșă de vechime menționată de art.50. În opinia recurentei anexele la actele normative trebuie apreciate ca fiind părți integrante ale ordonanțelor și aplicate ca atare.
Municipiul Tg.M prin Primar și Consiliul local Tg-M, au declarat recurs împotriva aceleiași hotărâri, invocând prevederile art.304 pct.9 pr.civ.
În esență recurenții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în sensul în care între reclamantă și pârâți nu există raporturi de muncă. Pe de altă parte au fost invocate prevederile Legii nr.84/1995 și HG 2192/2004 arătând în esență că finanțarea instituțiilor de învățământ se face prin bugetele locale de la bugetul de stat.
Cu referire la recursul declarat de Municipiul Tg-M prin Primar, curtea constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.20 din Legea 215/2001 comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și în carese organizează și funcționeazăautorități ale administrației publice locale. Potrivit art.1 lit.d și e din aceeași lege, autoritățile deliberative sunt reprezentate de consiliile locale, consiliile județene etc, iar autoritățile executive de primarii comunelor, orașelor, municipiilor etc.
Din definițiile mai sus enunțate precum și din economia dispozițiilor art.21 din Legea 215/2001, rezultă că unitățile administrativ teritoriale (comunele, orașele, municipiile și județele) sunt persoane juridice distincte de autoritățile administrației publice care se organizează și funcționează în cadrul lor, au capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, acestea putând fi reprezentate în justiție de primar sau respectiv președintele consiliului județean.
În prezenta cauză reclamanții au înțeles să cheme în judecată Primarul Municipiului Tg-M și Consiliul local Tg-M în calitatea lor de autorități ale administrației publice locale, autorități care sunt organizate și funcționează în unitatea administrativ teritorială. Prin hotărârea atacată instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasivă invocată de Primarul Municipiului Tg-M și Consiliul local al municipiului Tg- Excepțiile astfel soluționate au fost întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr.215/2001, Legii nr.500/2003, Legii nr.273/2006, OUG nr.32/2001 și HG nr.2192/2004 precum și dispozițiile Legii nr.84/1995 avându-se în vedere textele legale incidente în vigoare în perioada în litigiu (01.09.2004 - la zi).
Potrivit dispozițiilor art.316 pr.civ. raportat la dispozițiile art.294 pr.civ. calea de atac împotriva hotărârii pronunțate în prima instanță este rezervată persoanelor care au avut calitatea de părți la judecata cauzei în fond.
Din actele și lucrările dosarului și cererea de chemare în judecată, potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, rezultă fără putință de tăgadă, împrejurarea că în prezenta cauză unitatea administrativ teritorială, persoană juridică distinctă, respectiv Municipiul Tg-M, nu a avut calitatea de parte în proces și ca atare, nu putea formula recurs în prezenta cauză.
Având în vedere cele de mai sus, curtea apreciază ca inadmisibil recursul declarat de persoana juridică Municipiul Tg-M reprezentat prin Primar, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Cu referire la recursurile declarate de pârâții Ministerul Educației,Cercetării și și DGFP M în numele Ministerului Finanțelor Publice și Consiliului local al municipiului Tg-M, se constată că sunt fondate urmând a se admite, având în vedere prev.art.304 pct.9 pr.civ. raportat la motivele de recurs invocate.
Avându-se în vedere susținerile recurentei Ministerul Educației, Cercetării și, referitoare la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean M, instanța de recurs constată că în mod nejustificat instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii înregistrată la 7 ianuarie 2009, fila 13 dosar fond, asupra cererii de introducerii în cauză în baza art.60 și urm. pr.civ. a chematului în garanție Ministerului Educației, Cercetării și și a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de către pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
adevărului faptul că la fila 8 s-a depus o întâmpinare înregistrată la 17 decembrie 2008 prin care Inspectoratul școlar Județean M solicita respingerea acțiunii formulată de reclamantă iar la 7 ianuarie 2009, Inspectoratul Școlar Județean M, pentru termenul de judecată din 15 ianuarie 2009, primul termen de judecată la Tribunalul Mureș, a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului educației, Cercetării și și a Ministerului Finanțelor Publice, în baza art.60 și urm. pr.civ. dar se apreciază că instanța de fond, în încheierea din 15 ianuarie 2009 constatat depunerea cererii de chemare în garanție formulată, a dispus citarea în calitate de garanți a Ministerului Educației, Cercetării și și a Ministerului Finanțelor Publice, ceea ce atrage casarea hotărârii pronunțate întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat prin hotărârea atacată asupra cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
Așa fiind, în consecință, se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureș, constatându-se a fi aplicabile prevederile art.304 pct.9 rap. la art.312 pr.civ. în speța dedusă judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de Municipiul Tg-, cu sediul în Tg- nr.3, împotriva sentinței civile nr.206 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Admite recursurile declarate de Ministerul Educației, Cercetării și cu sediul în B,--30, sector 1, cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, în numele Ministerului Finanțelor Publice și Consiliul local al Municipiului Tg-, împotriva aceleiași hotărâri.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Mureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 iunie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
-
GREFIER
ptr.,fiind
în concediu, semnează
grefier șef secție
Red.
Tehnored.
2 exp./24.08.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
