Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1444/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU -

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 1444/

Ședința publică din 25 iunie 2009

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător:

Judecător:

Grefier:

Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28-30, sector 1, Ministerul Finanțelor Publice B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, Consiliul Local Târgu-M, cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 3, județul M și Municipiul Târgu-M, prin primar Dr., cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 244 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar reclamanta intimată a depus la dosar prin registratura instanței la data de 2 iunie 2009 o cerere solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat de Municipiul Târgu-M, acesta neavând calitatea de parte la instanța de fond și în baza actelor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL,

Prin sentința civilă nr. 244 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Târgu-M, a Inspectoratului Școlar Județean M și a Ministerului Educației, Cercetării și; s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Liceul de Artă Târgu-M, Inspectoratul Școlar Județean M, Primăria municipiului Târgu-M, Consiliul Local al municipiului Târgu-M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și, obligându-i pe aceștia în solidar, la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007 pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 1 iulie 2007, urmând ca sumele să fie actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective a debitului; pârâtul Liceul de Artă Târgu-M a fost obligat să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei mențiunile corespunzătoare.

În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:

Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art. 2, art. 31 alin.2 și art. 54 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.

Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art. 15 alin. 1 și art. 19 din Legea nr. 273/2006, art. 13 alin. 1 din OUG nr. 32/2001, art. 16 din Normele aprobate prin HG nr. 2192*/2004 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.

Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 63 alin. 1 lit. c și alin. 4 din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin. 1 și alin. 4 din Legea nr. 500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate de reclamantă.

Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și nu dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, conform dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001 și ale nr.HG 51/2009.

Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.16 din G nr. 2192/2004 și art. 13 din cap. IV al Legii nr. 379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, fiind nefondată din această perspectivă și excepția inadmisibilității invocată.

În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamanta este încadrată la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic, având grad didactic

Prin anexa nr. 2 nr.OG 11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.

Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 nr.OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art. 9 din nr.OG 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.

În concluzie, prin Legea nr. 220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivității nu se pune. Același mecanism legislativ se întâlnește și în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetățeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.

Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare ("facta praeterita") constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o "facta pendentia" și o "facta futura", constând în situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.

Însă, pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art.161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.

În consecință, instanța a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.

Împotriva hotărârii anterior descrise au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Ministerul Educației, Cercetării și, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Municipiul Târgu-M și Consiliul Local al municipiului Târgu-M prin Primar.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În drept, s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța de fond a nesocotit faptul că o cerere de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între părțile în litigiu, reclamantă și ceilalți pârâți, pe de o parte, și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.

Pe de altă parte reclamanta în mod corect și-a îndreptat acțiunea față de instituția angajatoare și față de Consiliul Local al municipiului Târgu- și Primarul municipiului Târgu-M, deoarece potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 finanțarea unităților de învățământ se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.

Admiterea cererii de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor pretinse de reclamantă este nelegală deoarece împrejurarea că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea bugetului de stat nu poate constitui temeiul obligării acestei instituții la plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune.

Referitor la acordarea diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2007 - 01.07.2007, în procent de 10% din salariul de bază, prevăzut de Legea nr.220/2007 pentru aprobarea nr.OG 11/2007, recurentul a susținut că pretențiile reclamantei sunt nefondate și contrare principiului neretroactivității legii, consacrat de dispozițiile art. 1 Cod civil, și ale art. 15 alin. 2 din Constituția României, deoarece legea menționată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 17 iulie 2007, intrând în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituție, la 3 zile de la acest moment. Prin urmare, sporul pretins de reclamantă se impune a se aplica începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, iar nu și pentru perioada anterioară.

Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.

În motivarea recursului s-a arătat că, în considerentele sentinței atacate instanța de fond a reținut că Ministerul Educației, Cercetării și nu dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, însă în dispozitivul sentinței a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister.

S-a susținut că în mod corect instanța de fond a apreciat că Ministerul Educației, Cercetări și nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece conform prevederilor art. 13 din OUG nr. 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. De asemenea, HG nr. 51/2009 nu poate constitui bază legală pentru obligarea ministerului la plata unor drepturi salariale din perioada 1 ianuarie 2007 - 20 iulie 2007, deoarece a intrat în vigoare în luna februarie 2009.

Referitor la fondul cauzei, s-a arătat faptul că instanța de fond a interpretat prevederile Legii nr. 220/2007 în contradicție cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, raportându-se la considerații străine de fondul pricinii și de prevederile legislative. Întrucât Legea nr. 220/2007 nu prevede textul ci o dată ulterioară pentru intrarea în vigoare, în conformitate cu principiul efectului imediat al legii noi, prevederile acestei legi se aplică de la data intrării în vigoare și nu de la data de 1 ianuarie 2007.

În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Municipiul Târgu-M și Consiliul Local al municipiului Târgu-M prin Primar au solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăriei municipiului Târgu-M și Consiliul Local al municipiului Târgu-M, susținând că reclamanta nu este angajata lor, neavând raporturi de muncă cu aceste instituții.

S-a mai susținut că în cauză au fost ignorate prevederile Legii învățământului nr. 84/1995 și ale nr.HG 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, întrucât plata drepturilor salariale din învățământul preuniversitar se realizează prin bugetul local și nu din bugetul local.

Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Ministerul Economiei și Finanțelor este responsabil pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat în temeiul dispozițiilor art. 167 alin.1 și 2 din Legea nr. 84/1995, conform cărora această operațiune se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, finanțarea cuprinzând atât, finanțarea de bază, cât și finanțarea complementară. Or, potrivit dispozițiilor art. 167 alin.5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.

Aceeași responsabilitate a Ministerului Economiei și Finanțelor derivă, pentru perioada aflată în litigiu, și din prevederile art. 14 alin. 4 din Legea nr. 486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, precum și din cele ale art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pârâtul-recurent coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum pregătirea proiectelor bugetare anuale și ale legilor de rectificare.

În plus, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, cheltuielile privind despăgubirile acordate prin hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.

Din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că pârâtul-recurent are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii atacate, cât și sub aspectul punerii acesteia în executare.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, instanța de recurs apreciază că sub acest aspect trebuie avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin. 3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.

Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Potrivit aliniatului 15 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T precum și structura sa teritorială respectiv Inspectorul Școlar Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului etc. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, obiect al prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul lor.

În ceea ce privește prevederile HG nr. 51/2009, prin această hotărâre este reglementată organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și și având în vedere că în sarcina ministerului sunt stabilite și atribuții legate de realizarea politicilor salariale în domeniul învățământului și asigurarea modului de formare și utilizare a resurselor umane, materiale și financiare necesare realizării procesului de învățământ și educație, prin prisma prevederilor acestui act normativ se justifică și calitatea procesuală pasivă a Ministerului Educației, Cercetării și.

În consecință, în mod corect s-a respins prin sentința atacată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și. Prin considerentele sentinței s-a reținut, într-adevăr că Educației, Cercetării și nu are calitate procesuală pasivă în cauză, însă trebuie avut în vedere faptul că dispozitivul hotărârii este cel care intră în puterea lucrului judecat, iar în speță calitatea procesuală a Ministerului Educației, Cercetării și este dată de prevederile legale care au fost menționate.

În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că abordarea primei instanțe este, de asemenea, corectă, sub acest aspect reținându-se următoarele considerente:

Prima instanță a dispus în mod corect acordarea majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007,nefiind încălcat principiul neretroactivității legii civile, invocat de către pârâții-recurenți, deoarece prin art. 9 din nr.OG 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.

Cum această ordonanță a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial - aceștia fiind majorați, iar nu și cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanță), este evident că prevederile legale menționate nu au fost aplicate în mod retroactiv.

Referitor la recursul declarat de Consiliul Local al municipiului Târgu-M prin Primar, curtea apreciază că deși între reclamantă și recurentul pârât Municipiul Târgu- nu există raporturi juridice de muncă, nu se poate susține cu succes că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care acestea aparțin, astfel cum dispun prevederile art. 1 din nr.HG 538/2001 și ale art. 167 din Legea nr. 84/1995.

În plus, față de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 215/2001, pârâtul este implicat în procedura întocmirii și aprobării bugetului local, iar în calitate de autoritate administrativă, are și atribuții specifice legislației finanțelor publice, fiind în mod inerent angrenați în procedura de efectuare către reclamantă a plății diferențelor salariale obținute de aceasta prin hotărârea judecătorească supusă examinării.

Referitor la recursul declarat de Municipiul Târgu-M, curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității, excepție care urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea introductivă, reclamanta a chemat în judecată pârâții Liceul de Artă Târgu M, Inspectoratul Școlar Județean M, Consiliul Local Târgu M, Primarul municipiului Târgu M, Ministerul Educației, Cercetării și și Ministerul Finanțelor Publice.

În acest context, neavând calitate de parte în litigiu, Municipiul Târgu M nu are abilitarea legală de a uza de căile de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în contradictoriu cu alte persoane.

Chiar dacă recursul a fost declarat prin "primar", nu se poate aprecia că acesta din urmă are calitatea de recurent în cauză, deoarece din chiar modul de redactare a căii de atac rezultă că primarul a acționat în calitate de reprezentant al unității administrativ - teritoriale, conform art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, iar nu prin invocarea calității de pârât în cauză, ca și autoritate a administrației publice locale.

Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca inadmisibil, soluție care nu mai permite examinarea criticilor aduse hotărârii atacate.

Față de cele ce preced, recursurile declarate de Ministerul Educației, Cercetării și și de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice constată a fi neîntemeiate, astfel că, nefiind incident motivul de nelegalitate invocat și neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanța va dispune, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea acestora, iar recursul declarat de Municipiul Târgu-M va fi respins ca in admisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE


ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul Târgu-M, prin Primar și ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28-30, sector 1, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, Consiliul Local al municipiului Târgu-M, împotriva sentinței civile nr. 244 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

pentru, fiind

în concediu de odihnă, semnează

Președintele instanței,

pentru, fiind

în concediu de odihnă, semnează

Președintele instanței,

GREFIER,

red.

tehnored. BI/2ex

jud.fond:;

-8.07.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1444/2009. Curtea de Apel Tg Mures