Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1529/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1529/R/2009
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 3: Sergiu Diaconescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, recursul pârâtului MINISTERUL JUSTIȚIEI și recursul pârâtei CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 738 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe intimații și alții, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că Tribunalul Cluj, a răspuns adresei instanței întocmită la termenul de judecată anterior, prin adresa înregistrată la data de 15 iunie 2009.
Față de împrejurarea că părțile au solicitat judecarea cauzei în condițiile art. 242 proc.civ. Curtea apreeciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 738 din 5 mai 2008 Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate din oficiu de instanță a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință a fost respinsă acțiunea față de acesta.
Aceeași sentință a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, (), - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției Justiției, Curtea de APEL CLUJ și Tribunalul Cluj la calcularea și la plata în favoarea reclamanților a despăgubirilor echivalente cu diferențele salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, începând cu luna octombrie 2004 la zi și pentru viitor, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să efectueze modificările corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să vireze fondurile necesare pentru plata sumelor.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Instanța este competentă material să soluționeze cauza, deoarece conform art. 27 alin.1 din G nr. 137/2000, în calitatea reclamanților de persoane discriminate, aceștia au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun.
Având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrate în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii, astfel că instanța va respinge excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
În acest sens sunt și dispozițiile imperative ale art.1 alin. 2 și art. 295 alin. 1 din Codul muncii (care instituie aplicabilitatea Codului muncii și raporturilor de muncă ale reclamanților), precum și ale art. 5 din Codului muncii, care interzic discriminările în raporturile de muncă.
Reclamanții fac parte din personalul din unitățile de justiție, fiindu-le impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate ( art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin.1 din Legea nr. 303/2004 raportat la art.15 din Codul deontologic, art.78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul deontologic) care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Din analiza prevederilor art. 3 alin. 1 din OG nr. 19/2006 și art. 15 alin. 1 din OG nr. 6/2007, instanța a reținut că doar prin art. 13 din Ordonanța nr. 9 din 19 iulie 2001 - privind salarizarea personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și indemnizațiile și celelalte drepturi ale membrilor Colegiului Consiliului se stabilește un cuantum pentru sporul de confidențialitate, de până la 30%, calculat la salariul de baza brut, iar categoriile de personal care beneficiază de acest spor și procentul concret al acestuia se stabilesc prin decizie a Colegiului Consiliului. Prin Legea nr. 444 din 30 noiembrie 2006 - pentru aprobarea <LLNK 12006 19130 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, prin art. 15 alin 1 și 2 din Ordonanța nr. 6 din 24 ianuarie 2007 - privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 și Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 - pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor se prevede pentru personalul numit prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, în cuantum de până la 15% din salariul de bază.
Obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă și al funcției deținute. Reclamanții se află sub aspectul analizat, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu tot celălalt personal din unitățile bugetare, ba chiar și cu personalul din unitățile private, deoarece și reclamanții sunt parte a unui raport de muncă și îndeplinesc, în urma executării acestui raport, o obligație de confidențialitate.
Însă, este de remarcat că reclamanții, deși își execută obligația de confidențialitate, fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
Cu alte cuvinte, unul și același element constând în obligația de confidențialitate, produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio - profesională.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație a depunerii unei activități în muncă cu efectul juridic al executării obligației de confidențialitate, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: sporul de confidențialitate. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate la fel ca și restul personalului, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul acordării sporului de confidențialitate.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării sporului de confidențialitate este unul și același: efectul obligației de confidențialitate impuse în mod egal de lege pentru cei ce muncesc, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările de ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Instanța a reținut că, referitor la solicitarea privind actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, potrivit prevederilor art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă finalitate eliminarea acestor discriminări.
Referitor la cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor instanța a apreicat-o întemeiată, procedând la admiterea sa.
Astfel, potrivit art.19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
De asemenea, răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă și din prevederile art.3 din HG nr. 208/2005 și ale art.3 din HG nr.386/2007, care stipulează că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor, este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Analizând aspectele prezentate anterior, instanța a reținut existența încălcării dispozițiilor art. 16 alin.1 și 2 din Constituția României, art. 1 alin. 2 lit. e, pct. i din G nr. 137/2000, art.2 alin. 1-3, art. 29 pct. 2 din G nr. 137/2000, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art. 5 și 6 din Codul muncii, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamanților și intervenienților, astfel că a admis acțiunea.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării având în vedere că între acesta și reclamanți nu există nici un raport juridic, iar Consiliul nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât, ci doar în calitate de expert în domeniul nediscriminării.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de APEL CLUJ.
Ministerul Economiei și Finanțelor solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de el.
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc.civ. pârâtul a invocat excepția necompetentei materiale instanței în judecarea cauzei și excepția lipsei calității procesuale pasive a lui raportat la disp. art. 36 din OUG nr. 27/2006 și la. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002.
Ministerul Justiției solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe disp. art. 304 pct. 4 și 9 Cod proc.civ. recurentul invocat excepția competenței instanței de hotărî în această materie, arătându-se că prin admiterea acțiunii, instanța depășit limitele puterii judecătorești, recunoscând reclamanților drepturi care nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
În al doilea rând, recurentul invocat și lipsa calității procesuale pasive, motivat pe faptul că, pentru a avea calitatea de parte în proces trebuie să fie titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic dedus judecății. Având în vedere obiectul acțiunii, Ministerul Justiției nu are nicio atribuție în acest sens.
În ce privește fondul cauzei, recurentul a arătat că în nici un act normativ în vigoare nu este prevăzut și garantat dreptul la sporul de confidențialitate pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești. Diferența dintre reclamanți și alte categorii profesionale la care s-a făcut referire în sentință, constă în conținutul diferit al raporturilor juridice de muncă, ce rezultă in existența unor statute profesionale distincte.
Curtea de APEL CLUJa solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, apreciind că acțiunea este întemeiată.
Examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că sunt nefondate și în consecință, în baza art.312 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să le respingă pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 46 din 15.12.2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie în baza art. 329 alin. 3 Cod proc.civ. s-a stabilit că, judecătorii, procurorii și magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut.
Instanța supremă a reținut că obligația de confidențialitate a fost impusă imperativ salariaților magistrați și personal auxiliar de specialitate de legiuitor prin disp. art. 99 alin. 1 lit. din Legea nr. 303/2004, modificată și republicată, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și ale. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al magistraților.
Prin urmare, magistrații care nu primesc spor de confidențialitate, pe motiv că actele normative care reglementează salarizarea și alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevăd acordarea acestui spor, au dreptul la despăgubiri, stabilite prin raportare la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor va fi respins în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. și pentru următoarele motive: legitimarea procesuală Ministerului Economiei și Finanțelor, în situația în care se formulează pe calea unei acțiuni oblice un petit pentru ca în virtutea obligației ce îi revinde de a aproba bugetul, să pună la dispoziția angajatorilor sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatorul să poată plăti drepturile salariale, nu poate fi analizată doar din perspectiva raporturilor juridice de muncă.
Aceasta trebuie raportată și la dispozițiile legale ce rezultă din art. 1 al OUG nr. 22/2002 și ale art. 19 din Legea nr. 500/2002. Potrivit acestor ultime prevederi Ministerului Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt responsabilitatea guvernului prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare, iar în acest contest, este necesar să ia act de admiterea acțiunii reclamanților și astfel să aloce fondurile necesare realizării creanțelor pe care reclamanții le au asupra pârâților, aceasta fiind singura modalitate de valorifica un drept de creanță asupra unei instituții publice, cum sunt pârâții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 738 din 05.05.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. IA dact. GC
2 ex/30.06.2009
Jud.primă instanță:,
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Ana Ionescu, Sergiu Diaconescu
