Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1537/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1537
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 636/12.06.2009 pronunțată de către Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent și consilier juridic în reprezentarea pârâte intimate. Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar întâmpinare, pe care instanța o va lua drept concluzii scrise, nefiind depusă cu 5 zile înainte de termenul de judecată.
Un exemplar se comunică reclamantul recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris în cererea de recurs.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr. 1027/115/21.04.2009 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC "" SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata diferenței de salariu de la muncitor necalificat la muncitor calificat pe perioada 25.07.2006-9.03.2009, precum și toate drepturile ce le avea după absolvirea cursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei începând cu anul 2004 și că a urmat un curs de calificare în meseria de mașinist utilaje. De la data absolvirii și până în data de 9.03.2009, când a fost trecut în șomaj, pârâta l-a plătit tot ca muncitor necalificat.
Prin sentința civilă nr. 636/12.06.2009 pronunțată în dosar nr- a fost respinsă acțiunea reclamantului, tribunalul reținând următoarele:
Reclamantul și -a desfășurat activitatea în beneficiul societății pârâte, la Sucursala C, ca muncitor necalificat în baza contractului individual de muncă nr. 15325/21.03.2005, depus în copie la dosar, începând cu data de 21.03.2005 până la data de 9.03.2009, când -au încetat efectele contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, în baza art. 65 alin.1 din Codul Muncii.
În perioada derulării raporturilor de muncă, respectiv 27.02.2006 -27.07.2006, societatea pârâtă -a asigurat reclamantului participarea la programul de calificare în meseria de mașinist utilaje cale și terasamente, organizat de SC " " SRL, reclamantul obținând această calificare conform certificatului de calificare profesională nr. -, seria D, eliberat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Contravaloarea acestui program de formare profesională a fost achitată de către reclamant, după cum rezultă din Nota de lichidare a datoriilor.
Prin cererea sa de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței obligarea societății pârâte la plata diferenței drepturilor salariale neacordate dintre cele cuvenite pentru muncitor necalificat și muncitor calificat, susținând că abia la data lichidării a luat la cunoștință despre faptul că a fost salarizat pe toată perioada lucrată pentru munca prestată ca muncitor necalificat.
Instanța a reținut că aceste afirmații prin care reclamantul își susține pretențiile sale, nu pot fi primite, deoarece executarea contractului individual de muncă este guvernată de principiul stabilității în muncă, ceea ce presupune că modificarea acestuia poate interveni numai în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. 41 alin. 1 din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.
Din probele existente la dosarul cauzei nu rezultă că părțile ar fi încheiat vreun act adițional la contract cu privire la felul muncii, fapt de altfel necontestat de părți, nici anterior formării profesionale a reclamantului prin care angajatorul să se oblige la modificarea unilaterală a acestei clauze ( în sensul modificării felului muncii din muncitor necalificat în muncitor calificat conform viitoarei pregătiri profesionale ), dar nici după obținerea certificatului de calificare profesională.
Mai mult, pentru a beneficia de încadrarea pentru care a obținut calificarea menționată, reclamantul trebuia să solicite în scris pârâtei modificarea contractului individual de muncă, ca urmare a calificării obținute.
Așadar, felul muncii, care constituie un element esențial al contractului, nu poate fi modificat decât prin acordul părților sau unilateral în situațiile excepționale prevăzute de art. 48 din Codul Muncii. Ori, reclamantul nu se regăsește în niciuna din aceste situații de excepție.
Față de aceste considerente, tribunalul, având în vedere dispozițiile mai sus menționate, a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC "" SA.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că a absolvit cursul de calificare de mașinist utilaje și i s-a operat această calificare în carnetul de muncă și a lucrat efectiv ca mecanic pe utilaj, iar conducerea nu și-a îndeplinit obligația de a-i modifica contractul de muncă.
A susținut că s-au încălcat prevederile art. 18 alin. 1 din Codul muncii.
Pârâta intimată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că nu există nici un motiv pentru modificarea ori casarea sentinței recurată.
Întrucât instanța de fond a reținut corect starea de fapt și a aplicat în mod just dispozițiile legale incidente, recursul apare ca nefondat.
Conform art. 16 din Codul muncii contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, iar modificarea acestuia implică de asemenea, același acord, conform art. 41 alin. 1 Codul muncii.
Elementele contractului de muncă sunt, conform art. 41 alin. 3 Codul muncii: durata, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul și timpul de muncă și odihnă.
Atât timp cât nu s-a încheiat un act adițional care să modifice unul din elementele contractului de muncă, reclamantul nu poate pretinde un alt salariu decât cel prevăzut în contractul de muncă.
În raport de acest aspect, este irelevant faptul că reclamantul a absolvit un curs de calificare și i s-a operat acest curs în carnetul de muncă sau s-a modificat felul muncii, întrucât nu s-a modificat și salariul ca element esențial al contractului de muncă.
Art. 18 alin. 1 din Codul muncii vizează obligația angajatorului de a informa salariatul care desfășoară activitate în străinătate cu privire la aspecte ce țin de condițiile de muncă și nu este incident în speță.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 636/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red../16.11.2009
Tehnored.
2 ex./17.11.2009
Prim inst.: Tribunalul C-S -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
