Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1539/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1539
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T împotriva sentinței civile nr. 1735 pronunțată la data de 22.07.2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Școala nr. 16 T, Primăria și Consiliul Local al Municipiului T, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 3 decembrie 2008 sub nr-, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, afiliat la Federația Educației Naționale, a chemat în judecată pe pârâții Școala nr. 16 T, Primăria Municipiului T - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului T, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate pe perioada ultimilor trei ani, anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, reclamanții beneficiază de drepturile salariale reglementate prin acest act normativ, dar și "de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă". Dreptul la plata primei de vacanță a fost recunoscut prin Contractul colectiv de muncă la nivelul județului T, pe ramura învățământ, care prevede la art. 37 lit. g că personalul din învățământ beneficiază de: "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Având în vedere prevederile menționate și cele ale art. 155, art. 165, art. 241 alin. 1 și art. 243 din Codul muncii, art. 30 din Legea nr. 130/1996 și art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, reclamantul susține că salariații din învățământ au dreptul să primească prima de vacanță neacordată în perioada ultimilor trei ani, anterioară depunerii cererii de chemare în judecată.
În drept, se invocă dispozițiile art. 155, 165, 241, 243, 269, 281 - 283 din Codul muncii, art. 30 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 130/1996, art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, art. 37 litera g din contractele colective de muncă la nivelul județului T pe ramura învățământ, art. 48 și 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 146/2007, Legea nr. 172/2008, art. 28 din Legea nr. 54/2003.
Prin sentința civilă nr. 1735/22.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membri de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Școala nr. 16 T, Primăria Municipiului T - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului T, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a constatat că reclamanții, reprezentați de către sindicat, sunt angajați ai pârâtei Școala nr. 16 Potrivit susținerilor acestora, necombătute de către unitatea de învățământ angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă anilor 2005-2008.
Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți, la plata unor sume cu acest titlu apar neîntemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2006, 2007-2010, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
Dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut, la nivel de principiu, prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cu toate acestea, este de observat că contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, statuează în sensul că primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Or, aceste venituri sunt distincte de cele bugetare, alocate de către pârâții de 2 și 3, chemați în judecată în procesul de față, astfel încât trebuie dedus că reclamanților li se cuvine plata primelor de vacanță doar în măsura în care unitatea angajatoare a obținut astfel de venituri în anii pentru care se invocă drepturile bănești.
Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că pârâta Școala nr. 16 T, este persoană juridică și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
În art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice". Așadar, trebuie conchis că "veniturile proprii" la care fac referire contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, sunt cele obținute din sursele enumerate în art. 17 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004, iar nicidecum cele alocate de la bugetul de stat, reglementate distinct în art. 17 alin. 1 și 2 ori din bugetul Consiliului Județean, la care se face referire în art. 17 alin. 3-5.
Astfel fiind, se poate conchide că primele de vacanță care se cuvin reclamanților, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2008, pot fi achitate doar din veniturile proprii obținute de către pârâta Școala nr. 16 T, din sursele de finanțare menționate în art. 17 alin. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004, precum și că pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar T și Ministerul Economiei și Finanțelor B nu sunt ținuți de obligația de plată a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale, de vreme ce acestea nu sunt datorate reclamanților din fondurile alocate unității de învățământ de la bugetul unității administrativ-teritoriale.
Ca atare, a fost respinsă acțiunea față de pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului T - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar T și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, dat fiind că aceștia nu sunt îndatorați la plata către reclamanți a sumelor pretinse prin acțiune și nici la alocarea fondurilor necesare plății, către unitatea de învățământ angajatoare.
Cât privește pe pârâta Școala nr. 16 T, s-a reținut că ea a comunicat, prin adresa cu nr. 909/15.06.2009, depusă la dosar la data de 18.06.2009, că s-au obținut venituri extrabugetare care au fost cheltuite conform prevederilor legislației în vigoare.
În atari condiții, cererea reclamanților a fost apreciată ca neîntemeiată, deoarece dreptul la acordarea primei de vacanță este supus, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, condiției ca unitatea angajatoare să obțină, în anul bugetar respectiv, venituri proprii, precum și să le aloce pentru efectuarea unor astfel de plăți, condiții care nu se verifică în speță.
Chiar dacă formularea textului din contractul colectiv de muncă nu este explicit condițională, dat fiind că este prevăzută expres sursa achitării primelor de vacanță (din venituri proprii), devine pe deplin îngăduită concluzia că acordarea primelor de vacanță aferente unui exercițiu financiar (de vreme ce se acordă anual) rămâne subsumată obținerii în prealabil de către unitățile angajatoare (școala, în speță) a veniturilor proprii pe anul respectiv, în caz contrar, cum prima de vacanță nu se plătește din venituri bugetare, ea neputând fi acordată. norma din contractul colectiv de muncă, în forma cât se poate de clară a redactării sale (stipulând exact sursa fondurilor pentru acordarea primelor de vacanță) și obligatorie pentru părțile semnatare ale convenției, este tocmai rezultatul acordului de voință al părților, între care chiar sindicatele ce acționează astăzi pentru plata primelor, fără însă a proba contrariul celor precizate de angajator vizavi de nerealizarea veniturilor proprii pe anii în discuție.
Împotriva sentinței civile nr. 1735/22.07.2009 a Tribunalului Timișa declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele membrilor de sindicat, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței supusă reformării, în sensul de a admite acțiunea și de a obliga toți pârâții la plata drepturilor salariale solicitate.
Reclamantul-recurent a susținut că pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Consiliul Local al Municipiului T și Inspectoratul Școlar Județean T, care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în fața instanței de fond, au calitatea procesuală pasivă în cauză, date fiind prevederile art. 6, 10 lit. d, 18 și 104 din Hotărârea Guvernului nr. 538/2002 ale art. 1 din Legea nr. 215/2001, art. 14 alin. 4 lit. a și anexa 5 din Legea nr. 379/2005, art. 167 alin. 3 și alin. 5 din Legea nr. 84/1995 și art. 13 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001.
Considerentele instanței de fond cu privire la respingerea acțiunii față de unitatea de învățământ sunt nefondate, deoarece clauzele contractului colectiv de muncă la nivel ramurii învățământ produc efecte pentru toți salariații din învățământ, fiind obligatorii pentru angajatori, iar noțiunea de "venituri proprii" nu este definită de contractul colectiv de muncă.
Doctrina și jurisprudența de specialitate au statuat că existența sau inexistența resurselor financiare nu poate avea vreo influență asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute în contractul colectiv de muncă. Prima instanță, prin sentința atacată, a dat eficiență propriei culpe a unității de învățământ, care, în calitate de parte în contractul colectiv de muncă, trebuia să respecte clauzele acestuia.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimații Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T - Instituția Primarului nu au depus întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând recursul declarat de către reclamanți, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T are calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care acesta le are în ceea ce privește angajarea personalului didactic. Astfel, art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ dau în sarcina Inspectoratului Școlar atribuția de angajare a cadrelor didactice, angajarea acestora pe post făcându-se prin dispoziția inspectorului școlar general.
Chiar dacă raportul de muncă, supus analizei, este derulat între cadrele didactice și unitatea de învățământ, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Curtea reține că, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate în principal prin bugetele locale ale autorităților administrative. În același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001.
Consiliul Local are ca atribut, potrivit art. 36 alin. 4 litera d din Legea nr. 215/2001, aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și art. 63 alin. 4 lit. a raportat la art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001, Primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite asupra bugetului Consiliului Local, astfel încât are calitate procesuală pasivă în speță.
Instanța apreciază că, în favoarea legitimării procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului T și a Primăriei Municipiului T - Instituția Primarului, pledează conținutul art. 39 și 40 din Normele metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004, prin care a fost atribuit unităților administrativ-teritoriale un rol decizional în aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială. Altfel spus, repartizarea fondurilor necesare plății către reclamanți a drepturilor salariale solicitate nu este posibilă in lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget, întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă în speță este vorba numai de veniturile proprii ale angajatorului. Este adevărat că salariile se calculează de către instituția de învățământ la care este angajat membru de sindicat, însă pârâții chemați în judecată au calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care le au în ceea ce privește asigurarea, aprobarea și repartizarea fondurilor necesare plății salariilor.
Întrucât asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului se face de către pârâții Consiliului Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T - Instituția Primarului, aceștia au calitate procesuală pasivă în cauză.
Dacă motivele de fapt și de drept menționate mai sus susțin calitatea procesual pasivă a Inspectoratului Școlar Județean T și a unității administrativ-teritoriale, nu același lucru se întâmplă in privința legitimării Ministerului Finanțelor Publice de a figura ca subiect pasiv in raportul juridic supus analizei.
Asupra calității procesual pasive a recurentului Ministerului Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Curtea reține că, intr-adevăr, drepturile solicitate de autorii cererii principale sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul muncii, context în care părți în proces sunt, în principiu, numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare), care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că, într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept.
Instanța nu identifică nici o dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamanți, pe de o parte, și Ministerul Finanțelor Publice, de cealaltă parte. În afara atribuțiilor de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, legiuitorul nu a prevăzut, în sarcina acestui minister, atribuții legate de angajarea ori salarizarea personalului didactic, cu atât mai mult cu cât reclamanții invocă drepturi salariale pe care partenerii sociali s-au obligat să le plătească din fondurile proprii ale unităților de învățământ. Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, astfel încât instanța de fond a respins în mod corect acțiunea față de acest pârât.
Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea unei prime de vacanță, însă, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel de la nivel național, cât și cel de la nivel de ramură învățământ.
Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și, respectiv, pe anii 2007-2010 prevăd, la art. 59 alin. 3, că se poate stabili, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, ca pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Dreptul reclamanților la prima de concediu este consacrat, în mod evident, de art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008, în care părțile contractante au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 5 alin. 1 din contractul in discuție, norma contractuală sus-citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Conform art. 241 alin. 1 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați. Art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că, în raporturile de muncă dintre angajați și angajator, se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în lege.
Din coroborarea prevederilor art. 30 alin. 1 și art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996 cu cele ale art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul muncii rezultă că aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ și pentru toți salariații din învățământ este obligatorie.
În strânsă legătură cu cele mai sus-menționate, instanța reține că, în lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze în vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu ori să statueze asupra cuantumului acestora, clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi în vreun fel înlăturate, nici prin apărarea referitoare la lipsa veniturilor proprii ale unității de învățământ, cu atât mai mult cu cât aceasta nu se autofinanțează, iar bugetul ei de venituri și cheltuieli este supus aprobării unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială se află.
Din modul de redactare al clauzelor contractelor colective de muncă specifice învățământului rezultă, în mod clar, obligația de a se plăti prima de vacanță, deoarece art. 37 din aceste contracte prevede că: "- convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii ", iar nu ca personalul să poată beneficia de astfel de premii dacă se vor realiza venituri proprii.
A interpreta clauza contractuală menționată în sensul că primele de vacanță se acordă condiționat de realizarea unor venituri proprii de către unitatea de învățământ, în condițiile în care unitățile de învățământ au posibilități limitate de a obține venituri proprii, deoarece scopul lor constă în prestarea unui serviciu public educarea elevilor, iar nu în desfășurarea unor activități aducătoare de profit, ar conduce la concluzia că o astfel de clauză a fost inserată în contractele colective de muncă fără intenția de a produce efecte. Or, potrivit art. 977 și art. 978 din Codul civil, o clauză se interpretează după intenția comună a părților, iar nu după sensul literal al termenilor, și în sensul ce poate avea un efect.
Prin urmare, dacă s-ar aprecia că dreptul reclamanților la plata primelor de vacanță este afectat de o condiție, care nu se va putea îndeplini, s-ar ajunge la golirea de conținut a clauzei contractuale ce-l reglementează, interpretare ce contravine dispozițiilor legale incidente în speță.
Mai mult, pârâta în cauză, Școala nr. 16 T, conform adresei depuse la 18.06.2009 la dosar, chiar recunoaște că a obținut venituri extrabugetare.
Văzând și prevederile art. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 2192/2004 coroborate cu cele ale Hotărârii de Guvern nr. 1942/2004, potrivit cărora județul T nu se regăsește printre județele ce intră sub incidența Normelor metodologice aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 2192/2004, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, în baza art. 3041și art. 312 alin.1- alin. 3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de către reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T, în numele membrilor de sindicat, și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga pârâții Școala nr. 16 T, Primăria Municipiului T - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului T și Inspectoratul Școlar al Județului T la plata primelor de vacanță, cuvenite și neacordate membrilor sindicatului reclamant pe perioada ultimilor 3 ani, anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective. Va menține sentința față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T împotriva sentinței civile nr. 1735/22.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința.
Admite acțiunea față de pârâții Școala nr. 16 T, Primăria și Consiliul Local al Municipiului T și Inspectoratul Școlar al Județului T și obligă acești pârâți la plata către membrii de sindicat reprezentați a primelor de vacanță aferente ultimilor 3 ani de la data introducerii acțiunii, 3.12.2008.
Menține sentința față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. -/10.11.2009
Tehnored. /11.11.2009
2 ex.
Prim inst.: Trib. T -,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Aurelia Schnepf
