Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1550/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1550/R/2008

Ședința publică din data de 8 iulie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Adrian Repede Judecător

JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședinte instanță

JUDECĂTOR 3: Marta Carmen

GREFIER: TARȚA

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă împotriva sentinței civile nr. 30/f din 31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, la data de 9 iunie 2008, întâmpinare, formulată de Confederația Sindicală "Cartel " în numele și pentru membrul de sindicat, reclamanta din prezenta cauză.

Având în vedere că se solicită judecarea recursului în condițiile art. 242 proc.civ. Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.

CURTEA

Asupra recursului declarat:

Prin sentința civilă nr.30/F din 31 ianuarie 2008 Tribunalul Bistrița Na admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC " RO" SRL B, aceasta fiind obligată să acorde reclamantei contravaloarea a 20 tichete de masă, aferente lunii iunie 2007, reprezentând dreptul de alocație individuală de hrană.

S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în din 01.04.2007 referitoare la criteriile de acordare a tichetelor de masă prevăzute în art. 53.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că, reclamanta este angajata pârâtei. În luna mai 2007 înregistrat o zi de absență nemotivată motiv pentru care i s-a întocmit formular disciplinar prin care i s-au reținut tichetele de masă pe luna iunie 2007, conform procedurii de acordare.

Deși angajatorul a prevăzut în CCM acordarea tichetelor de masă potrivit Legii nr. 142/1998 care prevede că se pot acorda tichete de masă, în limita în care angajatorul dispune de fonduri bănești, Normele metodologice de aplicare prevăd stabilirea condițiilor de atribuire a tichetelor de către angajator de comun acord cu sindicatele referitor la numărul angajaților care beneficiază de tichete de masă, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care beneficiază de tichete de masă și criteriile de selecție privind stabilirea salariaților care primesc tichete de masă, acesta a stabilit criterii nelegale și discriminatorii.

A reținut instanța din dispozițiile de mai sus că, angajatorul este îndreptățit să nu acorde tichete de masă pentru toți angajații din societate și că acordarea tichetelor de angajator nu este o obligație ci este lăsată la disponibilitatea angajatorului, în funcție de fondurile bănești de care dispune, dar, o dată ce angajatorul a luat hotărârea de a acorda acele tichete, ceea ce era doar o posibilitate, s-a transformat într-un drept.

Criteriile stabilite de angajator încalcă prevederile art. 1 lit. i și art. 6 lit. c din Legea nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare precum și art. 38. și art. 53 din.

În consecință, reținând că apărarea pârâtei (vizând lipsa dreptului reclamantei la tichete de masă pentru luna în care a avut absențe nemotivate) este neîntemeiată, s-a admis acțiunea sub acest aspect, precum și cu privire la constatarea nulității clauzelor privind acordarea tichetelor de masă întrucât criteriile de acordare exced celor prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivele de recurs s-a arătat în esență că prima instanță a pronunțat hotărârea cu interpretarea greșită a legii. Astfel, nu s-a avut în vedere că legea părților a stabilit criteriile de atribuire a tichetelor de masă, or, contractul colectiv pe unitate este obligatoriu pentru toate părțile semnatare.

Prin contractul colectiv de muncă, angajatorul a înțeles să acorde angajaților un drept afectat de modalități respectiv de anumite condiții suspensive, iar dreptul angajatului se naște la momentul îndeplinirii condițiilor suspensive. În conformitate cu normele legale aplicabile, angajatorul împreună cu reprezentanții sindicatului pot prevedea salariații care primesc tichete de masă ținând seama și "de alte elemente specifice activității" iar absența nemotivată de la serviciu și nerespectarea atribuțiilor de serviciu sunt abateri de natură a prejudicia activitatea întreprinderii.

Caracterul sancționator al neacordării tichetelor de masă este greșit invocat de instanța fondului, raportat la existența concomitentă a răspunderii disciplinare, materiale, civile și penale. Nu se poate reține nici discriminarea, întrucât persoanele nu se află în situații similare, chiar din culpa persoanei care săvârșește o faptă cu implicații sociale asupra celorlalți angajați.

S-a mai arătat că, instanța a reținut nelegala atribuire a tichetelor de masă la sfârșitul perioadei pentru care sunt datorate, contravenind dispozițiilor art.5 alin.1 din Legea 142/1998, dar aceste dispoziții sunt cel puțin interpretabile, având în vedere contradictorialitatea textului respectiv acordarea în avans a tichetelor de masă, dar în raport de nr.de zile lucrate (prezent în unitate), ce nu poate fi prevăzut de angajator.

Reținerea discriminării este greșită întrucât aceasta există atunci când două persoane aflate în situații identice sau similare au parte de un tratament diferit ceea ce în cazul reclamantei nu se verifică. Datorită specificului activității societății lipsa nejustificată de la serviciu sau neîndeplinirea sarcinilor de serviciu de către un angajat are repercursiuni asupra celorlalți care sunt nevoiți ca prin eforturi suplimentare să acopere fapta culpabilă a celui absent. În concret, în luna iunie 2007, angajata, prin fapta sa culpabilă nu s-a aflat în aceeași postură ca și ceilalți angajați ai societății care și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu.

Aceleași argumente au fost invocate și în susținerea legalității art.53 din /2007.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta nu este fondat urmând a fi respins.

Prima instanță a făcut o justă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile. Astfel, s-a avut în vedere că Legea 142/1998 prevede posibilitatea pentru angajator de a acorda salariaților tichete de masă, în măsura în care are posibilități financiare și în limitele prevăzute în acest sens în bugetul propriu. Din momentul în care angajatorul a decis atribuirea tichetelor,salariații au dreptulla această alocație.

De asemenea, legea și normele de aplicare prevăd posibilitatea pentru angajator de a determina nr.de salariați, locurile de muncă pe care aceștia le ocupă, nr. de zile pentru care se acordă tichetele.

Dreptul de selecție prevăzut de lege în favoarea angajatorului nu îl îndreptățește pe acesta să limiteze dreptul angajatului o dată selecționat de a primi tichete de masă, din alte considerente decât cele ce pot fi avute în vedere conform legii.

Din cuprinsul art.6 din Legea 142/1998 rezultă că salariatul poate utiliza lunar, un număr de tichete de masă cel mult egalcu nr. de zile în care este prezent la lucru în unitate.

Acest text nu este în contradicție cu dispozițiile art.5 din aceeași lege, conform cărora angajatorul distribuie salariaților tichete de masă în număr egal cu numărul zilelor lucrătoare din luna următoare, întrucât, dacă articolul 5 prevedeobligația angajatorului de a distribui tichetele de masă,în schimb art.6 prevededreptul salariatului de a utilizatichete de masă numai pentru zilele în care a fost prezent la lucru în unitate.

Întrucât legea nu distinge între cauzele ce determină absența de la lucru (motivate sau nemotivate) nici cel ce pune în aplicare legea sau o interpretează nu poate distinge.

Prin urmare, includerea întrecriteriile de atribuirea tichetelor de masă și a absențelor nemotivate, apare a fi nelegală, așa cum a apreciat și prima instanță.

În consecință, dreptul salariatului de a primi și folosi tichetele de masă în număr egal cu zilele lunii în care a fost prezent la unitate derivă din lege - general obligatorie - într-un stat de drept - astfel că admiterea acțiunii de către prima instanță apare a fi o soluție legală și temeinică.

Sub acest aspect este irelevant faptul că, în contractul colectiv de muncă au fost cuprinse criterii de atribuire a tichetelor de masă în raport și de absențele nemotivate, întrucât aceste criterii sunt mai nefavorabile decât legea general aplicabilă, care îndreptățește pe salariat la tichetele de masă pentru toate zilele lucrate în unitate, evident dacă, angajatorul nu a stabilit de la început un alt număr de zile pentru care se obligă să distribuie tichete de masă, ceea ce însă, nu s-a demonstrat.

Pentru aceste considerente în mod corect prima instanță a constatat și nulitatea clauzelor cuprinse în pe 2007 referitoare la criteriile de acordare a tichetelor de masă prevăzute în art. 53, în condițiile în care acestea exced criteriilor prevăzute de lege și nu există o justificare temeinică pentru inserarea lor în cuprinsul. O eventuală perturbare a activității societății urmare a absenței unui angajat nu constituie o justificare rezonabilă pentru neacordarea tichetelor de masă pe întreaga lună, angajatorul fiind îndreptățit să nu acorde aceste tichete în ziua sau zilele în care angajatul a lipsit.

În raport de aceste considerente ce le completează pe cele avute în vedere de către prima instanță, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar criticile formulate fiind nefondate, recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC. " RO " SRL împotriva sentinței civile nr. 30/F din 31 ianuarie 2008 Tribunalului Bistrița - N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

- - - - ---

GREFIER,

TARȚA

Red.GP
Dact./2ex.

10.07.2008

Președinte:Adrian Repede
Judecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Marta Carmen

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1550/2008. Curtea de Apel Cluj