Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1553/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1553/R/2008
Ședința publică din 8 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
- -
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Gabriella Purja Marta Carmen
- - - vicepreședinte al instanței
- -
GREFIER:
TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta - SA împotrivasentinței civile nr. 156/F din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comuncat intimatului și este scutiti de la plata taxelor judiciare de timbrui și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 iunie 2008, reclamantul intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.156/F din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a admis, în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei "" A B 1 și în consecință pârâtă a fost obligată să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale pentru sărbătorile de C din anii 2004,2005 și 2006, precum si a celor de Paști din anii 2005,2006 și 2007, calculate în funcție de salariul de bază mediu al societății "" B din anii 2004, 2005,2006 și 2007, actualizate cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data evenimentului pentru care este datorat și data plătii efective.
Pârâtă a fost obligată să plătească reclamantului suma de 943 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin CCM nr. 8080 din 23.05.2000, modificat succesiv la începutul fiecărui an, în favoarea angajaților pârâtei s-au prevăzut, în art.168, drepturi salariale suplimentare pentru sărbătorile de Paști și C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP "" SA. S-a prevăzut că "pentru anul 2003" aceste suplimentări salariale vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Această mențiune a fost reiterată și în contractul colectiv de muncă valabil pe anul 2004.
În anul 2005 conținutul aliniatului 2 al art.168 a fost din nou modificat în sensul că în loc de expresia "pentru anul 2003" suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază, s-a folosit expresia " în anul 2003" suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază.
Această expresie se regăsește și în Contractul colectiv de muncă valabil pentru anii 2006 și 2007.
Potrivit aceluiași CCM salariații SNP "" SA beneficiază anual de o creștere procentuală a salariilor de bază, creștere prevăzută în art.128.
Tribunalul a solicitat pârâtei să comunice in copie Decizia nr.20/26.03.2003, Decizia civilă nr.18 din 24.03.2004, Decizia nr.88 din 09.09.2004, Decizia nr.40/20.05.2005, Decizia nr.36 din 21 martie 2006, decizii menționate în carnetul de muncă în baza cărora s-au făcut înscrieri privind " reașezarea salariului", însă pârâta nu a depus copiile actelor solicitate.
Din înscrierile din carnetul de muncă reiese că în anul 2003 reclamantul a beneficiat doar de reașezarea și majorarea salariului de bază, prevăzută de art.128 din CCM.
Cum în anul 2003 suplimentările salariale solicitate nu au fost acordate prin includerea lor în salariul de bază, se impunea acordarea separată a acestor suplimentări (cu ocazia fiecărui eveniment) în anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Având în vedere dispozițiile art.287 din Codul Muncii care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare solicitate de reclamant nici în anul 2003, nici în anii următori, instanța constată că reclamantul în calitate de angajat al pârâtei, este îndreptățit să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate.
În baza textelor de lege arătate tribunalul va admite în parte acțiunea în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale pentru sărbătorile de C din anii 2004, 2005 și 2006, precum si a celor de Paști din anii 2005,2006 și 2007, calculate în funcție de salariul de bază mediu al societății "" B din anii 2004, 2005,2006 și 2007 și nu în funcție de salariul mediu brut, așa cum a solicitat reclamantul, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data evenimentului pentru care este datorat și data plății efective.
Această modalitate de acordare se va dispune tocmai în vederea despăgubirii integrale a reclamantului având în vedere atât perioada scursă de la data când trebuiau a fi acordate aceste drepturi și data acordării cât și rata inflației.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului suplimentărilor salariale, instanța reține că acestea, în conformitate cu dispozițiile art.168 alin.1 din CCM, se vor calcula la nivelul salariului de bază mediu pe și nu la salariul mediu brut pe unitate, reținându-se în acest sens adresa emisă de nr.2022/ 04.09.2007din care rezultă un cuantum mai mic al salariului mediu de bază, față de cuantumul salariului mediu brut pe - "" SA, cele două salarii fiind noțiuni distincte.
În temeiul art.274 Cod Procedură Civilă va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 943 lei reprezentând onorariu avocațial, conform actelor justificative depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SNP SA B, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
În motivele aflate la 2-4 s-a arătat în esență că, în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază, iar în anii ulteriori, sumele ce reprezintă primele de mai sus au fost împărțite la 12, și au fost de asemenea introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, determinând astfel, majorarea salariului. Prin urmare, greșit prima instanță a reținut că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază numai în anul 2003, nu și în anii 2004-2007, deși suma inițial atribuită (în anul 2003) nu a mai fost redusă niciodată. Astfel fiind dacă introducerea unor noi sume în salariul de bază în anii următori (2004-2007) s-ar fi dispus, ar fi însemnat ca angajații să beneficieze de mai multe ori de suplimentările salariale, inclusiv de cele primite anterior.
Faptul că în contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin.1 al art.168, duce la concluzia că angajații au avut dreptul și în anii următori la suma cuprinsă în salariul de bază pentru anul 2003, în caz contrar, acel salariu ar fi scăzut, prin eliminarea sumei ce reprezintă suplimentarea dispusă.
S-a mai arătat că, suma stabilită de prima instanță este și eronată, câtă vreme s-a avut în vedere salariul mediu brut pe, deși conform art.168 alin.1 din CCM suplimentările se calculează în raport de salariul de bază mediu pe SNP SA, în consecință, în subsidiar se impune recalcularea sumelor solicitate în raport de acest salariu.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea reclamantului este prescrisă, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 din muncii, care arată că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, indiferent de natura obiectului cauzei.
Recursul nu este întemeiat.
Astfel, în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune se constată că excepția formulată de societatea comercială pârâtă este neîntemeiată.
Așa cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.166 din Codul muncii, conform cărora, acțiunile vizând drepturi salariale sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani. Având în vedere data la care s-a formulat acțiunea ( dec.2007) rezultă că pretențiile începând cu anul 2004 cu titlu de drepturi de natură salarială au fost formulate în termen.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că motivele de recurs formulate nu sunt întemeiate.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SNP SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C decâte o suplimentarea drepturilor salariale încuantum de un salariu mediu pe SNP SA.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1).
S-a mai precizat în art.168 alin.2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde
1.regulaobligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații -stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP- sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2.excepțiareferitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin,ele fiind deja introduseîn salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art.168 alin.1 rezultă că la evenimentele respective se plăteștecâtesuplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin.2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
În ceea ce privește suma la care a fost obligată pârâta SA critica este de asemenea nefondată, având în vedre expertiza efectuată în cauză din care rezultă atât suma pe care pârâta era datoare aop lăti cât și devalorizarea acesteia pe care aceasta trebuie să o acopere, având în vedere dispozițiile art.161 alin.4 muncii conform cărora angajatul este îndreptățit la plata salariului la termen cât și la daune interese pentru neplata sau întârzierea nejustificată a plății salariului.
Văzând și dispozițiile art.274 alin. 3 proc.civ. pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial micșorat în raport de munca efectiv îndeplinită de avocat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SA B împotriva sentinței civile nr. 156/F din 17 martie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - TARȚA
Red.AR
Dact./2ex.
10.07.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja Marta Carmen
