Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1786/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1786/R
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, Spitalul Clinic Județean M, cu sediul în Târgu-M, B-dul 1 decembrie 2. nr. 24-26, județul M și Ministerul Sănătății Publice, cu sediul în B,--3, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 937 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 26 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.937 din 10 iulie 2009 Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, a Spitalului Clinic Județean de Urgență Tg-M; a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea în solidar a pârâților la plata pentru viitor a despăgubirilor; a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M, Spitalul Clinic Județean M și Ministerul Sănătății Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B; a obligat în solidar pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M și Ministerul Sănătății la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase calculat pentru timpul efectiv lucrat în blocul operator, începând cu data de 18.03.2006 sau începând cu data angajării la Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M dacă această dată este ulterioară datei de 18.03.2006, și până la data de 31.08.2008; a obligat în solidar pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M și Ministerul Sănătății la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase calculat pentru timpul efectiv lucrat în blocul operator, începând cu data de 01.09.2008 și până la data de 20.12.2008; sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale mai sus menționate și până la data executării efective a prezentei hotărâri; a obligat pârâtul Spitalul Clinic Județean Tg-M să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor bănești mai sus menționate; a respins restul pretențiilor reclamanților; a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 4.165 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M, în contradictoriu cu chematul în garanție Spitalul Clinic Județean
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice instanța a reținut că, deși nu are calitatea de angajator în raport cu reclamanții, acesta are legitimare procesuală pasivă, întrucât, potrivit art.1 din HG nr.862 din 28 iunie 2006, privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății Publice, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, având ca atribuții principale, potrivit art.2 din același act normativ, printre altele, asigurarea, în colaborare cu instituțiile administrației publice centrale și locale, resurselor umane, materiale și financiare necesare funcționării instituțiilor din sistemul de sănătate, urmărind gestionarea eficientă a resurselor alocate sistemului de sănătate. De asemenea Ministerul Sănătății Publice are atribuții privind fundamentarea necesarului de servicii medicale, precum și resurselor financiare pentru funcționarea sistemului de sănătate. Totodată, potrivit prevederilor art.4, pct.48 din HG 862/2006, elaborează norme metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli de către instituțiile sanitare publice și (pct.49) avizează bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții au fost angajații Spitalului Clinic Județean de Urgență Tg-M, în funcția de medici chirurgi, astfel cum rezultă din copiile carnetelor de muncă ale acestora aflate la dosarul cauzei, până la data de 31.08.2008, întrucât cu data de 01.09.2008, potrivit art.7 aln.3 din Protocolul încheiat între pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M și Spitalul Clinic Județean M s-a operat transferul angajaților de la prima la cea de a doua unitate.
Drept urmare, pentru pretențiile aferente perioadei 18.03.2006 - 31.08.2008, calitatea procesuală pasivă este deținută de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M, iar pentru pretențiile ulterioare date de 01.09.2008 calitatea procesuală pasivă este deținută de pârâtul Spitalul Clinic Județean
Prin OUG nr.115/2004 aprobată cu modificări prin Legea 125/2005 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, la art.13 s-a prevăzut că sporurile și cuantumul lor se acordă în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea.
Prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.721/2005, a fost aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art.13 din OUG nr.115/2004. Regulamentul de acordare a sporurilor stabilește obiectivele și principiile precum și criteriile de acordare a acestor sporuri. Astfel la stabilirea procentului aferent fiecărui spor s-au avut în vedere mai mulți factori cum ar fi: riscul de îmbolnăvire, solicitarea nervoasă și/sau indicii de morbiditate (art.6 din Regulament).
La încadrarea locurilor de muncă în categoriile enunțate de lege și regulament au fost avuți în vedere factori ca:natura factorilor nocivi, intensitatea de acțiune a acestora asupra organismului, durata de expunere la acțiunea factorilor novici, condițiile de muncă ce implică efort fizic, suprasolicitarea nervoasă etc.(art.7 din Regulament).
Aceleași norme ale regulamentului reglementează situația particulară a persoanelor care își desfășoară activitatea la unul din locurile de muncă prevăzute în regulament sau își desfășoară activitatea fracționat în mai multe locuri de muncă (art.11 și art.13 din Regulament) în aceste condiții angajații (în speță medicii chirurgi) pot și trebuie să beneficieze de sporul prevăzut pentru locurile de muncă respective proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste locuri.
Cu toate acestea angajatorul s-a rezumat la a considera că reclamanților li se cuvine un spor cu caracter permanent în procent mai mic de 50%, înțelegând prin aplicarea acestui spor asigurarea scopului și finalității urmărite de legiuitor. Pârâții au omis însă să aibă în vedere natura acestui spor sau mai exact condițiile exprese de acordare respectiv "medicii din blocul operator și sala de operații, unde există risc de contaminare, executând intervenții chirurgicale de urgență". Acest spor poate și trebuie să fie acordat, în situațiile de excepție prevăzute de lege, respectiv în legătură cu efectuarea intervențiilor de urgență.
Așa cum s-a arătat, în general, atât condițiile de stabilire a procentelor de spor cât și încadrarea locurilor de muncă în diferite categorii, au în vedere acoperirea în plan material a riscului de îmbolnăvire sau prevenirea îmbolnăvirilor de orice natură, pe care le presupune activitatea în mediul spitalicesc.
activității reclamanților, presupune desfășurarea activității atât în condițiile ce solicită o încordare psihică foarte ridicată/condiții deosebite în compartimente cu paturi postoperatoriu (anexa 3 lit.b pct.17) cât și în blocul operator (anexa 2 lit.d pct.4).
Desfășurarea în mod obiectiv, a activității în două compartimente distincte (secție și bloc operator), naște în favoarea reclamanților dreptul la aplicarea prevederilor art.11/13 din Regulament.
Aceste din urmă dispoziții legale nu presupun îndeplinirea condiției ca o categorie de personal, vizată astfel, să fie cuprinsă expres în anexa corespunzătoare a Regulamentului, ci presupun doar ca activitatea să se desfășoare și în locurile de muncă altele decât cele obișnuite sau curente.
În speță reclamanții au fost în mod evident discriminați, nu prin raportare la personalul încadrat în blocul operator, ci prin raportare la politica salarială a angajatorului care, fără o explicație rezonabilă sau plauzibilă a omis a aplica dispozițiile legale în litera și spiritul lor. Acordarea uni spor mai mic de 50% pentru aceleași condiții de muncă, vizând unul și același loc de muncă pentru care sporul prevăzut de lege este de 50%, creează în mod vădit o evidentă stare de discriminare. Alegerea angajatorului de a acorda unul din aceste sporuri și anume cel mai mic, pentru simplu considerent că medicii chirurgi nu sunt "personal încadrat în bloc operator" nu este corectă. Așa cum s-a mai arătat, atât art.11 cât și art.13 din Regulament oferă angajatorului posibilitatea de a aplica concret și corect, legislația de salarizare, în mod specific fiecărei categorii de personal dându-i posibilitatea astfel să elimine eventuale inechități apărute în modul de calcul al drepturilor salariale raportate direct la: specificul activității fiecărui angajat, locul/locurile unde acesta își desfășoară activitatea în timpul programului normal de lucru, riscurilor de îmbolnăvire la care este supus,etc.
Având în vedere aceste argumente și văzând că aferente perioadei în litigiu reclamanților nu le-a fost achitat sporul de 50%, instanța apreciază că pretențiile reclamanților sunt întemeiate doar în parte în sensul în care sporul de 50% este datorat de angajator pentru perioada efectiv lucrată în blocul operator de către fiecare reclamant.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubiri, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Obligația pârâților de plata drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, este obligație solidară, prin prisma disp.art.295 Codul muncii, 1039, 1041 Cod civil.
În speță, pârâții sunt persoane juridice care ordonează (principal, secundar, terțiar) ca și credite salariale, una și aceeași sumă bănească care se solicită în prezenta acțiune. Astfel, drepturile bănești nu pot fi plătite decât după aprobarea dată de toți acești pârâți pentru plata aceleiași sume, fiind de neconceput și vădit ilegal ca plata să fie dispusă exclusiv numai de către unul dintre ordonatori.
Pretențiile reclamanților ce vizează plata sporului ulterior datei de 20.12.2008 sunt neîntemeiate deoarece la această dată a intrat în vigoare Legea nr.304/2008 (privind aprobarea OG nr.17/2008 pentru modificarea și completarea OUG nr.115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar), publicată în MO nr.848 din 17 noiembrie 2008, care modifică art.13 lit.e din OUG nr.115/2004 în sensul că de sporul pentru condiții deosebit de periculoase, în cuantum de 50% - 100%, beneficiază și medicii reclamanți.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, astfel că, potrivit art.1082 cod civil și 161 alin.4 Codul muncii, instanța a admis această solicitare apreciind că pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor obiect al acțiunii, precum și pentru neinițierea unei măsuri care să aibă finalitate eliminarea acestor discriminări.
De asemenea tribunalul a obligat pârâtul Spitalul Clinic Județean M să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor bănești (în temeiul art.1 din Decretul nr.92/1976).
Cu referire la cererea de chemare în garanție formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M în contradictoriu cu Spitalul Clinic Județean Tg-M, instanța a reținut că este nefondată deoarece Protocolul încheiat între cele două spitale se referă la cesionarea drepturilor și obligațiilor existente la data încheierii actului, ori obligația de a se plăti de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M sporul pentru condiții deosebit de periculoase a fost impusă prin această hotărâre a instanței.
În concluzie, cu unanimitate de opinii, tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății, Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M și Spitalul Clinic Județean
Recurentul Ministerul Sănătății a criticat hotărârea atacată atât în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii cât și în ceea ce privește fondul cauzei.
În esență recurentul a invocat împrejurarea că abilitatea conferită de lege acestui minister în materia resurselor umane, materiale și financiare precum și privind elaborarea normelor metodologice pentru elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale instituțiilor aflate în subordinea, autoritatea sau coordonarea sa, nu îi conferă calitatea procesuală pasivă întrucât raportul juridic dedus judecății este raportul de muncă între angajat și angajator. Cum ministerul nu are calitatea de angajator față de reclamanți nu poate avea calitatea procesual pasivă.
Recurentul pârât a invocat prevederile HG 1718/2008 precum și dispozițiile Legii 95/2006, acte normative în virtutea cărora autonomia financiară a spitalelor publice este clar reglementată iar limitele competențelor Ministerului Sănătății, sub aspectul finanțării, sunt clar definite și enumerate.
O altă critică a recurentului pârât Ministerul Sănătăți are în vedere excepția inadmisibilității capătului de cerere privind plata pentru viitor a drepturilor solicitate prin acțiune. În acest sens recurentul a arătat că actele normative în vigoare privind salarizarea personalului din unitățile sanitare bugetare, respectiv OUG 115/2004 și 721/2005, reglementează în mod expres competența conducerii fiecărei unități sanitare de a stabili nivelul sporurilor, categoriilor de personal și locurile de muncă beneficiare a acestor drepturi. Prin urmare Ministerul Sănătății nu are nici un fel de competență legală în acordarea sporurilor solicitate și nici în alocarea vreunei sume astfel cum greșit a reținut instanța de fond.
În opinia recurentului excepția inadmisibilității mai este susținută și de prevederile art.40 ind.7 din OUG 115/2004 întrucât acest act normativ reglementează modalitatea specială în care salariile de bază individuale, sporurile, premiile și alte drepturi pot fi contestate la ordonatorul de credite.
Pe fondul cauzei recurentul a arătat că, potrivit Ordinului 721/2005 de sporul de 50%, pot beneficia categoriile de personal mediu sanitar și auxiliar sanitarîncadratîn blocul operator. Ca atare reclamanții nu se includ în această categorie de personal și ca atare nu pot beneficia, în limitele legii de sporul solicitat.
Nu în ultimul rând s-a arătat că, personalul care poate beneficia de sporul de 50% trebuie să îndeplinească și condiția de a fi încadrat în blocul operator, ori, reclamanții sunt încadrați pe secții, activitatea acestora fiind una complexă (consultații, activitate de secții, activitate operatorie etc.).
Recurentul a mai susținut că reclamanții nu își desfășoară n mod permanent activitatea în blocul operator, pentru aceștia blocul operator reprezintă spațiul special amenajat și dotat în mod corespunzător în care își pot pune în practică specialitățile chirurgicale.
Având în vedere că sporurile și drepturile salariale se acordă pentru condiții deosebite într-un anume loc de muncă, instanța de fond ar fi trebuit să analizeze speța prin raportare la timpul efectiv petrecut de fiecare reclamant în parte în mediul pentru care se acordă acest spor, respectiv, sala de chirurgie. În caz contrar sentința instanței de fond creează o situație mai favorabilă creată unei categorii de salariați față de altă categorie care petrece în mod efectiv sută la sută din timpul de lucru în condițiile respective.
În fine, recurentul a solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 pr.civ. în sensul micșorări cheltuielilor de judecată, suma de 8330 lei depășind cu mult "valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Recurentul Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg- a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În drept, recurentul a invocat prevederile art.304 pct.4 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin hotărârea pronunțată tribunalul a depășit atribuțiile puterii judecătorești în sensul în care a constatat că reclamanții trebuie să beneficieze de sporul de 50% fără ca acest drept să le fie recunoscut prin legislația specifică în materie.
Recurentul a invocat în acest sens Deciziile 818/2008 și 821/2008 pronunțate de Curtea Constituțională cu referire la neconstituționalitatea prevederilor art.1, 2, 27 din OUG 137/2000 în măsura în care aceste prevederi legale sunt interpretate ca dând în competența instanțelor anularea, refuzul aplicării unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În opinia recurentului admiterea cererii, în condițiile declarării necondiționale a dispozițiilor art.1,2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG 137/2007, ar face ca hotărârea să fie lipsită de temei legal, caz de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
Recurentul a apreciat că, în condițiile în care dispozițiile legale în vigoare îi exclud pe reclamanți din categoria persoanelor beneficiare a sporului de 50%, acțiunea formulată de aceștia este nefondată și se impune a fi respinsă.
Nu în ultimul rând s-a mai arătat că atât OUG 115/2004 cât și legea de aprobarea și ordonanța de modificare prevăd în mod expres facultatea acordării acestui spor și nicidecum obligativitatea acordării. De asemenea, aceste dispoziții legale prevăd dreptul unității sanitare cu personalitate juridică de comun acord cu sindicatele, de a stabili cuantumul sporului cu condiția încadrării în cheltuielile de personal.
Recurentul Spitalul Clinic Județean a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate.
Recurentul a invocat prevederile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. coroborate cu disp.art.304 ind.1 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul Spitalul Clinic Județean Maa rătat că instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a prev.art.13 din Regulamentul aprobat prin 721/2005 însă categoria de personal cărora îi aparțin reclamanții și categoria de spor pretinsă de aceștia nu întrunește cerințele cuprinse în OUG 115/2004 respectiv, nu are în vedere avizul Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familie și a Ministerului Finanțelor Publice.
Avizele astfel invocate vizează doar personalul mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator. Aceleași avize au în vedere personalul medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile, secțiile și compartimentele cu paturi din specialitățile chirurgie iar categoria profesională a reclamanților este expres cuprinsă în anexa 3 lit. chirurgi sunt încadrați în secția cu paturi iar împrejurarea că aceștia desfășoară activitate și în blocul operator, norma de bază a acestora este în secția cu paturi iar sporul acordat de legiuitor este de 15%. În opinia recurentului anexele Regulamentului stabilesc categoriile de personal și mărimea sporurilor iar art.11/13 din Regulament nu își găsește aplicabilitatea, respectiv, nu naște în favoarea reclamanților dreptul la acordarea sporului solicitat.
Recurentul a mai arătat că neacordarea sporului de 50% nu se datorează culpei sale ci este opțiunea legiuitorului care a prevăzut acest spor numai în favoarea "personalului încadrat în blocul operator".
Nu în ultimul rând se arată că situația de discriminare reținută de instanță nu există întrucât este vorba de categorii profesionale distincte iar stabilirea unor drepturi neprevăzute în acte normative încalcă flagrant principiul separației puterilor în stat. În acest sens au fost invocate deciziile 818, 819 și 820/2008 a Curții Constituționale.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate precum si din oficiu în integralitatea ei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că recursurile declarate de pârâții sunt neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanții sunt medici angajați ai Clinici de obstetrică ginecologie din cadrul Spitalului Clinic Județean În perioada 18.03.2006-31.08.2008 reclamanții au fost încadrați la pârâtul recurent Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-
Potrivit susținerilor reclamanților, necombătute de pârâți specificul muncii acestora presupune desfășurarea activității atât pe secțiile de specialitate cât și în blocul operator.
În esență pretenția reclamanților are în vedere modalitatea de calcul și plată a drepturilor salariale aferente activității desfășurate și în considerarea locului/locurilor în care această activitate se desfășoară efectiv.
Acțiunea formulată de reclamanți a fost întemeiată pe dispozițiile generale și speciale de salarizare, Legea 53/2003 ( Codul muncii ) respectiv Legea 125/2005, OUG 115/2004, 721/2005, OG 17/2008 aprobată cu modificări prin Legea 304/2008 precum și OUG 137/2000.
Instanța de fond a analizat pretenția formulată de reclamanți prin prisma legislației specifice de salarizare constatând întemeiat că specificul activității reclamanților presupune exercitarea actului medical atât în condiții ce solicită o încordare psihică foarte ridicată/condiții deosebite în compartimente cu paturi post-operatorii (anexa 3 lit.d pct.17) cât și în blocul operator (anexa 2 lit.d pct.4), făcând incidente prevederile art.11/13 din Regulament.
Deși coerent și explicit au fost expuse argumentele instanței de fond, recurenții Ministerul Sănătății și Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M nu au înțeles să le combată punctual respectiv, să formuleze criticile de nelegalitate prin raportare la textele de lege reținute de instanța de fond.
Recurentul Ministerul Sănătății a criticat modul în care instanța de fond a soluționat excepțiile invocate la judecata fondului cauzei
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, Curtea apreciază că această excepție a fost corect soluționată de instanța de fond. acestui pârât în materie financiară cu referire la elaborarea proiectului de buget, apartenența angajatorului la rețeaua unităților sanitare publice sunt argumente suficiente pentru respingerea acestei excepții prin prisma dispozițiilor HG 862/2006 iar soluția se impune a fi menținută și prin prisma HG 1718 din 30 noiembrie 2008, art.2 lit.c, d,
Cu referire la excepția inadmisibilității acțiunii, recurentul Ministerul Sănătății a arătat că nivelul sporurilor poate fi stabilit numai de conducerea unității sanitare nefiind atributul instanței, același recurent și în susținerea aceleiași excepții a mai invocat prev.art.40 ind.7 din OUG 115/2004.
Instanța constată că la judecata în fond a cauzei, cu referire la această excepție, pârâtul recurent s-a referit la plata pentru viitor a acestor sume. Prin memoriul de recurs s-a arătat că excepția inadmisibilității rezultă și din împrejurarea că nivelul sporurilor pe categorii de personal se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare cu referire implicită la plățile ulterioare datei de 20 decembrie 2008.
Potrivit dispozitivului hotărârii atacate pretențiile reclamanților ulterioare datei de mai sus au fost respinse, astfel că, excepția întemeiată pe aceste argumente nu se impune a mai fi analizată.
Referitor la prevederile art.40 ind.7 din OUG 115/2004, temeiuri legale aduse în susținerea excepției, Curtea apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că recurentul pârât nu a făcut dovada datei la care reclamanții au luat cunoștință de actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale, cerință înscrisă în art.40 ind.7 alin.2, iar pe de altă parte, admiterea unei astfel de excepții întemeiată pe o procedură prealabilă neobligatorie ar avea drept consecință încălcarea unui drept fundamental, respectiv a dreptului de acces liber la justiție.
Pe fondul cauzei, raționamentul instanței de fond a pornit de la premisa corectă și necontestată de pârâți potrivit căreia activitatea reclamanților se desfășoară în mai multe locuri de muncă pentru care legiuitorul a stabilit măsuri de salarizare diferite. Altfel spus, angajatorul nu avea posibilitatea să omită de la aplicare dispoziții legale ci să asigure o aplicare și interpretare conformă a legislației specifice.
Recurentul Ministerul Sănătății a recunoscut implicit prin memoriul de recurs, împrejurarea că reclamanții își desfășoară activitatea în blocul operator dar acesta nu reprezintă altceva decât "spațiul special amenajat și dotat în mod corespunzător în care își pot pune în practică specialitățile chirurgicale".
O asemenea argumentare nu poate fi reținută în sensul în care se deduce că reclamanții ar presta în acest spațiu "special amenajat" o activitate care le dă posibilitatea să-și pună în practică specialitățile chirurgicale dar nu naște în sarcina angajatorului nici un fel de obligație de recompensare a acestor activități și de asigurare, în plan material, a remunerației corespunzătoare riscurilor la care se expun. O atare interpretare duce la concluzia că același spațiu special amenajat conferă personalului mediu sanitar și auxiliar sanitardoardreptul de a-și pune în practică calificările specifice fiecărei meserii.
Recurentul Spitalul Clinic Județean Maa rătat prin memoriul de recurs că, pentru sporurile prevăzute la art.13 alin.1 lit.e din OUG 115/2004, este necesar avizul Ministerului Muncii Solidarității Sociale și Familiei precum și Ministerului Finanțelor Publice iar prin 721/27.07.2005 s-au stabilit în mod concret locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea sporurilor pentru personalul angajat în unitățile sanitare.
Potrivit art.13 lit.e din OUG 115/2004 aprobată cu modificări prin Legea 125/2005, sporul pentru condiții deosebit de periculoase se acordă mai multor categorii de personal pentru locurile de muncă enumerate printre care și "personalului blocului operator"(reglementare în vigoare în perioada în litigiu). În conformitate cu alin.3 al aceluiași articol, teza II, "pentru sporurile prevăzute la alin.1 lit.e este necesar și avizul Ministerului Munci, Solidarității Sociale și Familie și al Ministerului Finanțelor Publice".
Textele de lege citate mai sus condiționează în mod evident, avizul celor două ministere doar cu referire la locurile de muncă prevăzute de alin.1 lit. fără a fi avut în vedere Regulamentul aprobat prin Ordin al ministrului sănătății, Regulament care concretizează locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzută la alin.1 precum și condițiile de acordare a acestora.
Cu alte cuvinte pentru elaborarea și aprobarea Regulamentului și mai precis, conținutul Regulamentului nu este supus avizului celor două ministere.
Prin regulamentul aprobat prin 721/2005, mai exact prin anexele acestui act normativ au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin 3 din OUG 115/2004 aprobată cu modificări prin Legea 125/2005 categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor precum și condițiile de acordare a acestora.
Cu referire la aceste din urmă aspecte, respectiv condițiile de acordare a sporurilor, au fost prevăzute în anexe locurile de muncă și categoriile de personal care pot beneficia în mod permanent de sporuri - cu titlu de norme generale - iar cu titlu de excepție a fost reglementată, prin art.11/13 din Regulament, situația personalului care își desfășoară activitatea în mai multe locuri de muncă dat fiind specificul acesteia.
Recurentul Spitalul Clinic Județean s-a limitat la a susține doar că, prevederile art.11/13 din Regulament, nu se aplică reclamanților fără însă a argumenta de ce aceste dispoziții legale speciale nu sunt aplicabile sau ce categorie de personal a fost vizată prin aceste norme fiind greu de crezut că normele se aplică unei categorii de personal care nu este cuprinsă în anexele Regulamentului.
Curtea apreciază că argumentele instanței de fond sunt legale și temeinice în sensul în care reclamanților li se cuvine sporul acordat pentru locul de muncă unde sunt încadrați efectiv potrivit Regulamentului dar, li se cuvine și sporul aferent locurilor de muncă unde aceștia își desfășoară o parte din activitate potrivit art.11/13 din Regulament.
O altă interpretare a acestor dispoziții legale, cu referire la prevederile art.11/13 din Regulament, nu poate fi dată întrucât legiuitorul a considerat-o ca având un caracter special prin comparație cu reglementările anexelor la Regulament care determină explicit drepturi și categorii de personal încadrateîn anumelocuri de muncă.
Caracterul special al acestor dispoziții legale este subliniat și de împrejurarea că într-o altă interpretare, normele amintite ar fi golite de conținut sau finalitate. Mai exact, dacă ar putea fi reținute susținerile pârâtului recurent potrivit cărora anexele Regulamentului sunt cele care conferă drepturile expres prevăzute acolo, nu ar putea exista nicio categorie de personal care să desfășoare activități în alte locuri de muncă decât cele unde este încadrată efectiv indiferent dacă specialitatea medicală presupune acest lucru. Exemplul activității reclamanților este unul definitoriu în susținerea caracterului special a dispozițiilor cuprinse în art.11 și 13 din Regulament întrucât, așa cum întemeiat arată reclamanții și întemeiat a reținut instanța de fond, activitatea chirurgicală desfășurată de aceștia definește profesia pe care o exercită iar în lipsa acestei activități ar fi negat în substanța sa exercițiul profesiei precum și existența oricărei specialități chirurgicale.
Având în vedere aceste argumente instanța de control judiciar apreciază ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond în sensul acordării sporului pentru condiții deosebit de periculoase pentruperioada efectiv lucrată în blocul operatorde către fiecare reclamant.
Nu în ultimul rând îndreptățirea reclamanților la acordarea acestui spor rezultă și din recunoașterea ulterioară a acestui drept în sensul în care prin Legea nr.304/2008 privind aprobarea OG 17/2008 pentru modificarea și completarea OUG 115/2004, sporul pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de 50% - 100% a fost recunoscut și medicilor de specialitate chirurgicală.
Reținând așadar, atât argumentele instanței de fond cât și argumentele aduse prin prezenta decizie, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurenți privitoare la fondul cauzei.
Instanța va înlătura susținerile recurenților privitoare la incidența în prezenta cauză a deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională în luna iulie 2008, decizii prin care OUG 137/2000 nu a fost declarată neconstituțională ci o anume interpretare a acestui act normativ a fost considerată ca având caracter neconstituțional. Cu referire la acest din urmă aspect Curtea subliniază că, în situația reclamanților, instanța de fond cât și cea de recurs au interpretat și aplicat norme legale în vigoare fără a anula, a refuza să aplice, a înlocui sau a crea pe cale judiciară alte norme.
O ultimă critică a recurentului Ministerul Sănătății a avut în vedere cuantumul cheltuielilor de judecată sens în care s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 pr.civ.
Curtea va respinge această solicitare întrucât în cauză reprezentarea prin avocat a operat pentru un număr mare de părți, respectiv 8 reclamanți. În aceste condiții cheltuielile de judecată, respectiv, onorariul reprezentantului reclamanților a vizat suma cumulată a cheltuielilor fiecărei părți. Recurentul este însă în eroare asupra cuantumului cheltuielilor de judecată stabilit de instanța de fond, acesta fiind, potrivit dispozitivului sentinței, de 4165 lei și nu de 8330 lei cum greșit a invocat recurentul.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Sănătății cu sediul în B,--3, sector 1, Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M cu sediul în Tg-M,-, și Spitalul Clinic Județean M, cu sediul ales în Tg-M, B-dul 1 - 2. nr.24-26, județul M, împotriva sentinței civile nr.937 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 26 noiembrie 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
14 exp./ 18.01.2010
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Cu opinie separatăîn sensul admiterii recursurilor, modificarea hotărârii atacate și respingerea pe fond, a acțiunii reclamanților.
JUDECĂTOR
MOTIVAREA OPINIEI
Nu pot fi de acord cu opinia majoritară și cred că recursul formulat de pârâți este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții s-au adresat Tribunalul Mureș solicitând instanței obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând un spor de 50% din salariul de bază în condițiile art. 13 lit. e din nr.OUG 115/2004, de asemenea au solicitat anularea situației de discriminare creată prin dispozițiile discriminatorii prev. de lit. D pct. 4 din Anexa 2 din Regulamentul din data de 07.07.2005, și acordarea pe viitor a acestui spor de 50%.
Reclamanții și-au motivat cererea de chemare în judecată spunând că, deși își desfășoară activitatea în blocul operator împreună cu personalul mediu sanitar ei nu beneficiază de sporul de 50%, fiind excluși prin dispozițiile legale mai sus menționate.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 283 și 284 din Legea nr. 53/2003 și pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancțiunea tuturor formelor de discriminare.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să le acorde sporul de 50% din salariul de bază începând cu data angajării la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu M dacă această dată este ulterioară datei de 22.12.2005, și până la data de 20.12.2008.
Pentru a dispune acest lucru, Tribunalul Mureșa ajuns la concluzia că reclamanții au fost în mod evident nu în raportare cu personalul încadrat în blocul operator, ci prin raportare la politica salarială a angajatorului care, fără io explicație rezonabilă sau plauzibilă, a omis a aplica dispozițiile legale în litera și în spiritul lor. Reclamanții ca și personalul auxiliar își desfășoară o parte din activitate în blocul operator și prin urmare și lor trebuie să li se acorde sporul de 50% prevăzut de Anexa II lit. d pct. 4. În continuare Tribunalul a arătat că dispozițiile art. 11 și 13 din regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 721/2005 dă posibilitate angajatorului să acorde fracționat în raport cu durata activității desfășurate în blocul operator sporul de 50%.
Consider că în mod nefondat instanța de fond a ajuns la concluzia existenței unei discriminări între personalul mediu sanitar și reclamanți printr-o politică salarială defectuoasă a pârâților.
În realitate reclamanții nu sunt cuprinși în categoriile de personal îndreptățite să beneficieze de acest spor, iar cererea lor nu este întemeiată.
Se constată că nr.OG 115/2004 a stabilit că salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar vor beneficia de sporuri în condițiile unui regulament adoptat de Ministerul Sănătății.
În Ordinul nr. 721 din 5 iulie 2005 emis de Ministerul Sănătății, sunt cuprinse dispoziții cu caracter general iar în anexe sunt prevăzute, pe de o parte locul de muncă pentru care se acordă sporuri, pe de altă parte categoriile de personal care sunt îndreptățite să le primească.
Așa cum chiar reclamanții au arătat, în anexa nr. 2 din Regulamentul adoptat prin Ordinul nr. 721/2005, la litera D pct. 4, doar personalul mediu sanitar și auxiliar încadrat în blocul operator beneficiază de sporul de 50% nu și medicii. În aceste norme s-a prevăzut o dublă condiționare: legată de locul de muncă precum și de categoria socio-profesională din care face parte personalul contractual din unitățile sanitare. Reclamanții deși își desfășoară activitatea în blocul operator nu intră în categoria personalului mediu sanitar sau auxiliar sanitar.
Trebuie menționat apoi faptul că pentru alte tipuri de sporuri a fost prevăzut nu numai personalul mediu sanitar dar și personalul de specialitate cum este cazul sporului prevăzut în anexa 2 lit. B pct. 1.
Este adevărat că la pct. II din Regulament, la dispozițiile cu caracter general, se prevede la art. 11 și 13, că personalul care în cadrul programului de muncă își desfășoară activitatea fracționat la mai multe locuri de muncă prevăzute în anexele regulamentului, cu sporuri diferite vor beneficia de sporul prevăzut pentru fiecare loc de muncă în raport cu timpul efectiv lucrat. Aceste dispoziții însă nu vin în contradicție cu normele speciale cuprinse în anexă pentru că așa cum am arătat mai sus, reclamanții ar fi putut beneficia de sporul de 50% doar dacă ar fi îndeplinit cele două condiții cumulative prevăzute la anexa 2 lit. D pct. 4. Doar personalul care îndeplinește condițiile pentru acordarea unor sporuri pentrutoate locurile de muncăunde își desfășoară activitatea poate deveni beneficiar, fracționat, a sporurilor prevăzute în anexele acestui regulament.
Așadar, legiuitorul a limitat acordarea acestui spor solicitat de reclamanți doar la anumită categorie socio-profesională, din care reclamanții nu fac parte. Numai ulterior, prin modificarea nr.OG 115/2004 prin Legea nr. 304/2008, intrată în vigoare la data de 20 decembrie 2008, s-a stabilit că tot personalul din blocul operator este îndreptățit să primească un spor cuprins între 50 - 100% din salariul de bază ( art. 13 alin.1 lit. e ). Doar începând cu această dată, reclamanții în calitate de medici, sunt îndreptățiți să primească acest spor nu și anterior.
Pe de altă parte, trebuie observat faptul că instanța de fond a schimbat temeiul de drept al acțiunii reclamanților. Din cererea de chemare în judecată se observă faptul că reclamanții au cerut, la pct. 2 din acțiune, înlăturarea discriminării existente între diferite categorii salariale care își desfășoară activitatea în blocul operator iar ca temei de drept au invocat dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000. Instanța fără a răspunde dacă sunt sau nu incidente dispozițiile textului de lege mai sus indicat a constata că în realitate reclamanții sunt îndreptățiți, potrivit Ordinului nr. 721 din 5 iulie 2005 emis de Ministerul Sănătății, la un spor de 50% pe durata desfășurării activității în blocul operator. În acest fel instanța a încălcat obligația prevăzută de art. 129 alin.6 Cod procedură civilă de a soluționa cauza doar în limita investirii sale.
În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursurile trebuiau admise, iar hotărârea instanței de fond modificată, în sensul respingerii în întregime a acțiunii civile.
Judecător
Red.
Tehnored.
14 exp./ 29.01.2010
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
