Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1787/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1787/
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat a
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Sănătății, cu sediul în B,--3, sector 1 și Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg.M, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.934 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 26 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.934 din 10 iulie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea în solidar a pârâților la plata pentru viitor a despăgubirilor; a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții, -, jr, în contradictoriu cu pârâții Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M și Ministerul Sănătății, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase calculat pentru timpul efectiv lucrat în blocul operator, începând cu data de 22.12.2005 sau începând cu data angajării la Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M dacă această dată este ulterioară datei de 22.12.2005, și până la data de 20.12.2008; sumele mai sus menționate cuvenite reclamanților vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale mai sus menționate și până la data executării efective a prezentei hotărâri; a obligat pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor bănești mai sus menționate; a respins restul pretențiilor reclamanților; a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 8.925 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Raportat la dispozițiile art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, văzând că pretențiile reclamanților vizează o perioadă ulterioară datei de 22.12.2005 și având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 23.12.2008, instanța a apreciat ca excepția prescripției (parțiale) a dreptului la acțiune este neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice instanța a reținut că, deși nu are calitatea de angajator în raport cu reclamanții, acesta are legitimare procesuală pasivă, întrucât, potrivit art.1 din HG nr.862 din 28 iunie 2006, privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății Publice, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, având ca atribuții principale, potrivit art.2 din același act normativ, printre altele, asigurarea, în colaborare cu instituțiile administrației publice centrale și locale, resurselor umane, materiale și financiare necesare funcționării instituțiilor din sistemul de sănătate, urmărind gestionarea eficientă a resurselor alocate sistemului de sănătate. De asemenea Ministerul Sănătății Publice are atribuții privind fundamentarea necesarului de servicii medicale, precum și resurselor financiare pentru funcționarea sistemului de sănătate. Totodată, potrivit prevederilor art.4, pct.48 din HG 862/2006, elaborează norme metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli de către instituțiile sanitare publice și (pct.49) avizează bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea sa.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții sunt angajații Spitalului Clinic Județean de Urgență Tg-M, în funcția de medici chirurgi, astfel cum rezultă din copiile carnetelor de muncă ale acestora aflate la dosarul cauzei. În această calitate, reclamanții își desfășoară activitatea de chirurgie atât în cadrul secțiilor de specialitate cât și în blocul operator.
Prin OUG nr.115/2005 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, la art.13 s-a prevăzut că sporurile se acordă în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, iar la lit.e s-a prevăzut sporul pentru condiții deosebit de periculoase.
Prin Legea nr.125/2005, la art.13 lit.e al OUG menționat, s-a introdus mențiunea că personalul blocului operator constituie o categorie de personal medico-sanitar care își desfășoară activitatea în codiții deosebit de periculoase.
Prin OG nr.17/2008, art.13 lit.e a fost modificat în ceea ce privește sintagma personalul blocului operator prevăzându-se "personalul încadrat în blocul operator".
Prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.721/2005, prin care s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în anexa 2 la lit.D pct.4, s-a prevăzut că se acordă sporul de 50% din salariul de bază personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator.
Conform statelor de plată aflate la dosarul cauzei reclamanții nu au primit pentru perioada în litigiu sporul de 50% pentru desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase.
Instanța a constatat că acordarea acestui spor numai personalului mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, excluzând categoria medicilor chirurgi, care își desfășoară activitatea în blocul operator, contravine atât Constituției, Codului muncii cât și spiritului OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit.i se menționează și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adausuri, conform art.155 din Codul muncii ). Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Astfel, considerentul pentru care se acordă sporul de 50% este desfășurarea activității în condiții deosebit de periculoase, iar reclamanții își desfășoară activitatea în blocul operator în aceleași condiții ca personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar.
Din moment ce reclamanții se află, din perspectiva condițiilor de desfășurare a activității în cadrul blocului operato, într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar încadrat în blocul operator, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de cealaltă categorie în discuție. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă excluderii acesteia.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, ori, în speță condițiile de muncă sunt aceleași.
În concluzie, reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin.1-3, art.6 din OUG nr.137/2000; art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; art.7 din Pactul internațional ratificat prin Decretul nr.212/1974; art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție; art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea 74/1999); art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și f, art.154 alin.3, art.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003; art.20, art.16 alin.1, art.53 și art.41 din Constituție.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Prin art.2 alin.1 OG nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Potrivit art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art.29 pct.2, în exercițiul drepturilor și libertăților, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de 50% și medicilor chirurgi nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca și personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar încadrat în blocul operator.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește la art.19 pct.3 că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia conform considerentelor expuse ca acordarea unor indemnizații doar unor categorii de personal a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubiri, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Obligația pârâților de plata drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, este obligație solidară, prin prisma disp.art.295 Codul muncii, 1039, 1041 Cod civil.
În speță, pârâții sunt persoane juridice care ordonează (principal, secundar, terțiar) ca și credite salariale, una și aceeași sumă bănească care se solicită în prezenta acțiune. Astfel, drepturile bănești nu pot fi plătite decât după aprobarea dată de toți acești pârâți pentru plata uneia și aceleiași sume, deci răspunderea lor este solidară (pentru aceeași sumă). pârâți sunt toți obligați concomitent de lege să aprobe plata sumei pe care o datorează, fiind de neconceput și vădit ilegal ca plata să fie dispusă exclusiv numai de către unul dintre ordonatori.
Pretențiile reclamanților ce vizează plata sporului ulterior datei de 20.12.2008 sunt neîntemeiate deoarece la această dată a intrat în vigoare Legea nr.304/2008 (privind aprobarea OG nr.17/2008 pentru modificarea și completarea OUG nr.115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar), publicată în MO nr.848 din 17 noiembrie 2008, care modifică art.13 lit.e din OUG nr.115/2004 în sensul că de sporul pentru condiții deosebit de periculoase, în cuantum de 50% - 100%, beneficiază și medicii reclamanți. Astfel, starea de discriminare fiind înlăturată, pretențiile reclamanților ulterioare datei de 20.12.2008 nu își mai pot găsi temeiul în discriminare.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, astfel că, potrivit art.1082 cod civil și 161 alin.4 Codul muncii, instanța a admis această solicitare apreciind că pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor obiect al acțiunii, precum și pentru neinițierea unei măsuri care să aibă finalitate eliminarea acestor discriminări.
De asemenea tribunalul a obligat pârâtul Spitalul Clinic Județean M să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților mențiunile corespunzătoare acordării drepturilor bănești mai sus menționate (în temeiul art.1 din Decretul nr.92/1976).
În concluzie, cu unanimitate de opinii, tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs Spitalul Clinic Județean de Urgență M și Ministerul Sănătății.
Recurentul Ministerul Sănătății a criticat hotărârea atacată atât în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității acțiunii cât și în ceea ce privește fondul cauzei.
În esență recurentul a invocat împrejurarea că abilitatea conferită de lege acestui minister în materia resurselor umane, materiale și financiare precum și privind elaborarea normelor metodologice pentru elaborarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale instituțiilor aflate în subordinea, autoritatea sau coordonarea sa nu îi conferă calitatea procesuală pasivă întrucât raportul juridic dedus judecății este raportul de muncă între angajat și angajator. Cum ministerul nu are calitatea de angajator față de reclamanți nu poate avea calitatea procesual pasivă.
Recurentul pârât a invocat prevederile HG 1718/2008 precum și dispozițiile Legii 95/2006, acte normative în virtutea cărora autonomia financiară a spitalelor publice este clar reglementată iar limitele competențelor Ministerului Sănătății, sub aspectul finanțării, sunt clar definite și enumerate.
O altă critică a recurentului pârât Ministerul Sănătăți are în vedere excepția inadmisibilității capătului de cerere privind plata pentru viitor a drepturilor solicitate prin acțiune. În acest sens recurentul a arătat că actele normative în vigoare privind salarizarea personalului din unitățile sanitare bugetare, respectiv OUG 115/2004 și 721/2005, reglementează în mod expres competența conducerii fiecărei unități sanitare de a stabili nivelul sporurilor categoriilor de personal și locurile de muncă. Prin urmare Ministerul Sănătății nu are nici un fel de competență legală în acordarea sporurilor solicitate și nici în alocarea vreunei sume astfel cum greșit a reținut instanța de fond.
În opinia recurentului excepția inadmisibilității mai este susținută și de prevederile art.40 ind.7 din OUG 115/2004 întrucât acest act normativ reglementează modalitatea specială în care salariile de bază individuale, sporurile, premiile și alte drepturi pot fi contestate la ordonatorul de credite.
Pe fondul cauzei recurentul a arătat că, potrivit Ordinului 721/2005 de sporul de 50%, pot beneficia categoriile de personal mediu sanitar și auxiliar sanitar încadrat în blocul operator. Ca atare medicii neurochirurgi, reclamanți, nu se includ în această categorie de personal și ca atare nu pot beneficia în limitele legii de sporul solicitat.
Nu în ultimul rând s-a arătat că, categoria de personal care poate beneficia de sporul de 50% trebuie să îndeplinească și condiția de a fi încadrat în blocul operator, ori, reclamanții sunt încadrați pe secții, activitatea acestora fiind una complexă (consultații, activitate de secții, activitate operatorie etc.).
Recurentul Spitalul Clinic Județean de Urgență Mas olicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
În drept, recurentul a invocat prevederile art.304 pct.4 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin hotărârea pronunțată tribunalul a depășit atribuțiile puterii judecătorești în sensul în care a constatat că reclamanții trebuie să beneficieze de sporul de 50% fără ca acest drept să le fie recunoscut prin legislația specifică în materie.
Recurentul a invocat în acest sens Deciziile 818/2008 și 821/2008 pronunțate de Curtea Constituțională cu referire la neconstituționalitatea prevederilor art.1, 2, 27 din OUG 137/2000 în măsura în care aceste prevederi legale sunt interpretate ca dând în competența instanțelor anularea, refuzul aplicării unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Recurentul a apreciat că, în condițiile în care dispozițiile legale în vigoare îi exclud pe reclamanți din categoria persoanelor beneficiare a sporului de 50%, acțiunea formulată de aceștia este nefondată și se impune a fi respinsă.
Nu în ultimul rând s-a mai arătat că atât OUG 115/2004 cât și legea de aprobarea și ordonanța de modificare prevăd în mod expres facultatea acordării acestui spor și nicidecum obligativitatea acordării. De asemenea, aceste dispoziții legale prevăd dreptul unității sanitare cu personalitate juridică de comun acord cu sindicatele, de a stabili cuantumul sporului cu condiția încadrării în cheltuielile de personal.
Reclamanții intimați au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Cu referire la excepțiile invocate de recurentul Ministerul Sănătății. intimații reclamanți au arătat că potrivit prevederilor HG 862/2006 acesta are calitate procesuală pasivă fiind responsabil de elaborarea normelor metodologice pentru întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli de către instituțiile sanitare publice avizând totodată aceste bugete.
Cu referire la fondul cauzei și la ambele recursuri declarate, intimații reclamanți au arătat că se află într-o situație identică, în ceea ce privește condițiile efective de desfășurare a activității în blocul operator, cu personalul mediu sanitar și personalul auxiliar sanitar astfel încât este inadmisibilă aplicarea unui tratament diferit, discriminatoriu față de celelalte categorii de personal.
Cu referire la deciziile pronunțate de Curtea Constituțională intimații reclamanți au subliniat că acestea sunt aplicabile numai în măsura în care instanțele apreciază că au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege. În cauza de față instanța nu a anulat, nu a refuzat și nici nu a înlocuit dispozițiile legale aplicabile. În opinia intimaților raționamentul recurenților duce la concluzia inadmisibilității oricărei acțiuni prin care o persoană înțelege să se adreseze instanței în vederea constatării sau cenzurării unei situații de discriminare. Dacă ar proceda în acest sens dreptul la justiție ar fi negat fără nici un temei fiind încălcat astfel art.6 alin.1 din CEDO. Aplicând dispozițiile OUG 137/2000 prima instanță nu a făcut decât să răspundă exigențelor Consiliului Europei cu referire la Directiva Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persane, fără deosebire de origine rasială sau etnică și prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE privind crearea unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate precum si din oficiu în integralitatea ei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că recursurile sunt neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanții sunt medici chirurgi, angajați ai Spitalului Clinic Județean
Acțiunea formulată de reclamanți a fost întemeiată pe dispozițiile generale și speciale de salarizare, Legea 53/2003 ( Codul muncii ) respectiv Legea 125/2005, OUG 115/2004, 721/2005, OG 17/2008 aprobată cu modificări prin Legea 304/2008 precum și OUG 137/2000.
Prima instanță a reținut în mod corect, față de argumentele reclamanților, incidența în cauză a OUG 137/2000 analizând pretențiile acestora prin prisma acestui din urmă act normativ.
Petitul principal al acțiunii reclamanților are în vedere obligarea pârâților la plata drepturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase potrivit art.13 lit.e din OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice și lit.D pct.4 din Anexa 2 Regulamentului aprobat prin 721/2005.
Potrivit dispozițiilor art.129 alin.6 pr.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedusă judecății. Prin hotărârea atacată instanța a admis în parte acțiunea civilă, a acordat drepturile bănești solicitate proporțional cu timpul efectiv lucrat în blocul operator, a dispus înscrierea acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamanților, respingând restul pretențiilor formulate. Aceste pretenții respinse, au avut în vedere plata cu titlu permanent a sporului de 50% cu începere din 23 decembrie 2005 la zi și pentru viitor precum și anularea situației de discriminare creată prin dispozițiile cuprinse în Anexa 2 lit.D pct.4 din Regulamentul aprobat prin 721/2005.
Argumentele aduse de instanța de fond urmează a fi menținute, singura deficiență a acestei hotărâri constituind-o omisiunea de a insera în cuprinsul considerentelor neregularitățile de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în vigoare de către ordonatorii de credite pârâți, neregularități care au creat starea de discriminare reclamantă prin acțiune.
Argumentele suplimentare circumscrise obiectului acțiunii în limitele art.129 alin.6 pr.civ. sunt următoarele:
Potrivit susținerilor reclamanților, necombătute de pârâți, specificul muncii acestora presupune desfășurarea activității atât pe secțiile de specialitate cât și în blocul operator.
În esență pretenția reclamanților are în vedere modalitatea de calcul și plată a drepturilor salariale aferente activității desfășurate și în considerarea locului/locurilor în care această activitate se desfășoară efectiv.
Temeiul legal al acțiunii reclamanților se regăsește atât în dispozițiile Codului muncii cât și în legislația specifică de salarizare a personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
Potrivit OUG 115/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr.125 din 12 mai 2005, în raport de condițiile în care se desfășoară activitatea, în unitățile sanitare publice, pot fi acordate diferite categorii de sporuri astfel cum sunt enumerate de prevederile art.13 din OUG amintită anterior.
Aceleași dispoziții din actele normative, respectiv art.13 alin.3 din OUG 115/2004 modificată, stipulează că: locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului sănătății.
În acest sens prin Ordinul Ministrului sănătății cu nr.721 din 7 iulie 2005 fost probat Regulamentul privind acordarea sporului la salariile de bază în conformitate cu prevederile art.13 din OUG 115/2004. Regulamentul de acordare a sporurilor stabilește obiectivele și principiile precum și criteriile de acordare a acestor sporuri.
Astfel la stabilirea procentului concret aferent fiecărui spor s-au avut în vedere mai mulți factori cum ar fi: riscul de îmbolnăvire, solicitarea nervoasă și/sau indicii de morbiditate. ( art. 6 din Regulament)
La încadrarea locurilor de muncă în categoriile enunțate de lege și Regulament au fost avuți în vedere factori ca: natura factorilor nocivi, intensitatea de acțiune a acestora asupra organismului, durata de expunere la acțiunea factorilor nocivi, condițiile de muncă ce implică efort fizic, suprasolicitare nervoasă etc. ( art.7 din Regulament)
Aceleași norme ale Regulamentului reglementeazăsituația particularăa persoanelor care își desfășoară activitatea la unul din locurile de muncă prevăzute în regulament sau își desfășoară activitatea fracționat în mai multe locuri de muncă ( art.11 și art.13 din Regulament) în aceste situații angajații (în speță medicii cu specialități chirurgicale), pot și trebuie să beneficieze de sporul prevăzut pentru locurile de muncă respectiveproporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste locuri.
Cu toate acestea angajatorul s-a rezumat la a considera că reclamanților li se cuvine un spor cu caracter permanent în procent de 7%, înțelegând prin aplicarea acestui spor asigurarea scopului și finalității urmărite de legiuitor. Pârâții au omis însă să aibă în vedere natura acestui spor sau mai exact condițiile exprese de acordare respectiv "medicii din blocul operator și sala de operații, unde există risc de contaminare,executând intervenții chirurgicale de urgență". Acest spor poate și trebuie să fie acordat, în situațiile de excepție prevăzute de lege, respectiv în legătură cu efectuarea intervențiilor de urgență.
Așa cum arătam, în general, atât condițiile de stabilire a procentelor de spor cât și încadrarea locurilor de muncă în diferite categorii, au în vedere acoperirea în plan material a riscului de îmbolnăvire sau prevenirea îmbolnăvirilor de orice natură, pe care le presupune activitatea în mediul spitalicesc.
activității reclamanților, presupune desfășurarea activității atât în condiții ce solicită o încordare psihică foarte ridicată/ condiții deosebite în compartimente cu paturi postoperatoriu ( anexa 3 lit. b pct. 17) cât și în blocul operator (anexa 2 lit.d pct.4).
Desfășurarea, în mod obiectiv, a activității în două sau mai multe compartimente distincte (secție și bloc operator de exemplu), naște în favoarea reclamanților dreptul la aplicarea prevederilor art.11/13 din Regulament.
Aceste din urmă dispoziții legale nu presupun îndeplinirea condiției ca o categorie de personal, vizată astfel, să fie cuprinsă expres în anexa corespunzătoare a Regulamentului ci presupun doar, ca activitatea să se desfășoare și în locurile de muncă altele decât cele obișnuite sau curente sau altfel spus, alte locuri față de cele în care sunt încadrați efectiv.
O altă interpretare a acestor dispoziții legale cu referire la prevederile art.11/13 nu poate fi dată întrucât legiuitorul a considerat-o ca având un caracter special prin comparație cu reglementările anexelor la Regulament care determină explicit drepturi și categorii de personal încadrate în anume locuri de muncă.
Caracterul special al acestor dispoziții legale este subliniat și de împrejurarea că într-o altă interpretare normele amintite ar fi golite de conținut sau finalitate. Mai exact, dacă ar putea fi reținute susținerile pârâtelor potrivit cărora anexele Regulamentului sunt cele care conferă drepturile expres prevăzute acolo nu ar putea exista nicio categorie de personal care să desfășoare mai multe activități în alte locuri de muncă decât cele unde sunt încadrați efectiv indiferent dacă specialitatea pe care o au presupune acest lucru. Exemplu activității reclamanților este unul definitoriu în susținerea caracterului special a dispozițiilor cuprinse în art.11 și 13 din Regulament întrucât, așa cum întemeiat arată reclamanții, activitatea chirurgicală desfășurată de aceștia definește profesia pe care o exercită iar în lipsa acestei activități le-ar fi negat în substanța sa exercițiul profesiei precum și existența oricărei specialități chirurgicale.
În speță reclamanții au fost în mod evident discriminați făcând incidente în cauză prevederile OUG 137/2000 însă nu prin raportare la personalul încadrat în blocul operator, ci prin raportare la politica salarială a angajatorului care, fără o explicație rezonabilă, obiectivă sau plauzibilă, a omis a aplica dispozițiile legale în litera și spiritul lor. Acordarea discreționară de către angajator a unui spor de 7% pentru aceleași condiții de muncă, vizând unul și același loc de muncă pentru care sporul prevăzut de lege este de 50%, creează în mod vădit o evidentă stare de discriminare. Alegerea angajatorului de a acorda unul din aceste sporuri, și anume cel mai mic, pentru simplu considerent că medicii chirurgi nu sunt "personal încadrat în bloc operator" nu este corectă.
Așa cum am mai arătat, atât art.11 cât și art.13 din Regulament a oferit și oferă angajatorului posibilitatea de aplica concret și corect, legislația de salarizare, în mod specific fiecărei categorii de personal dându-i posibilitatea astfel să elimine eventuale inechități apărute în modul de calcul al drepturilor salariale raportate direct la: specificul activității fiecărui angajat, locul/locurile unde acesta își desfășoară activitatea în timpul programului normal de lucru, riscurilor de îmbolnăvire la care este supus, etc.
Având în vedere aceste argumente instanța de control judiciar apreciază ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond în sensul acordării sporului pentru condiții deosebit de periculoase pentruperioada efectiv lucrată în blocul operatorde către fiecare reclamant.
Nu în ultimul rând îndreptățirea reclamanților la acordarea acestui spor rezultă și din recunoașterea ulterioară a acestui drept în sensul în care prin Legea nr.304/2008 privind aprobarea OG 17/2008 pentru modificarea și completarea OUG 115/2004, sporul pentru condiții deosebit de periculoase în cuantum de 50% - 100% a fost recunoscut și medicilor de specialitate chirurgicală.
Reținând așadar, atât argumentele instanței de fond cât și argumentele aduse prin prezenta decizie, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurenți privitoare la fondul cauzei.
Instanța va înlătura susținerile recurentului Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg-M privitoare la incidența în prezenta cauză a deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională în luna iulie 2008, decizii prin care, contrar susținerilor recurentului, OUG 137/2000 nu a fost declarată neconstituțională ci o anume interpretare a acestui act normativ a fost considerată ca având caracter neconstituțional. Cu referire la acest din urmă aspect Curtea subliniază că, în situația reclamanților, instanța de fond cât și cea de recurs au interpretat și aplicat norme legale în vigoare fără a anula, a refuza să aplice, a înlocui sau a crea pe cale judiciară alte norme.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății, Curtea apreciază că această excepție a fost corect soluționată de instanța de fond. acestui pârât în materie financiară cu referire la elaborarea proiectului de buget, apartenența angajatorului la rețeaua unităților sanitare publice sunt argumente suficiente pentru respingerea acestei excepții prin prisma dispozițiilor HG 862/2006 iar soluția se impune a fi menținută și prin prisma HG 1718 din 30 decembrie 2008, art.2 lit.c, d,
Cu referire la excepția inadmisibilității acțiunii recurentul Ministerul Sănătății a arătat că nivelul sporurilor poate fi stabilit numai de conducerea unității sanitare nefiind atributul instanței, același recurent și în susținerea aceleiași excepții a mai invocat prev.art.40 ind.7 din OUG 115/2004.
Instanța constată că la judecata în fond a cauzei, cu referire la această excepție, pârâtul recurent s-a referit la plata pentru viitor a acestor sume. Prin memoriul de recurs s-a arătat că excepția inadmisibilității rezultă și din împrejurarea că nivelul sporurilor pe categorii de personal se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare cu referire implicită la plățile ulterioare datei de 20 decembrie 2008.
Potrivit dispozitivului hotărârii atacate pretențiile reclamanților ulterioare datei de mai sus au fost respinse, astfel că, excepția întemeiată pe aceste argumente nu se impune a mai fi analizată.
Referitor la prevederile art.40 ind.7 din OUG 115/2004, temeiuri legale aduse în susținerea excepției, Curtea apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză având în vedere, pe de o parte, împrejurarea că recurentul pârât nu a făcut dovada datei la care reclamanții au luat cunoștință de actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale, cerință înscrisă în art.40 ind.7 alin.2, iar pe de altă parte, admiterea unei astfel de excepții întemeiată pe o procedură prealabilă neobligatorie ar avea drept consecință încălcarea unui drept fundamental, respectiv a dreptului de acces liber la justiție.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății Publice cu sediul în B,--3, sector, și Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu M, cu sediul în Târgu M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 934 din 10 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi 26 noiembrie 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTOR
-a
GREFIER
Red.
Tehnored.
13 exp./ 08.01.2010
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Cu opinie separată, în sensul admiterii recursurilor, modificarea hotărârii, respingerea acțiunii reclamanților.
JUDECATOR
Nu pot fi de acord cu opinia majoritară și cred că recursul formulat de pârâți este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții s-au adresat Tribunalul Mureș solicitând instanței obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând un spor de 50% din salariul de bază în condițiile art. 13 lit. e din nr.OUG 115/2004, de asemenea au solicitat anularea situației de discriminare creată prin dispozițiile discriminatorii prev. de lit. D pct. 4 din Anexa 2 din Regulamentul din data de 07.07.2005, și acordarea pe viitor a acestui spor de 50%.
Reclamanții și-au motivat cererea de chemare în judecată spunând că, deși își desfășoară activitatea în blocul operator împreună cu personalul mediu sanitar ei nu beneficiază de sporul de 50%, fiind excluși prin dispozițiile legale mai sus menționate.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 283 și 284 din Legea nr. 53/2003 și pe dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancțiunea tuturor formelor de discriminare.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să le acorde sporul de 50% din salariul de bază începând cu data angajării la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu M dacă această dată este ulterioară datei de 22.12.2005, și până la data de 20.12.2008.
Pentru a dispune acest lucru, Tribunalul Mureșa ajuns la concluzia că reclamanții se află într-o stare de discriminare în raport cu personalul mediu sanitar care lucrează în blocul operator, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin.1, art. 3 alin.2, art. 27 din nr.OG 137/2000. De asemenea, Tribunalul Mureșa invocat și dispozițiile art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum art. art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei.
Consider că în mod nelegal au fost invocate dispozițiile art. 2 și 27 din nr.OG 137/2000, după ce Curtea Constituțională printr-o serie de decizii ( exemplu nr. 818/2008 ) a constatat că ele vin în contradicție cu principiile constituționale, n măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul ca instanțele judecătorești au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pe de altă parte, chiar dacă reclamanții nu și-ar fi întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OG 137/2000, și ar fi considerat că în realitate sunt cuprinși în categoriile de personal îndreptățite să beneficieze de acest spor, cererea nu era întemeiată.
Se constată că nr.OG 115/2004 a stabilit că salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar vor beneficia de sporuri în condițiile unui regulament adoptat de Ministerul Sănătății.
În Ordinul nr. 721 din 5 iulie 2005 emis de Ministerul Sănătății, sunt cuprinse dispoziții cu caracter general iar în anexe sunt prevăzute, pe de o parte locul de muncă pentru care se acordă sporuri, pe de altă parte categoriile de personal care sunt îndreptățite să le primească.
Așa cum chiar reclamanții au arătat, în anexa nr. 2 din Regulamentul adoptat prin Ordinul nr. 721/2005, la litera D pct. 4, doar personalul mediu sanitar și auxiliar încadrat în blocul operator beneficiază de sporul de 50% nu și medicii. În aceste norme s-a prevăzut o dublă condiționare: legată de locul de muncă precum și de categoria socio-profesională din care face parte personalul contractual din unitățile sanitare. Reclamanții deși își desfășoară activitatea în blocul operator nu intră în categoria personalului mediu sanitar sau auxiliar sanitar.
Trebuie menționat apoi faptul că pentru alte tipuri de sporuri a fost prevăzut nu numai personalul mediu sanitar dar și personalul de specialitate cum este cazul sporului prevăzut în anexa 2 lit. B pct. 1.
Este adevărat că la pct. II din Regulament, la dispozițiile cu caracter general, se prevede la art. 11 și 13, că personalul care în cadrul programului de muncă își desfășoară activitatea fracționat la mai multe locuri de muncă prevăzute în anexele regulamentului, cu sporuri diferite vor beneficia de sporul prevăzut pentru fiecare loc de muncă în raport cu timpul efectiv lucrat. Aceste dispoziții însă nu vin în contradicție cu normele speciale cuprinse în anexă pentru că așa cum am arătat mai sus, reclamanții ar fi putut beneficia de sporul de 50% doar dacă ar fi îndeplinit cele două condiții cumulative prevăzute la anexa 2 lit. D pct. 4. Doar personalul care îndeplinește condițiile pentru acordarea unor sporuri pentrutoate locurile de muncăunde își desfășoară activitatea poate deveni beneficiar, fracționat, a sporurilor prevăzute în anexele acestui regulament.
Așadar, legiuitorul a limitat acordarea acestui spor solicitat de reclamanți doar la anumită categorie socio-profesională, din care reclamanții nu fac parte. Numai ulterior, prin modificarea nr.OG 115/2004 prin Legea nr. 304/2008, intrată în vigoare la data de 20 decembrie 2008, s-a stabilit că tot personalul din blocul operator este îndreptățit să primească un spor cuprins între 50 - 100% din salariul de bază ( art. 13 alin.1 lit. e ). Doar începând cu această dată, reclamanții în calitate de medici, sunt îndreptățiți să primească acest spor nu și anterior.
În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursurile trebuiau admise, iar hotărârea instanței de fond modificată, în sensul respingerii în întregime a acțiunii civile.
Judecător
Red.
Tehnored.
13 exp./18.01.2010
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
