Obligație de a face. Decizia 1777/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1777/R
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, cu domiciliul în Orăștie,-, județul H și pârâții și, cu domiciliul în B,-,. 2, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 120 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de 24 noiembrie 2009, apoi pentru data de astăzi 26 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.1051 din 10 octombrie 2008, Judecătoria Sighișoaraa respins excepția lipsei calității procesuale pasiva a pârâtei, invocată de pârâtă prin reprezentant, a admis în parte acțiunea precizată a reclamantei, în contradictoriu cu pârâții și și în consecință a obligat pârâții la aducerea în starea inițială a imobilului înscris în CF nr. 7098 S, nr. top. 158/2/II/I prin refacerea zidurilor pivniței aferente. 1, proprietatea reclamantei (zidul despărțitor și cel dinspre coridor), a obligat pe aceeași pârâți la 100 lei pe zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii către reclamantă, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la readucerea zidurilor menționate în starea inițială, a obligat pe aceeași pârâți la respectarea dreptului de servitute instituit asupra imobilului înscris în CF nr. 7675/B S, top. 158/1/2/II/II/a (transcris în CF 7092 ind.) proprietatea tabulară a pârâților, fond aservit, în favoarea imobilului înscris în CF nr. 7098 S, top. 158/1/2/II/I, proprietatea tabulară a reclamantei, fond dominant, astfel cum a fost instituit prin sentința civilă nr. 573/23 aprilie 1971, pronunțată în dosarul nr. 1815/1970 al Judecătoriei Sighișoara, a respins acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta, ca nefondată și a obligat pârâții la 1.572 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, respingând ca nefondate restul cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.120 din 12 mai 2009, Tribunalul Mureșa respins ca nefundat apelul formulat de reclamanta împotriva acestei sentințe, a admis apelul declarat de pârâții și și în consecință a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții și și în consecință a obligat pârâții la aducerea în stare inițială a imobilului înscris în CF nr. 7098 ind. S, nr. top. 158/1/2/II/I prin refacerea zidului despărțitor dintre pivnița comună și coridorul aflat în proprietatea pârâților, a eliminat dispoziția referitoare la obligația pârâților la plata de daune cominatorii, a redus la 786 lei cuantumul cheltuielilor de judecată la care sunt obligați pârâții în favoarea reclamantei, a menținut restul dispozițiilor hotărârii primei instanțe și a obligat reclamanta la plata sumei de 4,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel în favoarea pârâților și și la plata sumei de 1.024,17 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel în favoarea intimatei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta și pârâții și .
Prin recursul declarat, reclamanta a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate și precizate și în consecință: 1. să dispună obligarea pârâților și la readucerea spațiilor în situația inițială prin zidirea golului practicat în zidăria peretelui pivniței ei și obligarea acesteia la desfacerea zidăriei la cele două uși de acces care îi asigurau exercitarea dreptului de servitute de trecere la imobilul proprietatea sa, conform propunerii de la punctul 2 din completarea la raportul de expertiză de la fila 165 dosar de fond; 2. obligarea pârâților la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației - de aducere a imobilului la starea inițială, începând cu data la care hotărârea a devenit definitivă și până la data executării hotărârii; 3. obligarea pârâților să-i respecte dreptul de proprietate și de servitute întabulat prin încheierea nr. 1101/1102 din 1972 și să se abțină de la orice tulburări de fapt sau de drept în legătură cu imobilul proprietatea sa înscris în CF 7098 ind. S, nr. cad. 158/1/2/II/I; 4. obligarea pârâților la plata de cheltuieli de judecată în cuantum de 2773,66 lei la instanța de fond, 340 lei în apel și cele ocazionate de judecarea recursului.
În motivarea recursului a arătat că prin decizia pronunțată instanța de apel a interpretat total eronat situația de fapt și de drept din cauză, pronunțând o hotărâre ilegală, contradictorie și imposibil de executat, hotărâre din care rezultă cu evidență, pe lângă părtinire, neaprofundarea obiectului cauzei și încălcarea flagrantă a textelor legale aplicabile speței deduse judecății.
În mod total de neînțeles instanța de apel "taie" din hotărârea primei instanțe obligarea pârâților de a reface zidul despărțitor care a fost zidit de printr-o faptă proprie infracțională, reținută ca atare prin decizia pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- și care îi asigura servitutea de trecere prin pivnița pârâtei către coridor și s-a pronunțat atât plus cât și minus petita, în sensul că a obligat pârâții să aducă în starea inițială imobilul, prin "refacerea zidului despărțitor dintre pivnița comună și coridorul aflat în proprietatea pârâților". Este plus petit întrucât se pronunță pe "pivniță comună", când de fapt pivnița este a ei, fiind sub apartamentul ei, nr. 1, iar servitutea a fost creată pe cale judiciară tocmai pentru a i se asigura acces în pivnița sa din coridor prin pivnița pârâților (transformată faptic în cameră prin faptele infracționale de zidire boltă de acces la pivnița sa și spargere perete dintre pivnița sa și coridor). Este minus petit, întrucât rezolvă doar parțial litigiul, respectiv în momentul de față dacă s-ar pune în executare hotărârea din apel, pivnița sa ar fi închisă complet, fără nici un acces, iar în nici un caz nu ar fi posibilă respectarea servituții de trecere.
Cu privire la obligarea la plata de daune cominatorii, instanța de apel se contrazice în propriile afirmații, fiind evident atât faptul că obligația este de a face, cât și faptul că îndeplinirea obligației implică un fapt personal al debitorilor, acela de a zidi și respectiv a desființa, prin urmare constrângerea prin plata de daune cominatorii este licită și posibilă.
În cazul neexecutării, are posibilitatea pe calea unei acțiuni viitoare de a cere transformarea daunelor cominatorii în daune interese.
A invocat prevederile art. 480, 998-999, 971 Cod civil.
Prin recursul declarat, pârâții și au solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat de ei, cu consecința respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată aferente litigiului, conform art. 274 Codul d e Procedură Civilă.
În motivarea recursului, au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă, arătând că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Codul d e Procedură Civilă, prin aceea că nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care a fost înlăturat motivul lor de apel vizând încălcarea art.129 alin.6 Codul d e Procedură Civilă. Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 Codul d e Procedură Civilă, prin aceea că instanța a analizat și soluționat apelul raportându-se la aspecte care exced obiectului cererii deduse judecății, precum și cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, prin nesocotirea dispozițiilor răspunderii civile delictuale.
Tribunalul Mureș trebuia să observe, să analizeze și să se pronunțe asupra motivului de apel vizând încălcarea art.129 alin. 6 Codul d e Procedură Civilă, prin aceea că la fond au fost analizate sau valorificate cu totul alte temeiuri de drept decât cele invocate de reclamantă.
Instanța de apel, ignorând principiul disponibilității și temeiul de drept al cererii cu care a fost investită, a analizat și soluționat apelul raportându-se la cu totul alte argumente decât cele care țin de răspunderea civilă delictuală. Reclamanta a invocat răspunderea civilă delictuală ca unic temei al cererii sale. Dacă ar fi avut în vedere acest temei, de care era ținută potrivit principiului disponibilității, instanța trebuia să observe că acțiunea introductivă este neîntemeiată pentru că nu sunt îndeplinite condițiile art. 998-999 Cod civil, Tribunalul Mureș nici nu a analizat argumentele lor.
În prezenta cauză se poate atrage răspunderea civilă delictuală numai față de pârâta, fapt recunoscut atât de reclamantă cât și de către această pârâtă, fiind cea care a efectuat modificările la zidurile pivniței. Față de pârâții nu poate fi atrasă o astfel de răspundere în condițiile în care reclamanta nu a prezentat nici o probă concludentă care să poată forma convingerea că sunt îndeplinite condițiile impuse de textul menționat, nefăcându-se dovada prejudiciului, a faptei ilicite a lor, a legăturii de cauzalitate și a vinovăției.
Cu privire la condiția existenței prejudiciului, această condiție nu este îndeplinită, pentru a atrage o astfel de răspundere, întrucât nu s-a făcut dovada afectării structurii de rezistență și/sau încălcării vreunui drept al reclamantei. Fapta ilicită și vinovăția sunt excluse în ceea ce îi privește, întrucât nu au participat în nici un fel la modificările produse asupra zidului pivniței. de cauzalitate nu poate fi luată în discuție în lipsa faptei ilicite și a vinovăției.
Toate argumentele instanței potrivit căreia obligația de refacere a zidului s-a transmis odată cu achiziționarea imobilului sunt neîntemeiate, întrucât răspunderea civilă delictuală poate fi atrasă doar împotriva persoanei care a săvârșit o faptă ilicită, nu poate fi transmisă prin vânzarea imobilului. Nu suntem în situația obligației "scriptae in rem". O atare situație de fapt sau de drept ar fi oricum irelevantă față de temeiul cererii.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. 2 și 3 Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sighișoara la data de 25.10.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la aducerea imobilului în starea inițială, prin refacerea zidului de rezistență al pivniței ei, aferent apartamentului nr. 1 al imobilului situat în S,- și implicit respectarea dreptului de servitute de trecere al ei prin coridorul situat în apartamentul pârâtei.
Ulterior își precizează cererea, solicitând obligarea pârâtei la desființarea peretelui edificat de aceasta prin care i se aduce atingere dreptului de servitute de trecere și îi blochează trecerea la pivnița proprietatea sa, la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației și la respectarea dreptului de proprietate și servitute și să se abțină de la orice tulburări de fapt sau de drept. A mai precizat că înțelege să se judece cu pârâta (). În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 480-482, 576, 616 și urm. 998, 1076 Cod civil, art. 44 din Constituția României.
Pârâta a invocat prin întâmpinarea formulată excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu mai este proprietara tabulară a apartamentului în litigiu.
Raportat la această apărare, reclamanta depune la dosar la data de 15 februarie 2007 o cerere de completare a cadrului procesual, prin care arată că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâți și pe soții și -, pentru a le fi opozabilă hotărârea ce se va pronunța.
Și prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la readucerea spațiilor la situația inițială și la plata de daune cominatorii și obligarea pârâților la respectarea dreptului de proprietate și la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a pronunțat hotărârea în forma enunțată mai sus, fără a ține cont de cadrul procesual stabilit de reclamantă prin cererea introductivă de instanță și completarea cererii și fără a observa că pârâții și au fost chemați în judecată doar pentru opozabilitatea hotărârii și că față de ei reclamanta nu solicitase obligarea lor la nimic, cu atât mai puțin obligarea lor la aducerea imobilului în starea inițială, plata daunelor cominatorii și respectarea dreptului de servitute. Cu toate că a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta, totuși instanța de fond reține culpa procesuală a acesteia și, în baza art. 274 Codul d e Procedură Civilă, e obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Din cuprinsul considerentelor hotărârii pronunțate de instanța de fond nu rezultă temeiul de drept în baza căruia hotărârea a fost pronunțată în forma descrisă anterior și nu s-a făcut analiza condițiilor prevederilor de art.998-999 cod civil, temeiul de drept pe care și-a întemeiat reclamanta cererea.
Prin cererea de apel formulată împotriva acestei hotărâri, reclamanta a solicitat să fie admisă acțiunea și împotriva pârâtei, deoarece aceasta a efectuat stricăciunile la zidurile pivniței și trebuie să răspundă în baza art. 998-999 Cod civil.
Și pârâții au arătat în cuprinsul cererii de apel că reclamanta și-a completat cadrul procesual prin introducerea lor în cauză doar pentru a le fi opozabilă hotărârea ce se va pronunța în dosar.
Pârâta a arătat în cuprinsul întâmpinării formulate la apelul reclamantei același aspect, respectiv că nu s-a pus în discuția părților în contradictoriu solicitarea reclamantei de obligare a pârâților -solicitare făcută doar în cadrul concluziilor scrise - și ca atare nu a existat posibilitatea acestora de a-și pregăti apărarea raportat la această solicitare, fiind inadmisibilă această solicitare după închiderea dezbaterilor în fond.
Toate aceste apărări și critici formulate în fața instanței de apel au fost ignorate prin decizia recurată. Instanța de apel a omis a explicita motivul pentru care a menținut cadrul procesual fixat de instanța de fond și nu de reclamantă, de ce a obligat pârâții fără a exista o precizare de acțiune prin care reclamanta să solicite expres obligarea lor la ceva, de ce a menținut obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată, deși fusese respinsă acțiunea față de pârâta de rând 1 și mai ales nu a detailat temeiul de drept al cererii reclamantei, art. 998-999 Cod civil.
Menținând în aceste condiții hotărârea instanței de fond și modificând în parte, tot prin raportare la pârâții și -, instanța de apel a soluționat procesul fără a intra și analiza legal fondul cauzei. Ambele instanțe au depășit cadrul procesual stabilit de reclamantă, încălcând prevederile art. 129 alin. 6 Codul d e Procedură Civilă, potrivit cărora "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. 5 Codul d e Procedură Civilă, va admite recursurile declarate, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Sighișoara.
Cu ocazia rejudecării, se va ține seama de toate criticile expuse mai sus. În primul rând se va clarifica cadrul procesual, calitatea părților, persoanele față de care se formulează pretenții, temeiul de drept și analizarea condițiilor răspunderii civile delictuale, analiză omisă complet de ambele instanțe. Se va respecta principiul disponibilității părților în procesul civil și se va hotărî doar asupra obiectului cererii deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta, cu domiciliul în Orăștie,-, județul H și pârâții și, domiciliați în B,-,. 2, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 120 din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Casează în tot deciziei civile nr. 120 din 12 mai 2009 Tribunalului Mureș și sentința civilă nr.1051 din 10 octombrie 2008 Judecătoriei Sighișoara și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond Judecătoria Sighișoara.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PRESEDINTE
JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
RED.
TEHORED SNS.
JUD.TRIB. M și
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
