Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 193/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 193/R/2009
Ședința publică din 03 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Adrian
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2202 din 20 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta SC ROMÂNIA SRL, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei intimat SC România SRL, consilier juridic, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 ianuarie 2009, prin registratura instanței, reclamanta recurentă a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat un set de acte.
De asemenea, se constată că la data de 26 ianuarie 2009, prin registratura instanței, pârâta intimată ( fostă ) România SRL a depus la dosar întâmpinare la care a anexat un set de acte.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2202 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC ROMÂNIA SRL, având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit contractului de muncă din data de 03.08.2000, reclamanta este angajata pârâtei pe o perioadă nedeterminată începând cu data de 25.07.2000, în funcția de operator linie, specialitatea producție cu un salariu lunar de 2.114.559 lei brut.
La data de 28.06.2006, părțile au încheiat actul adițional nr.25 la contractul individual de muncă, prin care au stabilit că de la data de 01.07.2006, salariu lunar brut al reclamantei va fi majorat la noua valoare de 1.118 lei și salariul negociat include sporul de vechime.
Conform înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantei, a rezultat că aceasta și-a început activitatea în muncă la data de 01.08.1975.
Potrivit prevederilor art.157 alin.1 din Legea nr.53/2003, salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora.
În cazul de față, reclamanta și pârâta au stabilit prin contractul individual de muncă un salariu lunar de 2.114.559 lei. Acest salariu lunar negociat la data încheierii contractului individual de muncă din 03.08.2000 a cuprins, conform prevederilor art.155 din Legea nr.53/2003 salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Lipsa precizării sporului de vechime în muncă în cuprinsul contractului individual de muncă a dus la concluzia că salariul lunar negociat de părți a cuprins și acest spor de vechime în muncă și reclamanta nu era îndreptățită să-l primească.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 8.373,53 Ron, stabilită prin raportul de expertiză și răspunsul obiecțiunilor formulate, achiesând astfel la concluziile expertului, suma reprezentând contravaloarea sporului de vechime în muncă aferent vechimii recurentei pentru perioada 23.01.2005-22.01.2008; obligarea pârâtei la plata sporului de vechime cuvenit, în continuare, lunar, pe durata derulării contractului individual de muncă încheiat cu pârâta; precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.400 Ron, plus suma de 600 Ron cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului recurenta arată că potrivit art.155 din muncii este îndreptățită să beneficieze de sporul de vechime, întrucât salariul cuprinde salariul de bază, sporurile, precum și celelalte indemnizații, iar coroborat cu dispozițiile din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură angajatorul era obligat să acorde un spor minim, potrivit art.51, al cărui cuantum este stabilit la același articol la lit.d pentru o vechime în muncă de peste 20 de ani vechime se aplică sporul de 25%.
În condițiile în care la nivel de unitate nu există un contract colectiv de muncă și în contractul individual de muncă nu este prevăzută în mod expres nici o dispoziție privitoare la sporul de vechime, s-a făcut aplicația dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel superior, care potrivit art.238 Cod.muncii sunt obligatorii.
pârâtei formulate prin întâmpinare potrivit cărora la negocierea contractului individual de muncă, părțile au avut în vedere includerea sporurilor și adaosurilor în salariul negociat, sunt întemeiate întrucât, din cuprinsul rezultă fără nici un dubiu că părțile au negociat și au inclus în prevederile acestuia doar următoarele sporuri: spor pentru ore suplimentare, spor de lucru pentru sărbători legale, spor pentru munca de noapte.
Cu toate că pârâta a susținut faptul că acest drept salarial respectiv sporul de vechime este cuprins în salariul de bază, s-a observat că acesta nu este prevăzut expres nici în contractul individual de muncă și nici în carnetul de muncă al recurentei, iar contractul colectiv de muncă încheiat la data de 03.04.2001 între societatea pârâtă și salariații societății, nu pot fi luate în considerare, neproducând efecte juridice deoarece nu a fost înregistrat la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială așa cum prevăd dispozițiile art.25 alin.1 și 3 din Legea nr.130/1996.
În ceea ce privește procesul-verbal de control încheiat de inspecția muncii invocat de pârâtă și reținută de instanța de fond ca argument viabil în sprijinul susținerilor potrivit cărora sporul de vechime este inclus în salariul negociat pentru simplul motiv că salariul minim în societate este de 20% mai mare decât salariul minim pe economie, reclamanta combate următoarele motivații: pe de o parte acesta nu poate fi luate în considerare întrucât se referă la anumiți angajați, la anumite contracte individuale de muncă, care nu fac obiectul prezentului litigiu, nefiind corectă o generalizare la nivel de unitate; mai mult decât atât, aceste procese-verbale nu reprezintă izvoare de drept și nici hotărâri ale vreunei instanțe de judecată, iar dintre sporurile evidențiate de pârâtă în întâmpinare așa cum ar rezulta din procesul-verbal încheiat de ITM T, lipsește tocmai sporul de vechime; pe de altă parte, nici concluziile ITM-ului nu sunt unitare în această privință, astfel că în răspunsul pe care îl anexează în copie, formulat la cererile unor angajați ai societății, ITM răspunde "din contractul individual de muncă și din actele adiționale depus nu rezultă că are sporul de vechime negociat separat".
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel apreciază cu majoritate de voturi că recursul este fondat, urmând să îl admităpentru următoarele considerente:
Conform contractului individual de muncă încheiat între părți (28 dosar fond),salariul lunaral reclamantei este de2.114.559 lei brut(art. IV prima clauză), iar următoarele clauze se referă la plata orelor suplimentare prin acordarea unor sporuri.
În raport de modul lapidar în care este formulată clauza referitoare la drepturile salariale, nu se poate conchide că sporul de vechime este inclus în salariu.
Astfel, interpretarea literară a clauzei exclude în mod categoric o asemenea concluzie, deoarece dacă s-ar fi intenționat ca sporul de vechime să fie inclus în salariu, contractul individual de muncă încheiat între părți ar fi trebuit să cuprindă o prevedere expresă în acest sens.
Contrar celor reținute de prima instanță, folosirea noțiunii de "salariu lunar" menționată în contract nu reprezintă un argument în sensul că diferă de salariul de bază și prin urmare include toate sporurile, fiind de remarcat în acest context că formularea clauzei nu este suficient de clară și precisă pentru a fundamenta afirmația recurentei.
Deși art. 155 Codul muncii, art. 37 alin 4 din CCM la nivel național și art. 48 alin 3 din CCM la nivel de ramură definesc salariul ca acel drept ce cuprinde și sporurile, recurenta omite să facă diferența între noțiunea de salariu, ca totalitate a drepturilor salariale de care beneficiază angajatul și noțiunea de salariu de bază, element fix al salariului în prima accepțiune, și în funcție de care se calculează sporurile.
Or, nici contractul individual de muncă nu este în sine, prin terminologia uzitată, suficient de lămuritor, astfel încât Curtea consideră că salariul stabilit în favoarea reclamantului nu include sporul de vechime și din perspectiva a altor trei argumente.
În primul rând, în spiritul reglementărilor specifice legislației muncii, era absolut necesar, în vederea asigurării depline a drepturilor recunoscute în favoarea salariatului, ca părțile să fi redactat contractul individual de muncă într-un mod suficient de clar încât să nu fie susceptibil de interpretări diferite.
În al doilea rând, Curtea observă că deși intimata susține că salariul de care beneficiază reclamantul include și sporul de vechime, nu oferă o justificare pentru menționarea distinctă ca drept de natura salarială a sporului pentru efectuarea orelor suplimentare. Din moment ce, potrivit afirmațiilor sale, salariul (art. 155 Codul muncii ) include și sporurile, se pune în mod firesc întrebarea de ce nu s-a procedat în mod similar și cu sporul de vechime.
În acest context, Curtea apreciază ca lipsită de fundament distincția pe care o face intimata între caracterul permanent al sporului de vechime și cel nepermanent al sporului pentru ore suplimentare, deoarece în ambele sunt sporuri care se raportează la salariul de bază și constituie un element al drepturilor salariale lunare cuvenite salariatului.
În fine, în sprijinul neincluderii sporului de vechime în salariu, pledează și un argument de lege respectiv art. I lit. e din Ordinul nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, care impune evidențierea distinctă a drepturilor salariale acordate separat de salariul de încadrare.
Drept urmare, se apreciază că prima instanță a interpretat greșit clauza menționată anterior din contractul individual de muncă al recurentei, în cauză fiind incident și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
De asemenea, Curtea consideră că prioritate în speță prezintă examinarea și interpretarea clauzei salariale din contractul individual de muncă, și nu analiza dispozițiilor diferitelor contracte colective de muncă care se referă la raportul dintre salariul de bază și sporul de vechime.
Aceste dispoziții nu pot fi interpretate în sensul că induc prezumția includerii sporului de vechime în salariul de bază, astfel încât intimatei îi revine sarcina probei, acordării acestui spor, conform art. 287 Codul muncii.
Sunt apreciate ca întemeiate și susținerile recurentei referitoare la procesul verbal de control al ITM T nr. 15359/12 decembrie 2005 și contractul colectiv de muncă aplicabile la nivelul unității pe anii 2001-2003.
Astfel, procesul-verbal menționat, deși atestă că "sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20 % mai mare decât salariul minim pe economie", nu indică elementele de fapt pe care și-a întemeiat această concluzie. În opinia instanței, această concluzie nu se poate întemeia exclusiv, pe cuantumul mai mare cu 20 % al salariului minim în societate în raport de salariul minim pe economie, în condițiile în care sporul de vechime nu este fix (20%), ci este cuprins între 5 %-25%.
În lipsa oricărui element de fapt care să susțină ideea includerii sporului de vechime în salariu, Curtea constată că procesul-verbal nu exonerează pârâta de sarcina probei.
Mai mult, Curtea reține că același proces-verbal atestă că toate categoriile de sporuri acordate de societate sunt evidențiate în statele de plată, ceea ce ridică din nou întrebarea de ce pârâta nu a procedat la fel în cazul sporului de vechime.
În consecință, se apreciază că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale menționate anterior, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind întemeiat.
Deși sumară, motivarea hotărârii recurate cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin 1 și 3 Cod procedură civilă cu majoritate de voturi va admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2202 din 20.11.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în întregime în sensul că va admite acțiunea precizată și va obliga pârâta la plata sumei de 8.373,53 lei reprezentând contravaloarea sporului de vechime în muncă aferent perioadei 23.01.2005 - 22.01.2008 (valoare stabilită conform răspunsului la obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă dispus în cauză - filele 105-106 dosar fond). Se va obliga pârâta și la plata în continuare a sporului pe durata derulării contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2001 - 2003, prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2008-2009 (înregistrat la sub nr. 364/13.08.2008 filele 55-79), prevăzându-se în mod expres că sporurile permanente sunt incluse în salariul de bază.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, se va obliga intimata SC ROMÂMIA SRL să plătească recurentei suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs și fond, reprezentând onorariu de avocat (fila 16 și 11 dosar fond) și expert (fila 97 dosar fond).
Cu majoritate de voturi,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2202 din 20.11.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în întregime în sensul că admite acțiunea precizată și obligă pârâta la plata sumei de 8.373,53 lei reprezentând contravaloarea sporului de vechime în muncă aferent perioadei 23.01.2005 - 22.01.2008 precum și la plata în continuare a sporului pe durata derulării contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2001 - 2003.
Obligă pe intimata SC ROMÂMIA SRL să plătească recurent suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs și fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.LD./
2 ex./26.02.2009
Jud.fond:,
Cu opinia separată a domnului JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan Adrian în sensul respingerii recursului.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Din acțiunea promovată de reclamantă se reține că acesta a solicitat obligarea pârâtei la a-i acorda sporul de vechime în cuantum de 25% ce i se cuvine potrivit vechimii sale în muncă, acțiunea nevizând modificarea contractului individual de muncă, ci aplicarea legii la un raport de muncă determinat, iar dreptul câștigat prin la nivel național - spor de vechime - nu poate fi redus, negociat ori anulat, ci doar pus în executare.
Reclamanta este angajata pârâtei în baza contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată din anul 2000.
Este de reținut că într-adevăr drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre părți se stabilesc potrivit legii, prin negocieri în cadrul și al, drepturile cuvenite salariatului neputând face obiectul neacordării sau limitării, această atitudine urmând a fi sancționată cu nulitatea absolută a normei edictată cu încălcarea acestor dispoziții.
În cazul din speță, așa cum se arată și de către reclamantă, în contractul individual de muncă nu sunt stipulate clauze referitoare la sporul de vechime.
Cu privire la acest aspect, este de reținut faptul că în conformitate cu dispozițiile art.157 muncii, salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective, între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.
În conformitate și cu Contractul colectiv de muncă pe anii 2001-2003, art.27-2 se prevedea în mod expres că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat, motiv pentru care salariul minim la societatea pârâtă va fi cu 20% mai mare decât salariul minim stabilit pe economie.
De altfel, și ulterior în la nivel de ramură, în art.50 alin.6 pentru anii 2003-2006, aplicabil și în cazul angajaților pârâtei, se prevede că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Așadar este foarte clar faptul că sporurile nu au fost excluse ca drepturi ale salariaților însă ele au fost calculate și evidențiate diferit respectiv fie au fost cuprinse în salariul de bază fie au fost stabilite și evidențiate separat.
În cazul din speță este evident faptul că sporul de vechime de 25% a fost cuprins în salariul de bază al reclamantului, aspect sesizat și în urma verificărilor efectuate de T, care în procesul verbal de control nr.15959/12.12.2005, a reținut că sporul de vechime este inclus în salariul negociat, demonstrat de faptul că salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salarul minim pe economie.
În ce privește susținerile recurentei privind ierarhizarea și subordonarea contractelor individuale de muncă la contractele colective de muncă, acestea sunt corecte, însă vin în susținerea hotărârii primei instanțe, care, reținând în esență că în contractul individual de muncă al reclamantului nu se menționează acordarea sporului de vechime, referire la acest spor făcându-se doar în contractul colectiv de muncă, acest spor este inclus în salariul de bază.
Actul de control al ITM T finalizat prin procesul verbal de control nr. 15959/12.12.2005, s- încheiat ca urmare a unui control de fond, care vizat mai multe obiective, printre care și contractele individuale de muncă, timpul de muncă, salarizarea, carnetele de muncă.
În anexa nr.1 a actului de control se menționează că perioada pentru care s-a făcut controlul este august - noiembrie 2005, iar sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie.
Celelalte categorii de sporuri acordate (pentru muncă suplimentară), de noapte) sunt evidențiate în statele de plată a salariilor.
Reglementarea plății sporului de vechime în cuprinsul contractului colectiv de muncă, nu contravine nici unei norme imperative, astfel încât o astfel de clauză nu poate fi nulă.
În condițiile în care acest spor este reglementat prin contractul colectiv de muncă, este evident că nu poate face obiectul unei clauze distincte, în contractul individual de muncă al reclamantului.
Prima instanță constatând că pretențiile reclamantului sunt nejustificate, întrucât acesta încasat lună de lună sporul de vechime, fiind inclus în salariul de bază, evident că nu a putut da eficiență concluziilor raportului de expertiză care a stabilit cuantumul sporului de vechime la care ar fi îndreptățit reclamantul dacă acesta nu l-ar fi încasat. Expertul nu s-a pronunțat asupra îndreptățirii reclamantului la plata sporului de vechime, aspect asupra căruia nici nu avea competență să se pronunțe, ci doar a calculat procentul de spor de vechime, pe care ar fi trebuit să îl primească reclamantul în ipoteza în care acesta nu i-ar fi fost achitat lună de lună, ipoteză care însă în speță nu se verifică, conform celor anterior arătate.
Pentru aceste considerente, apreciez temeinică și legală hotărârea primei instanțe, motiv pentru care raportat la art. 312 alin. 1 și 3.proc.civ. art. 304.proc.civ. se impune respingerea recursului ca nefondat.
JUDECĂTOR
-
Red AR
26.02.2009
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Dana Cristina Gîrbovan Adrian
