Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 216
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gioacăș Jănică JUDECĂTOR 2: Romașcanu Sorina
- - - - JUDECĂTOR 3: Drăghin Camelia
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.792 din 21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta - -; avocat - pentru intimatul G; lipsă fiind acesta din urmă și intimata intervenientă.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
consilier juridic pentru recurentă, depune la dosar ca practică judiciară un set de înscrisuri, care sunt înmânate în copie și apărătorului intimatului.
Avocat - pentru intimatul G, depune la dosar ca practică judiciară o copie după decizia civilă nr.28/2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru recurentă, cu privire la excepția tardivității, arată că instanța de fond în mod greșit a respins ca neîntemeiată excepția tardivității, întrucât decizia de concediere a fost comunicată contestatorului la data de 02.08.2007, sub semnătură de primire. Potrivit dispozițiilor art.283 Codul muncii, contestatorul trebuia să depună contestația în termen de 30 de zile, ultima zi fiind la data de 1.09.2007, și nu 03.09.2007. Cu toate acestea excepția a fost respinsă de tribunal, ziua de 1.09.2007 a picat într-o zi nelucrătoare de sâmbătă, însă contestatorul avea posibilitatea să depună contestația prin poștă. Solicită admiterea excepției tardivității și respingerea contestației ca tardiv formulată.
Pe fond, arată că tribunalul a anulat decizia de concediere, considerând în mod greșit că au fost încălcate dispozițiile legale la data emiterii deciziei. Motivele incapacității temporare de muncă ale contestatorului nu au fost comunicate societății de către contestator. La cel de-al doilea termen de judecată la data de 19.10.2007, instanța i-a pus în vedere contestatorului să depună dovada încunoștințării societății despre incapacitatea temporară de muncă. Instanța considerat că nu a fost efectuată cercetarea prealabilă înainte de desfacerea contractului de muncă, deși s-a făcut dovada că la data de 8.05.2007 societatea a emis o adresă din care rezultă că, contestatorul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, pentru care acesta a semnat de primire la data de 15.05.2007. Cercetarea prealabilă și desfacerea contractului de muncă au fost efectuate în temeiul Codului muncii. Cu privire la capătul de cerere referitor la repunerea părților în situația anterioară, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv Actul adițional, rezultă că postul contestatorului a fost desființat, precum și punctul de lucru unde și-a desfășurat activitatea contestatorul nu mai există. Și acordarea daunelor morale s-a făcut în mod greșit, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.287 Cod procedură civilă ci dispozițiile art.1169 Cod civil. În subsidiar, solicită respingerea contestației ca nefondată, cu cheltuieli de judecată conform listei pe care o depune la dosar.
Avocat - pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat sub toate aspectele, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică. În mod corect instanța de fond a apreciat că a fost depusă în termen contestația. Cu privire la efectuarea cercetării prealabile și desfacerea contractului de muncă, arată că s-a dovedit nelegalitatea acestora cu actele care au fost depuse la dosar. Atât intervenienta cât și contestatorul, au anunțat recurenta de indisponibilitatea temporară a contestatorului. Deciziile de desfacere a contractelor de muncă emise de recurentă, au fost anulate de instanță. S-a emis și o decizie de modificare unilaterală a, deși i s-a comunicat recurentei că această decizie nu se poate aplica întrucât prin decizia Curții de Apel Bacăus -a dispus reîncadrarea contestatorului și repunerea părților în situația anterioară, locul de muncă al acestuia fiind la punctul de lucru din N și nu în Punctul de lucru din N, deși este în conservare, există în continuare, fiind deservit de câțiva angajați cu pază, printre care se putea număra și contestatorul. Solicită respingerea recursului pentru toate motivele invocate. Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul în replică, arată că punctul de lucru se află în conservare fiind deservit de câțiva angajați cu paza, însă potrivit adeverinței emisă de - rezultă că punctul de lucru nu mai are angajați.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin sentința civilă nr.792 din 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității formulării contestației invocată de intimata B, cu sediul B, com. sector1, -, nr. 74-76, fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul G, domiciliat în mun. N,-, -0,.B,. 35,. 3, jud. N împotriva deciziei nr. 27/28.05.2007 emisă de intimată și în parte cererea de intervenție accesorie a Federației Sindicatelor Libere din Industria () B, cu sediul în B, Calea, nr. 21, sector 1, fost anuleată decizia de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nr. 27/28.05.2007 dispunându-se reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior la punctul de lucru A. P N și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul. Totodată a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 2000 lei cu titlu de daune morale și 1002 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub numărul - din data de 05.09.2007, contestatorul G domiciliat în municipiul PN, -, -,. B,. 35,. 3, jud. N, a chemat în judecată pe intimata cu sediul în B, Sector 1,--76 pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate să se dispună anularea deciziei nr. 27 din 28.05.2007 a intimatei prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Petentul a mai solicitat repunerea părților contractuale în situația anterioară, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit și plata de daune morale precum și a cheltuielilor de judecată.
În fapt, petentul a arătat că decizia emisă de intimată este lovită de nulitate absolută deoarece a fost emisă în timp ce se afla în incapacitate temporară de muncă fiind în concediu medical în perioada 28.05.2007 - 30.06.2007, iar art. 60 alin. 1 lit. a din Codul Muncii prevede faptul că salariatul nu poate fi concediat pe durata incapacității temporare de muncă.
Un alt motiv de nulitate absolută este faptul că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile deoarece atât la data convocării pentru cercetare disciplinară cât și la data emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă petentul arată că se afla internat în spital fiind supus unei intervenții chirurgicale.
Pe fondul cauzei, petentul a arătat că nu a săvârșit nici o abatere gravă de la disciplina muncii, absentarea de la punctul de lucru B fiind consecința modificării contractului de muncă în mod unilateral fără acordul părții salariate și de asemenea prin această măsură, nu au fost respectate o serie de hotărâri judecătorești.
În susținerea contestației, petentul a depus o serie de acte în copie: bilet de ieșire din spital, certificate de concediu medical.
Intimata a depus întâmpinare și o serie de acte în susținerea acesteia. Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei ca fiind temeinică și legală motivat de următoarele: Prin sentința civilă 423/C/2007, a Tribunalului Neamțs -a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă și reintegrarea acestuia pe postul deținut anterior. Intimata a arătat că datorită faptului că postul de maistru mecanic de la punctul de lucru PNa fost desființat a dispus reintegrarea petentului acolo unde era liber un post de maistru mecanic respectiv la B.
Datorită faptului că petentul nu s-a prezentat la locul de muncă, deși avea această obligație, societatea angajatoare i-a desfăcut contractul de muncă motivat de lipsa de la serviciu pentru o perioadă îndelungată de timp, fapt care a atras perturbarea activității punctului de lucru. Intimata arată că petentul nu s-a prezentat nici la cercetarea disciplinară deși a fost convocat în mod corect, iar despre faptul că petentul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, intimata arată că nu a avut cunoștință decât în momentul promovării prezentei acțiuni.
Față de solicitarea de acordare de daune morale intimata a arătat că se impune respingerea acordării acestora motivat de faptul că solicitarea petentului constituie un abuz de drept având în vedere că petentul nu putea fi reîncadrat în altă parte decât la B, iar în solicitarea sa petentul nu se poate prevala de culpa sa respectiv de neprezentarea la locul de muncă care era o obligație a salariatului.
Au fost depuse o serie de acte în copie: convocare cercetare disciplinară și confirmare de primire, adrese B nr. 94/03.05.2007, și nr. 2214/28.05.2007, proces verbal referitor la cercetarea disciplinară, decizia nr. 27/28.05.2007, organigrama punctului de lucru P N pe anii 2006 - 2007, organigrama punctului de lucru B pe anul 2007.
În cauza de față s-a formulat de către Federația Sindicatelor Libere din Industria - România, cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 27/28.05.2007 emisă de intimată ca fiind nelegală, reangajarea salariatului G în postul deținut precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale în cuantum de 200.000 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că decizia de desfacere a contractului de muncă s-a luat cu încălcarea prevederilor art. 60 alin.1 lit. a din Codul Muncii conform cărora salariatul nu poate fi concediat în timpul concediului medical.
Instanța la termenul de judecată din data de 16.11.2007, constatând îndeplinite prevederile art. 51 Cod Procedură Civilă, a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de Federația Sindicatelor Libere din Industria - România.
La termenul de judecată din data de 07.11.2008, intimata a invocat în fața instanței excepția tardivității formulării contestației, motivat de prevederile art. 283 din Codul Muncii conform căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi soluționate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală referitoare la contractul de muncă. Intimata a arătat că fiind un termen de prescripție calculul termenului de 30 de zile va exclude ziua în care termenul începe să curgă fiind însă inclusă în calcul ziua în care se sfârșește termenul.
Instanța analizând actele depuse la dosarul cauzei, susținerile părților precum și textele legale în materia de față a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Petentul a fost angajat al intimatei, anterior fiindu-i desfăcut disciplinar contractul de muncă prin decizia disciplinară a contractului de muncă din data de 14.06.2006. Prin sentința civilă a Tribunalului Neamț nr. 423/C/2007 s-a dispus anularea desfacerii contractului de muncă și reintegrarea pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă.
Pârâta prin dispoziția nr. 12/03.04.2007 a înțeles să ducă la îndeplinire sentința civilă nr. 423/2007, prin reintegrarea petentului la punctul de lucru B în funcția de maistru mecanic.
Petentul nu s-a prezentat la noul loc de muncă, considerând că intimata i-a modificat contractul de muncă în mod unilateral, nerespectând dispozițiile sentinței Tribunalului Neamț, nr. 423/2007.
Față de neprezentarea la noul loc de muncă și având în vedere abatere de la disciplina muncii respectiv absența de la locul de muncă pentru o perioadă îndelungată, intimata a emis decizia nr. 27/28.05.2007, decizie de desfacere a contractului de muncă din punct de vedere disciplinar, decizie care reprezintă obiectul prezentei contestații.
Instanța analizând cu prioritate excepția invocată a constatat că aceasta este neîntemeiată, contestația fiind introdusă în termen. Așa după cum se poate observa din semnătura de primire dar și din cele expuse de către intimată, contestatorul a primit decizia pe data de 02.08.2007, prima zi în care petentul putea introduce acțiune fiind 03.08.2007, iar ultima zi de introducere a acțiunii fiind aceea de 01.09.2007. Datorită faptului că data de 01.09.2007 a reprezentat o zi nelucrătoare, termenul de prescripție a fost prelungit până în prima zi lucrătoare respectiv 03.09.2007, dată la care petentul a și introdus acțiunea. Astfel excepția invocată de către intimată este neîntemeiată, fiind respinsă.
Față de fondul cauzei respectiv anularea decizie de desfacere a raportului de muncă nr. 27/28.05.2007 instanța s-a pronunțat în sensul admiterii contestației și anularea deciziei de sancționare pentru următoarele motive: Petentul figura ca salariat la B în urma deciziei nr. 12/03.04.2007, decizie prin care petentul a fost reintegrat în muncă. Această decizie nr. 12/03.04.2007 a intimatei a fost anulată de către Tribunalul Neamț prin sentința civilă nr. 206/C/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă a Curții de Apel Bacău nr. 645/22.09.2008.
Având în vedere decizia Curții de Apel Bacău și implicit a Tribunalului Neamț, prin care a fost anulată decizia de încadrare la B, și constatată ca fiind nelegală, prin urmare rezultă că petentul nu a fost încadrat niciodată în mod efectiv la punctul de lucru din B. Astfel petentul nefiind salariat la punctul de lucru B, nu putea săvârși nici o abatere disciplinară de neprezentare la locul de muncă. Decizia de desfacere a raportului de muncă din prezenta cauză este strâns legată de decizia de numire în funcția de maistru mecanic la punctul de lucru din B. Anularea decizie de încadrare la punctul de lucru din B, conduce și la anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă ca urmare a neprezentării la locul de muncă din B, tocmai pentru faptul că petentul s-a considerat a fi trimis la B în mod nelegal.
De asemenea trebuie remarcat și faptul că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă în timpul incapacității temporare de muncă a contestatorului. Această incapacitate temporară de muncă a fost dovedită prin depunerea certificatului medical la dosarul cauzei, precum și a biletului de ieșire din spital ca urmare a unei intervenții chirurgicale. Având în vedere această incapacitate de muncă, conform Codului Muncii art. 50 lit. b contractul de muncă al salariatului se suspendă, neputând opera nici o modificare a raportului de muncă. De asemenea raportat la art. 60 alin. 1 lit. a Codul Muncii, în perioada incapacității temporare de muncă dovedită prin certificat medical conform legii, nu poate fi desfăcut raportul de muncă. Certificatul medical îndeplinește cerințele legale, nu s-a stabilit nulitatea lui, astfel încât incapacitatea temporară de muncă a existat, iar contractul de muncă conform prevederilor legale de mai sus, nu putea fi desfăcut.
De asemenea, fiind suspendat contractul de muncă, nu se putea efectua nici o cercetare prealabilă valabilă, în cazul unei eventuale abateri disciplinare, astfel încât cercetarea disciplinară efectuată în privința deciziei 27/28.05.2007 este și ea lovită de nulitate.
Ca urmare a anulării deciziei nr. 27/28.05.2007, de desfacere a raporturilor de muncă, petentul urmează a fi reintegrat cu plata tuturor drepturilor bănești de care a fost lipsit, și ar fi beneficiat, dacă raportul de muncă nu ar fi fost desfăcut în mod abuziv. Drepturile bănești care urmează a fi plătite către salariat vor fi indexate, majorate și actualizate așa cum s-ar fi întâmplat dacă salariatul nu i-ar fi fost desfăcut contractul de muncă.
Petentul va fi reintegrat la locul de muncă P N, deoarece s-a constatat în mod fără echivoc că angajarea salariatului la B a fost nelegală conform deciziei 645/22.09.2008 a Curții de Apel Bacău. O eventuală reintegrare în postul deținut de unde i s-a desfăcut contractul de muncă, respectiv B, ar însemna tocmai o neluare în considerare a deciziei 645/22.09.2008 a Curții de Apel Bacău care a stabilit că decizia de angajare a salariatului la Baf ost nelegală.
Chiar dacă între timp postul deținut de petent s-a desființat, părțile urmând a-și reglementa raporturile juridice de muncă,conform prevederilor legale, respectând mai întâi prezenta hotărâre de reintegrare a instanței.
Față de capătul de cerere privind acordarea de daune morale instanța, s-a pronunțat în sensul admiterii în parte, constatând că petentul a beneficiat din partea intimatei de o atitudine vădit nelegală și șicanatorie constatată prin hotărâri judecătorești irevocabile. Prejudiciul moral i-a adus suferințe directe evidențiate în starea sa de sănătate dovedită prin actele medicale depuse la dosarul cauzei. Faptul că un salariat este dat afară, ulterior reintegrat, dar nu la locul de muncă al său, trimis la distanță de locul de domiciliu, ulterior dat afară când era în incapacitate temporară de muncă, precum și perioadele petrecute fără loc de muncă și venituri, sunt circumstanțe suficiente pentru a crea un prejudiciu moral petentului.
Este de subliniat ca anterior datei de 28 iulie 2007, prin Hotarârea Curții Europene a Drepturilor Omului (in cauza Ghilbusi impotriva Romaniei)6, s-a constatat ca a fost încălcat art. 6 alin. (1) din Convenția pentru drepturile omului si a libertăților fundamentale, deoarece nu s-a pus in executare o hotărâre judecătorească de obligare a angajatorului la încheierea in scris a contractului individual de munca. Drept urmare, statul Raf ost obligat sa plătească o anumita suma reprezentând prejudiciul material si moral suferit de cel in cauza.
Nici în cauza de față nu a fost pusă în executare o hotărâre judecătorească în mod legal.
După apariția legii 237/2007, prin prevederea că daunele morale pot fi acordate pe lângă cele materiale și în conflictele de muncă, atât literatura de specialitate cât și doctrina au statuat condițiile și motivele acordării de daune morale. Acestea pot fi acordate în cazul desfacerii abuzive a contractului de muncă, și de asemenea când s-a împiedicat salariatului exercitarea dreptului de a munci, cum se poate asemăna și cu cauza de față.
De asemenea intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor depuse la dosar în conformitate cu art. 274 - 276 Cod Proc. Civilă.
Acțiunea a fost admisă în parte ca urmare a admiterii în parte a pretențiilor daunelor morale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta -" "- B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. Contestația este tardivă întrucât a fost depusă peste termenul de prescripție de 30 de zile prevăzute de art.283 Codul muncii.
2. Decizia de sancționare a fost corect întocmită față de faptul că angajatul nu a anunțat unitatea despre starea de incapacitate de muncă.
3. În mod greșit au fost repuse părțile în situația anterioară desfacerii contractului de muncă, postul deținut anterior de contestator și locul de muncă fiind desființate.
4. Acordarea daunelor morale nu se impunea în speță, nefiind dovedite elementele care ar putea antrena răspunderea societății.
Prin întâmpinările formulate de Federația Sindicatelor Libere din Industria și de contestator s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătându-se că recurenta are cu salariații aproximativ 100 de procese la instanțe din țară.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate de către recurentă, întâmpinările formulate de intimați și ținând seama și de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, curtea reține că recursul este neîntemeiat, pentru considerentele ce succed:
Contestația formulată de recurent la data de 3.09.2007 în raport de data comunicării deciziei de sancționare, 2.08.2007, este în termen.
Potrivit art.283 Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termenul de 30 de zile de la data în care a fost comunicată decizia de sancționare.
Sesizarea instanței judecătorești este un act de procedură, iar termenele în care se pot formula cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă sunt, în consecință termene de cădere și nu prescripție, cum greșit susține recurenta.
Ca atare, în privința acestor termene sunt incidente dispozițiile art.101-104 Cod procedură civilă. Conform art.101 alin.1 și 5 Cod procedură civilă termenul calculat pe zile libere care se sfârșește într-o zi de legală, sau când serviciul este suspendat, ca în speță, se va prelungi la sfârșitul prime zile de lucru următoare.
Pe fond, soluția primei instanțe de anulare a deciziei de sancționare este legală față de faptul că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.50 și 60 din Codul muncii - cum dovedesc actele depuse la prima instanță ( filele 10-13).
Pe de altă parte, cum reține și tribunalul, angajarea contestatorului la punctul de lucru B s-a dovedit a fi un abuz al angajatorului, abuz sancționat de instanță, prin anularea irevocabilă a deciziei de angajare, prin schimbarea locului de muncă.
Repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, la solicitarea salariatului nu este o soluție nelegală cum susține recurenta, ci una întemeiată pe dispozițiile imperative ale art.78 alin.2 Codul muncii.
Este de reținut sub acest aspect, că la data pronunțării sentinței de reintegrare recurenta avea punct de lucru la P N, cum rezultă din actele depuse în recurs ( filele 45 și urm.).
Cât privește critica referitoare la nelegalitatea obligării la plata de daune morale, curtea reține că aceasta este nefondată.
Starea de fapt, reținută de prima instanță referitoare la suferințele morale și materiale provocate a contestatorului de către angajator prin nerespectarea hotărârilor judecătorești de reintegrare în muncă, și prin concedierile abuzive, îl îndreptățește pe reclamant în acord cu dispozițiile art.269 Codul muncii să solicite repararea prejudiciului moral suferit.
Așa fiind, recursul se găsește a fi nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă va fi respins.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.792 din 21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului contestator suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. - /
red.dec.rec. -
tehnored.BC/ 2 ex/ 31.03.2009.
Președinte:Gioacăș JănicăJudecători:Gioacăș Jănică, Romașcanu Sorina, Drăghin Camelia
