Fond funciar. Speta. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 210
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gioacăș Jănică JUDECĂTOR 2: Romașcanu Sorina
- - -- JUDECĂTOR 3: Drăghin Camelia
- - - - PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenții-reclamanți, G - PRIN PROCURATOR împotriva deciziei civile nr.970 din 07 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul în nume propriu și în calitate de procurator pentru recurentul G, care este lipsă la termenul de astăzi; consilier juridic pentru intimata-pârâtă Comisia com. pentru aplicarea Lg.18/1991.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, în sensul că la fila 8 dosar recurentul a depus concluzii scrise, după care:
Recurentul se legitimează cu BI seria - nr. - eliberat la 28.03.1998 de Poliția Or.M, depune la dosar procura judiciară pentru recurentul G și un memoriu.
Nemaifiind alte cererii de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul având cuvântul, solicită admiterea recursului, nu este de acord cu soluția pronunțată de tribunal și nu dorește să se trimită cauza spre rejudecare.
Consilier juridic pentru intimat, cu privire la soluția pronunțată de Tribunalul Bacău, lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin decizia civilă nr.970/07 nov.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admis apelul formulat de recurenții și G împotriva sentinței civile nr.332 din 19.02.2008 pronunțată de Judecătoria Moinești în contradictoriu cu intimatul, a fost casată hotărârea recurată și a fost trimisă spre rejudecare cauza la Judecătoria Moinești.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.332 din 19.02.2008 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul - a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
A fost respinsă pe excepția lipsei calității procesuale active, acțiunea formulată de reclamantul G, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului - în calitate de președinte al Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. A fost obligat pârâtul și Comisia Locală pe care o conduce să întocmească documentația pentru acordarea de despăgubiri reclamantului pentru terenul ocupat de drumul sătesc. Au fost respinse ca nefondate celelalte capete de cerere formulate de reclamantul.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr.4337 din 30.10.2007 reclamantul și G au chemat în judecată pe primarul comunei în calitate de președinte al Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru a fi obligat la întocmirea documentației necesare și propunerii de validare a restituirii suprafeței de 1992. teren situat în, /2 în continuarea celui restituit prin -/2007 și pentru a întocmi documentația necesară pentru a primi despăgubiri pentru diferența de 756. teren ocupat de drumul comunal. Reclamanții au solicitat și obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii de 100 lei/zi de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.
Acțiunea este scutită de taxe de timbru iar în motivare reclamanții arată că sunt moștenitorii defunctei căreia i s-a emis nr. -/2007 în care figurează suprafața de 174. în, /2 mult mai mică decât cea avută în anul 1962.
Au mai arătat reclamanții că parte din terenul la care aveau dreptul, situat în este folosit de, fără ca ei să fie de acord cu aceasta și că acesta este liber iar pârâtul refuză să le întocmească documentația în vederea restituirii, iar pentru terenul în suprafață de 754. ocupat de drum sătesc nu au fost despăgubiți.
În cauză s-au depus acte probatorii din analiza cărora instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată la Consiliul Local sub nr. 22/14.09.2005 (fila 27 dosar) reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 20 de prăjini(3580.) teren situat la punctul.
Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în urma analizei acestei cereri, a constat că în teren suprafața este de numai 2922. din care pentru 174. s-a eliberat nr.-/2007 pe numele mamei reclamanților în care acest teren figurează în T 26, /2 suprafața de 1992. este proprietatea și suprafața de 756. este ocupată de drumul sătesc.
Prin acțiunea reclamanții recunosc că pentru 174. au iar pentru 756. ocupat de drum solicită despăgubiri.
Referitor la suprafața de 1992. instanța a reținut că prin certificatul de atestare a proprietății asupra terenurilor seria - nr.0982 din 28.02.1994
(fila 11 dosar) acest teren a trecut în proprietatea
Ulterior în urma unor transformări ale societății și prin înstrăinarea unor bunuri, acest teren a ajuns în proprietatea SRL și SRL.
Cert e că această suprafață de teren este proprietatea privată a unei societăți comerciale și nu se află la dispoziția Comisiei Locale.
Susținerea reclamanților în sensul că dacă nu mai există, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr.0892 nu mai este valabil și bunurile ce au aparținut acestei societăți revin foștilor proprietari este nefondată, deoarece bunurile fostului s-au transmis prin acte juridice legale, ajungând în proprietate actualilor deținători.
Comisia Locală, condusă de primar a făcut reclamantului o ofertă nr.28/2007 (fila 124 dosar) în care a propus ca pentru terenul de 1992.+ 756. ocupat de drum să-i fie atribuită suprafața de 2784. pe un alt amplasament - pe islazul comunei sau în cazul în care refuză să i se întocmească documentația necesară pentru a primi despăgubiri pentru toată această suprafață de 2784.
Răspunzând la această ofertă în data de 25.07.2007 reclamantul a precizat că nu acceptă teren pe alt amplasament ci solicită despăgubiri (fila 128 dosar).
Ulterior la 30.10.2007 reclamantul s-a răzgândit și a formulat acțiunea prin care a solicitat despăgubiri numai pentru 756. ocupat de drum și restituirea pe vechiul amplasament a suprafeței de 1992.
În raport de considerentele reținute instanța a constatat că restituirea pe vechiul amplasament este imposibilă în condițiile în care suprafața de 1992. aparține altui proprietar ce are un titlu de proprietate valabil și deci nu se mai află la dispoziția comisiei locale, iar pentru suprafața de 756. s-a început întocmirea documentației în vederea propunerii pentru despăgubiri.
Referitor la calitatea procesuală a reclamanților instanța a constatat că din actele depuse în cauză reiese că numai reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și acordarea de despăgubiri, în termen legal, iar reclamantul G nu a făcut nici un demers pentru reconstituirea acestui drept după decesul mamei sale în 28.05.1992.
Așa fiind instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G și a respins pe excepție acțiunea formulată de acesta.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul numai pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtului în calitate de președinte al Comisiei Locale pentru întocmirea documentației în vederea acordării de despăgubiri pentru terenul ocupat de drumul sătesc.
Întrucât reclamantul nu a solicitat să fie obligat pentru întocmirea documentației în vederea obținerii de despăgubiri și pentru diferența de 1992. teren, instanța nu poate da mai mult decât a cerut.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind întocmirea documentației în vederea validării pentru reconstituirea a suprafeței de 1992. pe vechiul amplasament.
A respins ca nefondat și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la daune cominatorii deoarece nu s-a dovedit vreo culpă a pârâtului în nesoluționarea cererii reclamanților ci dimpotrivă reclamantul prin atitudinea sa oscilantă: ba vrea despăgubiri pentru întreaga suprafață, ba revine și vrea reconstituirea pe vechiul amplasament a derutat Comisia Locală care a suspendat activitatea de întocmire a documentației pentru despăgubiri, pentru întreaga suprafață de 2748. la data promovării prezentei acțiuni.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții și În motivarea recursului s-a arătat că în mod nejustificat prima instanță a revenit asupra probei cu expertiză inițial admisă în condițiile în care recurenții achitaseră onorariul de expert în sumă de 400 lei, nu s- ținut seama de declarațiile martorilor audiați, deși aceștia dețin proprietăți învecinate cu cea solicitată de recurenți.
Prin întâmpinare intimata Comisia Locală a solicitat respingerea recursului motivat de faptul că parte din teren a fost restituit recurenților, respectiv 174 mp, 756 mp sunt ocupați de drum iar diferența de 1992 mp este proprietate privată a unor societăți comerciale.
Au fost depuse înscrisuri de către intimată, respectiv cerere de ofertă către a Comisiei Locale, schița terenului ocupat de SC SRL și SRL.
Analizând sentința recurată în raport de motivele de recurs invocate, instanța a reținut următoarele:
Cu ocazia judecății pe fond a cauzei, prin încheierea de ședință de la termenul din data de 08.01.2008 au fost admise probele cu expertiză înscrisuri și martori, solicitate de către părți. Cu privire la expertiză s-a stabilit onorariu de expert și s-a solicitat o listă cu experți topo în vederea desemnării unui expert.
Ulterior, la termenul din data de 19.02.2008 atunci când a fost soluționată cauza și în fond, instanța a revenit asupra probei cu expertiză constatând că nu se mai impune motivat de faptul că la dosar a fost depus un înscris de către pârâtă din care reiese că reclamantul dorește despăgubiri în bani și că dosarul pentru acordarea despăgubirilor este în lucru.
Pe de altă parte din aceeași încheiere reiese că recurenții prin apărător, au arătat că doresc restituirea terenului în natură, pe vechiul amplasament, înscrisul prezentat a fost întocmit prin inducerea in eroare a reclamanților. Tot astfel din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că reclamanții au solicitat despăgubiri, însă numai pentru suprafața de 754 mp ocupată de drum pentru diferența de 1992 mp solicitându-se restituirea în natură.
Se impunea astfel a fi luată în considerare voința reclamanților exprimată în fața instanței, aceea că parte din terenul pe care l-au deținut în proprietate să le fie restituit în natură, aceasta fiind și principala modalitate de restituire terenurilor, acordarea de despăgubiri fiind posibilă în subsidiar.
În aceste condiții era evident necesară efectuarea unei expertize topo cadastru care să identifice terenul solicitat situația juridică a acestuia, dacă este posibilă restituirea în natură.
Procedând nejustificat la revenirea unei probe inițial admisă în condițiile în care aceasta era necesară pentru soluționarea cauzei instanța îndeplinit un act cu neobservarea formelor legale pricinuind reclamanților o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, potrivit art. 105 alin. 2.pr. civ.
În consecință a fost admis recursul a fost casată sentința recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare în vederea întocmirii raportului de expertiză.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții și G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului, pe care, potrivit art.137 Cod procedură civilă a analizat-o cu precădere, constatând că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Unul din principiile fundamentale ce argumentează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupun că părțile nu se pot folosi în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Acest principiu își găsește consacrarea la nivel constituțional, fiind înscris în art.129 din Constituție, care prevede că dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.
În speță, se constată că decizia recurată este o hotărâre pronunțată în condițiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției - Titlul XIII, art.5 al.1, respectiv în recurs.
Prin urmare recursul declarat împotriva acestei hotărâri se găsește a fi inadmisibil, potrivit art.29 alin.1 coroborat cu art.377 alin.2 pct.4 Cod procedură civilă și în baza art.312 Cod procedură civilă urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul civil promovat de recurenții-reclamanți, G - PRIN PROCURATOR împotriva deciziei civile nr.970 din 07 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. -
red.dec.rec.- //
red.dec.rec. -
tehnored. BC/ 2 ex/ 30.03.2009
Președinte:Gioacăș JănicăJudecători:Gioacăș Jănică, Romașcanu Sorina, Drăghin Camelia
