Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 241/R-CM
Ședința publică din 18 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T B și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.45 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimatele-reclamante și, în baza împuternicirii avocațiale nr.82/2008 emisă de cabinet individual-Baroul V, lipsind recurenții-pârâți și intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Avocat pentru intimatele-reclamante și, depune la dosar note de ședință.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat având cuvântul pentru intimatele-reclamante și, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, pentru motivele invocate în notele scrise depuse la dosar și susținute oral, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 300 lei către intimate.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că la data de 10.10.2002, reclamantele și au formulat acțiune în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT SUD RM.V, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI și MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII solicitând instanței ca prin sentința ce se va ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.10.2001 până la data pensionării și anume 396 ore ( pentru reclamanta ) respectiv 244 pentru reclamanta, sume actualizate în funcție de rata inflației, de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
In motivarea acțiunii, reclamantele au susținut că au fost angajate ca educatoare la Grădinița cu Program Prelungit Sud Rm. V, având o vechime de peste 25 ani și gradul didactic I. Norma didactică pentru personalul didactic se stabilește conform art.42 -47 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic. Astfel, conform art.45 alin. l din acest act normativ, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, fiind personal didactic de predare, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, îndeplinind condițiile prevăzute de lege.Potrivit pct.4, cap.II anexa 2 din Precizările generale pentru aplicarea Statutului Personalului Didactic emise de sub nr. 19388/14.11.1997, pentru diferența de 2 ore săptămânal trebuiau să fie salarizați la plata cu ora,nefăcând parte din categoria personalului didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea nr.128/1997 pentru care nu se acordă reducere.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că acest pârât nu este angajatorul reclamantelor și, în consecință, nu există identitate între persoana pârâtului și C despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Acest pârât apreciază că numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică are calitatea de angajator, astfel cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Codul muncii, iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula sau plăti salarii.
De asemenea, arată că acest pârât nu are calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, conform disp. art. 13 din nr.OUG 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat asigurându-se din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținându-se că, potrivit dispozițiilor art.166 alin.1 din Legea nr.53 / 2003 cu modificările și completările ulterioare, " dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescriu în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate, text de lege în temeiul căruia s-a susținut că acțiunea este prescrisă, C puțin pentru perioada octombrie 2001 - iunie 2004.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit. a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.129/1997.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr.45 din 28.01.2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, cât și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului V.
S-a admis acțiunea formulată de pe reclamantele și au fost obligați pârâții în solidar să plătească acestora drepturile salariale cuvenite pentru câte 2 ore săptămânal ( plata cu nora) începând cu 1 octombrie 2001 și până la data pensionării fiecărei reclamante.
Au fost obligați pârâții în solidar la câte 300 lei cheltuieli de judecată către fiecare reclamantă.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată.
Prin acordul din 28 noiembrie 2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației, Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic.
Acest acord a fost legiferat, emițându-se OUG nr.17/2006, care reia aceleași principii.
Pe urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, această obligație de plată este impusă chiar și de un act normativ cu putere de lege, respectiv art. 166 alin. 2 Codul muncii, conform căruia termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului, și art. 1 din OUG nr.17 / 2006.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, având în vedere că potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 planurile de învățământ sunt elaborate de acel minister, cum, de altfel, se recunoaște și prin întâmpinare, modificarea acestora implică prezenta acestui pârât în cauză și se justifică calitatea sa procesuală pasivă, instanța a apreciat excepția nefondată.
Potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean.
Prin urmare, unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128 / 1997. Mai mult, norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire este în sarcina Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art. 12 din Legea nr. 84/1995, republicată și art. 44 din Legea nr. 128/1997, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, norma didactică și școlarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de OG nr.103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999. Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din OG nr.103/1998 aprobată prin Legea 109/1999 norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico - științifică și de educație, complementar procesului de învățământ..
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. In același sens, la pct.4 din Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării se prevede ca personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997.
Având în vedere prevederile legale sus - menționate s-a reținut de către instanță că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii,
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea 128 /1997 respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
În această situație se află și reclamantele, care îndeplinesc condițiile de vechime în învățământ și gradul didactic pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, ceea ce nu înseamnă însă reducerea activității cu două ore săptămânal, ci plata salariului pentru două ore săptămânal în plus prin depășirea normei didactice la care au dreptul prin plata cu ora conform art. 51 pct. 8 combinat cu art. 49 pct. 1 și art. 43 lit. c din același act normativ.
In consecință, instanța va obliga pârâții Grădinița cu Program Prelungit Sud Rm. V, Inspectoratul Școlar al Județului V și Ministerul Educației și Cercetării în solidar, să plătească reclamantelor drepturile salariate cuvenite pentru câte 2 ore săptămânal ( predate cu ora ) începând cu data de 1 octombrie 2001 și până la data pensionării fiecărei reclamante.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen legal pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T B și Inspectoratul Școlar Județean
În recursul declarat de Inspectoratul Școlar Județean V se critică sentința ca nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită legii motiv de recurs prev. de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripție dreptului material la acțiune, fără a avea în vedere că potrivit art.166 al.1 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Faptul că la 28.11.2005, s-a încheiat un acord semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru întreg personalul didactic, nu este o recunoaștere dreptului a cărei acțiune se prescrie, deoarece are în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară legii nr.128/1997.
Instanța de fond pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită legii fără a avea în vedere că în perioada pentru care reclamantele au solicitat drepturi salariale, Inspectoratul Școlar V nu fost ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, art.16 din Normele Metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar și art.13 din OUG 32/2001, obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat revine Direcției generale Finanțelor Publice V, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor localităților.
Pe fondul cauzei, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, fără a avea în vedere că dreptului prev. de art.45 al.1 din Legea 128/1997 de a beneficia de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal îi corespunde obligația acesteia de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea normei, ceea ce reclamantele nu au făcut.
Față de motivele arătate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației și Cercetării se critică sentința ca nelegală și netemeinică, potrivit motivelor prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă sub aspectul lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu are atribuții de finanțarea cheltuielilor pe personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat, unităților de învățământ revenindu-le obligația de a-și întocmi bugete proprii fundamentate pe finanțări proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari pentru cheltuieli de personal în faza de elaborare a proiectului de buget local.
În aceeași ordine de idei a susținut că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local, finanțarea cheltuielilor pe unități școlare făcându-se prin bugetul consiliilor locale și nu prin bugetul său, iar dacă pe parcursul execuției bugetare, consiliul județean la solicitarea consiliilor locale constată că fondurile pentru plata salariilor sunt insuficiente, solicită Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea.
În C de-al doilea motiv de recurs se arată că sentința este nelegală deoarece în mod neîntemeiat a reținut acordul încheiat de Guvernul României cu principalele federații sindicale din învățământ ca fiind aplicabil în cauza de față, deși acest acord nu se referă la drepturile salariale solicitate prin acțiunea din acest dosar și nu are ca obiect reducerea normei didactice cu 2 ore.
Pe de altă parte, potrivit art.27 din HG nr.281/1993 soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor este de competența consiliului de administrație sau după caz a altor organe de conducere similare, respectiv a organului ierarhic superior al fiecărei unități bugetare.
Față de acest motiv se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
Recursurile declarate de pârâți sunt nefondate.
Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T se constată că în mod corect instanța a reținut că acesta are calitate procesuală pasivă, întrucât îi revine atribuția de a reduce norma didactică a reclamanților cadre didactice și tot astfel de a plătit contravaloarea muncii prestate în plus, deosebit conform art.12 din Legea nr.84/1995 elaborează planurile de învățământ, după cum le și modifică.
La acestea se adaugă observația că potrivit art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile pentru cadrele didactice se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, precum și din bugetul Ministerului Educației Cercetării și T care nu poate astfel pretinde că nu are nici o legătură cu pretențiile deduse judecății.
C de-al doilea motiv de recurs este nefondat întrucât în mod corect instanța de fond a reținut că prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat s-a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada respectivă.
Prin acest acord s-a încercat eliminarea discriminărilor dintre salariații aflați în aceeași situație. Ori, o parte a personalului didactic beneficia deja de reducerea normei săptămânale cu 2 ore, iar alții nu, situație care ar fi menținut starea de discriminare și ar fi dus la mai multe procese.
Referitor la modul de soluționare a contestațiilor în mod corect instanța de fond a apreciat că, fiind vorba de plata unor drepturi salariale este competentă a soluționa o asemenea acțiune.
referitor la recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Județean V este de asemenea nefondat.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, instanța de fond reținând corect că a avut loc întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Din această perspectivă se reține că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de C în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse, rezultă că acțiunea reclamantelor introdusă la data de 10 octombrie 2007, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmarea calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, așa că după această dată a început să curgă o nouă prescripție.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Critica referitoare la acordarea drepturilor salariale restante reclamantelor este nefondată, fiind inexact că pentru a beneficia de reducerea normei didactice și prin urmare de drepturile în discuție fiecare reclamant trebuia să fi solicitat expres acest lucru.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit să-l solicite și să se fi prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege fiind reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în situația în care au peste 25 de ani vechime și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și T nr.1350/2007 prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Tot astfel este legal ca orice prestație să fie retribuită, dispozițiile art.154 din Codul muncii fiind imperative în acest sens pentru că altfel beneficiarul prestației s-ar fi îmbogățit fără justă cauză.
Referitor la critica privind lipsa calității sale de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat se constată că, raporturile de muncă au fost încheiate între reclamante și recurent, care a delegat pe reprezentanții săi, directorii unităților școlare respective, calitatea recurentului fiind aceea de angajator și chiar dacă finanțarea se asigură prin fonduri alocate prin bugetul local, angajatorul este partea care are calitate procesuală pasivă pentru sta în procesul în care se solicită drepturi salariale.
Prin urmare, prin soluția adoptată instanța nu a adăugat la lege, iar susținerea că nu a lămurit norma didactică a diferitelor categorii de personal didactic este în afara obiectului cu care a fost investită și nici nu este atributul instanței.
Față de cele arătate ambele recursuri sunt nefondate și în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă urmează fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T B și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.45 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 18 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/19.03.2008
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu
