Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 243/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 243/R-CM
Ședința publică din 13 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtulMINISTERUL EDUCATIEI CERCETARII SI T,cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.935/CM din 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații-reclamanți prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia au depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului și rămâne în pronunțare asupra acesteia, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12 iunie 2008, reclamantele, și, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", au chemat în judecată pe pârâții Orașul - prin Primar, Școala Nr.2, Inspectoratul Școlar al Județului A și Ministerul Educației, Cercetării și T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar, să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 17.08.2003 pentru reclamantele, și, respectiv octombrie 2001 - 10.11.2003 pentru reclamantele și, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație, până la data plății efective, să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt încadrate în funcție didactică la Școala nr.2 și că potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic "personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Au mai arătat reclamantele că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise, întrucât potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001- octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001- octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
A fost invocată în acest sens practica Curții de APEL PITEȘTI, ca instanță de recurs, prin care au fost recunoscute drepturile membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatului Învățământ V, solicitate în cursul anului 2007 pentru perioada octombrie 2001-la zi.
Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul 167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, nr.OUG17/2006.
În termen legal, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare în temeiul art.115 Cod procedură civilă, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate prin acțiune. Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune în art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții, Ministerul Educației, Cercetării și Taa rătat că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, s-a arătat de către Minister că Acordul invocat de reclamante, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T au fost de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.43 lit.a și b din Legea nr.128/1997, învățătorii, educatorii și institutorii sunt încadrați pe post și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore.
Prin urmare, nu este posibil și legal să se reducă postul.
Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite spre deosebire de norma didactică a profesorilor care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență.
Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Prin sentința civilă nr.935/CM din 01 octombrie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar
A fost admisă în parte acțiunea și obligată pârâta Școala Nr.2 să plătească reclamantelor diferențele de drepturi salariale reprezentând plata cu ora a două ore efectuate suplimentar săptămânal în perioada: octombrie 2001 - 17.08.2003 pentru, și, respectiv octombrie 2001 - 10.11.2003, în ceea ce le privește pe eclamantele și, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Aceeași pârâtă a fost obligată la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Pârâtul Orașul a fost obligat să vireze pârâtei Școala nr.2 fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin prezenta acțiune.
A fost respinsă cererea privind reducerea normei didactice.
Totodată a fost obligată pârâta Școala Nr.2 să plătească reclamantelor suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și Taf ost privită ca neîntemeiată și respinsă ca atare, avându-se în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune, tribunalul a reținut că este de asemenea neîntemeiată, avându-se în vedere disp.art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamantele au calitatea de personal didactic, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă, a preșcolarilor și elevilor, se stabilește potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
A se vedea în acest sens art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1 fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantelor, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ce presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța a admis în parte acțiunea.
În temeiul art.269 Codul munciia fost obligată pârâta Școala nr.2 să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001 - 17.08.2003 pentru, și, respectiv octombrie 2001 - 10.11.2003, în ceea ce le privește pe eclamantele și, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 pct.4 Codul muncii.
Pârâtul Orașul a fost obligat să vireze pârâtei Școala Nr.2 fondurile necesare achitării drepturilor salariale de mai sus, având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În raport de disp.art.40 alin.2 lit.g din Codul munciia fost obligată pârâta Școala Nr.2 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Acțiunea formulată împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului A a fost respinsă, deoarece printre atribuțiile acestei instituții, prevăzute de art.142 din Legea nr.84/1995, nu se numără și cele referitoare la stabilirea normei didactice.
Împotriva sentinței civile nr.935/CM/01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T care a criticat hotărârea atacată pentru următoarele motive:
- în mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive;
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamante, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din Codul muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
- în mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, fără a avea în vedere că potrivit art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data drepturilor respective ce erau datorate.
Termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale.
S-a precizat că în speță nu s-a făcut dovada existenței vreunor motive de întrerupere a termenului de prescripție, situație în care acțiunea reclamanților trebuia să fie respinsă.
- în mod greșit instanța de fond a reținut incidența Acordului încheiat de Guvern cu principalele Federații sindicale din învățământ, precum și a nr.OUG17/2006, deoarece acestea nu au ca obiect plata drepturilor aferente efectuării unor ore suplimentare, peste norma didactică.
Recurentul a menționat că dreptul pretins de reclamante este distinct de cel reglementat de nr.OUG17/2006 și nr.3351/2006 și că în nici unul din aceste acte normative nu există o recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică.
Nici în Acordul încheiat la data de 27.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și Federațiile sindicale reprezentative din învățământ, în calitate de parteneri sociali și nici în cele două acte normative, respectiv nr.OUG17/2006 și Ordinul nr.3351/2006, nu se face referire în nici un fel la drepturile salariale reprezentând depășirea normei didactice.
A considera altfel, ar însemna ca instanța de judecată să prelungească sau chiar să schimbe voința reală a partenerilor sociali, dându-i o altă înțelegere decât cea la care cele două părți s-au oprit, fapt interzis de prevederile Legii nr.130/1996 și cele ale art.969 Cod civil.
Față de aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii în totalitate.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 și art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.128/1997, Legea nr.84/1995, nr.OUG17/2005 și nr.3351/2006.
Recurentul a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Intimatul Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și judecarea în lipsă.
La termenul de judecată din 13 februarie 2009, Curtea din oficiu a invocat excepția tardivității formulării recursului.
Pe această excepție, Curtea constată că recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și T este tardiv pentru următoarele considerente:
Potrivit art.70 și art.72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, conflictele de drepturi se soluționează de instanțele judecătorești competente.
Conform art.80 din aceeași lege, termenul de recurs împotriva hotărârilor pronunțate în această materie este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În speță, sentința civilă nr.935/CM/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost comunicată recurentului la data 12.12.2008, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflat la dosar (fila 99), pe care există semnătura și ștampila de primire a acestuia.
Recursul a fost declarat de pârât și înregistrat la data de 29.12.2008, iar ultima zi de primire era 23.12.2008.
Cum de la data comunicării hotărârii și până la data formulării recursului au trecut mai mult de 10 zile, pentru motivele sus-citate se constată că acesta este tardiv și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, cu sediul în B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.935/CM din 01 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimați fiind reclamantele, și, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", cu sediul în Pitești,--6, județ A și pârâții ORAȘUL - PRIN PRIMAR, ȘCOALA NR.2, cu sediul în orașul, județ A și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, cu sediul în Pitești,--6, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/17.02.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
