Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2593/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA Nr. 2593/R/2009
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte al instanței
JUDECĂTOR 2: Sergiu Cătălin Boboș Dana
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 550 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, precum și cererea de suspendare a executării acestei sentințe formulată de aceeași pârâtă, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect litigiu de muncă-calcul drepturi salariale.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 17 noiembrie 2009, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 550 din 5 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis acțiunea formulată si precizată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Pârâta a fost obligată să-i achite reclamantei drepturile salariale cuvenite si neacordate aferent perioadei martie 2005 - septembrie 2006 în cuantum de 6.640 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit copiei carnetului de muncă reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte în funcția de asistent manager până la data de 04.12.2006, iar din analiza copiilor statelor de plată pe perioada noiembrie 2004-decembrie 2006, reiese că reclamantei nu i-au fost achitate drepturile salariale cuvenite, întrucât nu le-a semnat, chiar pârâta aratând în întâmpinare că reclamantei i s-ar cuveni drepturi salariale în sumă de 4.876 lei aferente perioadei aprilie 2005-septembrie 2006.
Din dispozițiile de plată anexate in întâmpinări, s-a apreciat că sumele consemnate nu reprezintă drepturi salariale, ci erau sume destinate deplasărilor in străinătate, in speță în Ungaria si Olanda.
Prima instanță a mai reținut că salariul constituie obiect dar si cauza contractului individual de muncă, iar obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege, reținerile din salariu, cu titlu de daune, putându-se face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
S-a apreciat că toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor si documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, iar în cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
Cu privire la obligarea la daune cominatorii, s-a avut în vedere faptul că transformarea în daune interese în caz de neexecutare a obligației de a face este posibilă ori de câte ori obligația nu poate fi executată în mod direct.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC SRL solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea administrării întregului probatoriu care se impune pentru stabilirea stării reale de fapt dedusă judecății, iar în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare, în sensul respingerii acțiunii și suspendarea executării sentinței recurate până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze, cu obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanța a soluționat cauza fără a permite pârâtei administrarea probelor solicitate respectiv audierea martorilor și interogatoriul reclamantei, împrejurare care este o cauză de nelegalitate și echivalează cu negarea dreptului pârâtei la un proces echitabil și cu antepronunțarea instanței fondului.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei recurenta a arătat că acestea sunt pe deplin nefondate, acțiunea fiind formulată cu totală rea credință, deoarece reclamanta nu a prestat munca la care era obligată în baza contractului încheiat, aceasta trecând doar sporadic pe la punctul de lucru din- A, unde trebuia să își desfășoare activitatea, ocazii cu care își ridica în numerar, din casieria magazinului sau de la administratorul societății banii reprezentând drepturile salariale aferente perioadei pentru care avea calitatea de angajată.
Astfel, în luna iulie 2005 i s-a plătit suma de 2530 lei prin patru dispoziții de plată, iar în luna octombrie 2005 i s-a plătit suma de 1000 euro echivalentul a 4.168 lei pentru care s-a eliberat chitanță de mână. În lunile noiembrie-decembrie 2004 i s-a plătit prin cinci dispoziții de plată suma totală de 1.320 lei sumă ce depășește cu 296 lei contravaloarea drepturilor salariale cuvenite perioadei noiembrie-februarie.
Recurenta a susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut că sumele erau destinate deplasărilor în străinătate, acest lucru nefiind în nici un fel probat de către reclamantă, iar din adeverința eliberată de firma care efectua contabilitatea reiese că nu au fost eliberate și înregistrate ordine de deplasare pe numele angajatei.
În concluzie, recurenta apreciază că și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în calitate de angajator plătind intimatei drepturile salariale și achitând la timp contribuțiile aferente salariului.
Intimata prin întâmpinarea depusă la fila 10 solicită respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Potrivit art. 115 Cod procedură civilă probele de care înțelege să se folosească pârâtul în procesul civil vor fi arătate în cuprinsul întâmpinării, depunerea acesteia fiind obligatorie.
În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat acesta are posibilitatea ca la prima zi de înfățișare să arate dovezile prin care înțelege să se apere împotriva fiecărui capăt de cerere.
Or, pârâta deși legal citată nu a depus întâmpinare până la prima zi de înfățișare, ci doar la al șaselea termen de judecată acordat pentru data de 27 noiembrie 2008, ocazie cu care a depus înscrisurile de care a înțeles să folosească și a solicitat audierea unor martori, fără însă a indica numele acestora și de asemenea, prin aceeași întâmpinare a solicitat și administrarea probei cu interogatoriul reclamantei.
În consecință, soluția adoptată de tribunal la termenul din data de 5.03.2009 privind respingerea cererii pârâtei de audiere a unor martori și luarea unui interogatoriu reclamantei, este cea justă atât prin prisma dispozițiilor art. 115 coroborat cu art. 118 alin. 3.pr.civ. cât și față de probele cu înscrisuri administrate în cauză, apreciate ca fiind pe deplin edificatoare.
În aceste condiții susținerile recurentei cu privire la faptul că nu i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil sunt nefondate, respingerea unei cereri în probațiune nereprezentând o antepronunțare din partea instanței.
Reclamanta a fost angajată la societatea pârâtă în funcția de asistent manager începând cu data de 1 octombrie 2004 până la data de 4 decembrie 2006.
În mod just a constatat tribunalul, pe baza analizei înscrisurilor depuse la dosarul de fond, respectiv state de plată ( 44 -70), că reclamantei nu i-au fost achitate drepturile salariale aferente perioadei martie 2005 - septembrie 2006.
Așadar, susținerile recurentei cu privire la faptul că și-ar fi îndeplinit în totalitate obligațiile ce îi reveneau în baza contractului individual de muncă sunt nefondate, deoarece dispozițiile de plată depuse la dosar nu fac dovada plății salariului către reclamantă, în condițiile în cale statele de plata nu sunt semnate de către aceasta, ci doar de către restul angajaților.
Întradevăr potrivit dispozițiilor art. 163 alin. 1.muncii, lata p. salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, însă în situația în care se întocmesc state de plată - ca și în cazul societății pârâte, dovada plății salariului nu se poate face decât cu aceste din urmă documente.
În privința cuantumului sumei datorate de către pârâtă, prima instanță în mod eronat a dispus obligarea la plata sumei de 6.640 lei, în privința acestui aspect recursul formulat este fondat, impunându-se modificarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de doar 6.108 lei drepturi salariale restante, menținând nemodificate celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 300 alin. 3.pr.civ. va fi respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, având în vedere că nu a fost depusă cauțiunea în cuantumul fixat de instanță, deși recurenta a fost citată în mod repetat cu această mențiune.
Intimata aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată să achite suma de 100 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs față de pârâta recurentă, reprezentând onorariu avocat parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL C-N împotriva sentinței civile nr. 550 din 5 martie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 6.108 lei drepturi salariale ale reclamantei, aferente perioadei martie 2005 - septembrie 2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe reclamanta la 100 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs față de pârâta recurentă.
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - - -
GREFIER
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Dana
