Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2619/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2619/R/2009
Ședința publică din 20 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
-- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN M, împotriva sentinței civile nr. 532 din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat - -, precum și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale, spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este introdus în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că prin memoriul de recurs ( 4), în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ. pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În baza actelor de la dosar, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 532/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul - -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș, Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Ministerul Economiei și Finanțelor au fost obligați la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 13.12.2007, până la data pronunțării prezentei hotărâri, precum și pentru viitor sau în continuare, sume reactualizate în raport de indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective; pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților, prin includerea în buget a acestor sume; pârâtul Tribunalul Maramureș, în calitate de operator al cărților de muncă, a fost obligat să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, în conformitate cu dispozițiile prezentei hotărâri; a fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâților la plata dobânzilor legale pentru drepturile salariale solicitate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamantul, atât la data promovării acțiunii, respectiv, 24.04.2009, cât și în prezent este judecător la Judecătoria Sighetu Marmației, fiind numit în funcție din data de 13.12.2007, așa cum rezultă din Decretul prezidențial nr. 1118/10.12.2007.
Sporul solicitat a fost recunoscut reclamantului prin sentința civilă nr. 629/16.05.2008 a Tribunalului Maramureș, pentru perioada mai 2006 - la zi.
Sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 și, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut legiuitorul a avut în vedere condițiile de lucru în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, care există în aceeași formă și astăzi.
Drepturile salariale ale magistraților prevăzute în Legea nr. 50/1996 au fost supuse în timp unor modificări, printre care unele efectuate fără respectarea dispozițiilor constituționale privind delegarea legislativă cuprinse în art. 114 alin. 1 din Constituția României, respectiv art. 115 alin.1 după revizuire.
Astfel, prin OG nr. 83/2000, ordonanță simplă, s-a "modificat" Legea nr. 50/1996, în sensul că acesta a fost "abrogat" art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Tribunalul a reținut, însă, că abrogările textelor legale din Legea nr. 50/1996, dispuse prin această ordonanță, sunt neconforme cu Constituția, întrucât nu pot fi emise ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice și totodată încalcă și dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Potrivit art. 72 alin. 3 litera "e" din Constituție, anterior revizuirii, respectiv art. 73 alin. 3 litera "p" după revizuire, regimul raporturilor de muncă ale magistraților, din care face parte integrantă și salarizarea, se reglementează prin lege organică.
Articolul 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că: "Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să o adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind aprobarea acestora sunt stabilite prin Constituția României".
În consecință, și după adoptarea nr.OG 83/2000, art. 47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare și este în vigoare și în prezent, chiar dacă ulterior au fost adoptate și alte legi care reglementează salarizarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate.
Tribunalul a reținut că art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu a fost abrogat de art. 50 alin. 2 nr.OUG 177/2002, deoarece nu este cuprins în capitolele din lege referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ci face parte din capitolul "dispoziții comune" și nici nu constituie o dispoziție contrară celor cuprinse în nr.OUG 177/2002, fiind un drept complementar și nu unul contrar celor prevăzute în această nr.OUG 177/2002.
Nici prin nr.OUG 27/2006 nu a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, această ordonanță abrogând expres doar nr.OUG 177/2002 (prin art. 4 lit. "a"), nu și dispozițiile din Legea nr. 50/1996 în vigoare la acea dată, printre care și art. 47.
Cum dreptul reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu constituie o dispoziție contrară față de nr.OUG 27/2006 (fiind complementară) nu a fost abrogat nici art. 4 lit."f" din nr.OUG 27/2006.
Dimpotrivă, prin art. 32 din nr.OUG 27/2006, se prevede că judecătorii beneficiază și de drepturile stabilite în mod expres pentru aceștia prin alte acte normative speciale.
Concluzionând, tribunalul a reținut că și după intrarea în vigoare a nr.OUG 27/2006 continuă să fie în ființă dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 al Legii nr. 50/1996.
Este adevărat că OG nr. 8/2007 abrogă Legea nr. 50/1996 în întregime, însă prin această ordonanță simplă nu se putea produce o abrogare a unei legi organice, astfel că reclamanții beneficiază și în prezent de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prin indemnizația de încadrare brută lunară (noțiunea de salariu de bază din art. 47, fiind înlocuită de indemnizația de încadrare brută lunară, prin art. 44 din nr.OUG 177/2002).
Acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este justificată de motive obiective, magistrații și personalul auxiliar de specialitate desfășurându-și activitatea în condiții de stres, or vătămările produse de stres trebuie compensate prin stabilirea acestui spor care se adaugă la indemnizația lunară de încadrare, respectiv, salariul de bază brut lunar, pentru personalul auxiliar de specialitate.
În sensul celor anterior reținute de tribunal, s-a pronunța ÎCCJ, care a fost chemată să realizeze interpretarea unitară a art. 47 din Legea nr. 50/1996, ca urmare a faptului că, în practica judiciară, s-au pronunțat soluții diferite cu privire la existență dreptului reglementat de art. 47 din legea nr. 50/1996, după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Astfel, în ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, având ca obiect soluționarea unui recurs în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a pronunțat Decizia nr. 21, în sensul că a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, abrogată prin Legea nr. 334/2001.
Prin această decizie realizându-se doar o interpretare a unei dispoziții legale și nu " legiferare", și cum normele și actele imperative a unei dispoziții legale produc efecte de la data intrării în vigoare a dispoziției legale pe care o interpretează și nu doar pentru viitor, interpretarea dată de ÎCCJ are efect începând cu data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 și nu doar de la data publicării decizie Înaltei Curți de Casație și Justiție în Monitorul Oficial al României.
Potrivit art. 329.proc.civ. deciziile prin care se soluționează recursul în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept.
Ținând cont de Decizia anterior evocată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de caracterul obligatoriu al acesteia referitoare la modul de dezlegare al problemei de drept, în vederea asigurării interpretării și aplicării unitare a legii la nivel național, instanța, având în vedere și dispozițiile legale anterior menționate, a admis ca fiind întemeiată acțiunea formulată de către reclamanți, obligând pârâții Ministerul Justiției și Libertăților (denumire actuală după măsurile de reorganizare în cadrul administrației publice centrale adoptate prin nr.OUG 221/2008), Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Maramureș să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% lunar, calculat la indemnizația brută lunară începând cu data de 13,12.2007 - la zi și pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Față de cele anterior arătate, tribunalul a reținut că este nejustificat refuzul pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Maramureș de a plăti reclamanților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în procent de 50% calculate la indemnizația brută lunară, noțiunea de "salariu de bază" din art. 47 fiind înlocuită de "indemnizația de încadrare brută lunară", prin art. 44 din nr.OUG 177/2002, după intrarea în vigoare a nr.OUG 83/2000.
Sumele solicitate de reclamant sunt drepturi bănești cu caracter salarial, fiind obligații ce trebuie executate succesiv de către pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Maramureș, prin plata lor lunară.
Prin urmare, acțiunea a fost admisă, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Maramureș fiind obligați să calculeze și să plătească reclamantului sumele de bani ce reprezintă sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 13.12.2007 (data numirii în funcție), precum și pentru viitor, deoarece refuzul acestora de a achita aceste drepturi bănești este evident.
În baza art. 1082.civ. și art. 161 alin. 4. muncii, sumele datorate reclamantului au fost actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă a acestora, pentru a se realiza o despăgubire integrală a reclamantului, ca urmare a neexecutării lor de bunăvoie la scadență.
Pârâtul Tribunalul Maramureș a fost obligat, în baza art. 6 din Decretul nr. 92/1976, să facă cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantului.
Întrucât, finanțarea instanțelor de judecată, inclusiv a cheltuielilor de personal, se asigură potrivit art. 131 din Legea nr. 304/2004 de la bugetul de stat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile bănești necesare plății drepturilor anterior arătate, acesta având obligația legală, în acest sens ținând cont de art. 19 din Legea nr. 500/2002 și de art. 3 din Hotărârea Guvernului României nr. 34/2009, ce prevăd că acest pârât are atribuții atât în materia elaborării proiectului legii bugetului de stat, cât și rectificării unor asemenea legi.
Având în vedere că cererea reclamanților privind acordarea sumelor de bani reprezentând sporul de 50% lunar, calculat la indemnizația brută lunară, a fost admisă și că s-a dispus actualizarea sumelor acordate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia și până la data plății efective, întrucât repararea prejudiciului suferit este realizată integral în condițiile art. 269 alin.1 muncii, respectiv prin actualizarea și indexarea sumelor datorate, a fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata dobânzilor legale pentru drepturile salariale solicitate.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod nelegal a fost admisă acțiunea, întrucât, art. 47 din Legea nr. 50/1996, care reglementa acest spor, a fost abrogat expres prin art. 1 pct. 2 din nr.OG 83/2000.
Voința legiuitorului a fost expres și ferm exprimată în cuprinsul nr.OG 83/2000, în concordanță cu dispozițiile art. 15 din Constituția României, în sensul abrogării textului de lege prin care magistraților și personalului auxiliar din instanțe și parchete li se acordă un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din venitul brut lunar.
S-a mai arătat de către recurent că în jurisprudența constată a Curții Constituționale s-a reținut faptul că acordarea unor astfel de sporuri, adaosuri sau alte drepturi salariale suplimentare ține de competența și opțiunea exclusivă a legiuitorului, în acest sens fiind amintite deciziile 728/24.10.2006 și 706/11.09.2007 ale.
Recursul este nefondat.
Recurentul și-a întemeiat motivele de recurs doar pe prevederile art. 304 pct. 9.proc.civ. însă, Curtea constată că doar primul motiv de recurs se circumscrie acestui text legal, iar în ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs prin care se invocă jurisprudența, acesta în realitate se circumscrie punctului 4 al art. 304.proc.civ.
Reclamantul intimat este judecător în cadrul Judecătoriei Sighetu Marmației, fiind numit în această funcție prin Decretul Președintelui României nr. 1118/10.12.2007, în baza hotărârii nr. 786/13.11.2007 ( 3 dosar fond).
Referitor la primul motiv din recursul Ministerului Finanțelor Publice, și care vizează fondul cauzei se constată de către C că prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) proc.civ. că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin urmare, Curtea constată că susținerile recurentului referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementa dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
Referitor la motivul de recurs afirmativ întemeiat pe pct. 4 al art. 304.proc.civ. determinat de incidența în cauză, în opinia recurentului, a jurisprudenței Curții Constituționale, Curtea se vede nevoită să facă referire la Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009, în ale cărei considerente se reține că "sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești".
Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329.proc.civ.
În consecință, întrucât Decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009, această din urmă decizie nu poate produce nici un efect cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție menționată anterior.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1.proc.civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 532 din 29 mai 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - --- - -- -
Red./dact.MM
7ex./24.11.2009
Jud.fond: /
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
