Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2801/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2801/R/2009
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Sergiu Cătălin Boboș
JUDECĂTORI: Sergiu Cătălin Boboș, Cristina Mănăstireanu Eugenia
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și recursul declarat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1126 DIN 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe intimații reclamanți, și - și pârâții CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit taxa judiciară de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Având în vedere că recurenții au solicitat judecarea recursului în condițiile art. 242 proc.civ. instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții:, și - au chemat în judecată pe pârâții: TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL CLUJ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc și suprasolicitare psihică, în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 05.06.2008, pentru reclamanta, cu 08.05.2008, pentru și cu 16.04.2008, pentru, până la data pronunțării, actualizat cu indicele de inflație până la data achitării integrale sumelor datorate, precum și plata lunară acestui spor și pe viitor, cu obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat următoarele:
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar fost reglementat prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care în art. 47 stabilea că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși sporul era un drept câștigat de natură să compenseze condițiile de muncă cu efecte negative asupra sănătății celor din sistem, textul fost abrogat fără justificare rațională prin Ordonanța nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/09.07.2001 și nu mai fost prevăzut nici de OUG nr. 177/18.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 10.03.2008 în dosarul nr. 5/2008, ca urmare recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al României s- constatat îndreptățirea în acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, atât pe perioada solicitată cât și pe viitor, în temeiul art. 110 alin.2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției a invocat excepția autorității de lucru judecat, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor formulat întâmpinare și invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Precizează pârâtul că reprezenta Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ ( nr.HG 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Prin sentința civilă nr.1126 din 27 aprilie 2009, Tribunalul Cluja respins excepția autorității de lucru judecat, a admis acțiunea formulată de reclamanții:, și, primii trei pârâți fiind obligați să plătească acestora diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu datele precizate prin acțiune și până la zi, precum și în continuare, pe viitor, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective. Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin această hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat este nefondată întrucât prin acțiunea soluționată prin sentința civilă nr.674/2008, reclamanții au solicitat acordarea sporului de risc și suprasolicitare până la data de 15.04.2008.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. Se reține însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
S-a mai reținut că, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Împotriva aceleiași sentințe au formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Ministerul Finanțelor Publice invocă următoarele motive de recurs:
În mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în condițiile în care acesta nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care fac referire reclamanții.
Cât privește solicitarea ca Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare drepturilor salariale, recurentul arată că, pe de o parte, instanțele nu au competență de a legifera și pe de altă parte, obligația de a depune diligențe în vederea realizării proiectului de buget îi revenea Ministerului Justiției în temeiul dispozițiilor art.35 din Legea nr.500/2002.
Recurentul a mai invocat decizia nr.838/27.05.2009 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte, stabilindu-se că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
În drept, Ministerul Finanțelor Publice își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Ministerul Justiției și Libertăților critică hotărârea pronunțată de către prima instanță pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză, în temeiul disp.art.1201 din Codul civil și art.166 din Codul d e procedură civilă, întrucât în dosarele nr.1056/2008, nr.1017/2008 și nr.674/2008 au fost respinse cererile reclamanților de acordare a sporului de risc pentru viitor.
Analizând recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În dosarele nr.1056/2008, 1017/2008 și 674/2008 invocate de către recurent cererile reclamanților de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru viitor nu au fost de fapt respinse pe fondul acestora, ci reținându-se că interesul acestora în promovarea acțiunii ce privește acordarea sporului și în continuare nu este născut și actual.
Din considerentele acestor hotărâri, se reține că instanțele au constat în realitate doar prematuritatea cererilor introduse, astfel încât nu au stabilit cu autoritate de lucru judecat că reclamanții-intimați nu ar fi îndreptățiți la plata în continuare a acestor sporuri.
Curtea mai reține că interesul reclamanților pentru promovarea acțiunii de față a devenit născut și actual, aceștia expunându-se la un prejudiciu în situația în care nu ar fi promovat prezenta acțiune, după emiterea de către Ministrul Justiției a Ordinului nr.1165/09.04.2009, ce prevedea că vor beneficia de plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică doar acei magistrați care dețin hotărâri definitive și irevocabile care să oblige la achitarea acestui spor și "în continuare" sau "pe viitor".
În consecință, se reține că în mod corect prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei se reține că, prin considerentele deciziei nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. se reține că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare.
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat, întrucât în mod corect a fost respinsă de către prima instanță excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză.
Astfel, potrivit prevederilor HG nr.83/2005 și ale Legii nr.304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, pârâtul coordonând acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătind proiectele legilor bugetare anuale și de rectificare.
Se reține că această decizie, pe de o parte, nu poate avea nici o relevanță asupra deciziilor pronunțate de către instanța supremă, în interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, anterior constatării acestui conflict juridic de natură constituțională și, pe de altă parte, nu se poate susține că, prin decizia nr.XXI din 10.03.2008, ar fi instituit, modificat ori abrogat norme juridice cu putere de lege ori ar fi efectuat controlul de constituționalitate al acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, se vor respinge recursurile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice și se va menține sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr.1126 din 27 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Sergiu Cătălin Boboș, Cristina Mănăstireanu Eugenia
- - - - - -
GREFIER,
Red./ Tehnored.:;
2 ex.- 08.01.2010;
Jud. fond:- Tribunalul Cluj:-;
-.
Președinte:Sergiu Cătălin BoboșJudecători:Sergiu Cătălin Boboș, Cristina Mănăstireanu Eugenia
