Obligație de a face. Decizia 2803/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2803/R/2009

Ședința publică din data 3 decembrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Sergiu Cătălin Boboș

JUDECĂTORI: Sergiu Cătălin Boboș, Cristina Mănăstireanu Eugenia

-

GREFIER:

Pe rol fiind recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2434 din 17 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- privind și pe pârâta intimată CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ CF C, având ca obiect litigiu de muncă - obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.

Procedura de citare este realizată.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că pârâta intimată a înregistrat la dosarul cauzei, la data de 27 noiembrie 2009, întâmpinare comunicându-i-se un exemplar al acesteia reprezentantului reclamantului recurent.

Reprezentantul reclamantului solicită instanței cuvântul în susținerea recursului arătând că nu are de formulat cereri în probațiune.

Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs. În esență arată că reclamantul a solicitat în repetate rânduri eliberarea unei adeverințe de la pârâtă, iar aceasta a răspuns că numai instanța poate să dispună în acest sens. Cererea din 12.03.2009 pe care o depune în copie la dosar a fost înregistrată la unitatea intimată, acțiunea înregistrată ulterior, la data de 17 aprilie 2009, iar adeverința eliberată abia la data de 15 mai 2009 ori, orice adeverințe se eliberează într-un termen de 30 de zile.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 2434 din 17 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CFR SA -SUCURSALA REGIONALA C având ca obiect un conflict de drepturi.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul s-a adresat pârâtei cu cererea înregistrată sub nr.41/F/a/191/12.03.2009 prin care a solicitat sporurile și adaosurile la salariu, însă potrivit afirmațiilor sale, pârâta a refuzat.

La această cerere pârâta a răspuns eliberând adeverința nr.41/F/A/631/2009, care a fost comunicată reclamantului, situație în care tribunalul a apreciat cererea ca fiind lipsită de obiect.

De asemenea nu au fost acordate cheltuielile de judecată, deoarece pârâta a recunoscut pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii atacate, iar pe fond obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs în sumă de 500 lei.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată că instanța de fond în mod greșit a respins în totalitate acțiunea reclamantului, fără să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei deoarece intimata a întocmit adeverința doar la 15.05.2009 după acționarea în judecată, cu toate că potrivit art. 160 alin 7 din Legea nr. 19/2000, intimata-pârâtă avea obligația legală ca, în termen de maxim 30 de zile să-i elibereze adeverința solicitată.

Intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA B-SUCURSALA REGIONALA CF C prin întâmpinarea depusă la data de 27 noiembrie 2009 solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

Analizând recursul prin prisma motivelor și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 275.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus in întârziere înainte de chemarea in judecata.

Obiectul acțiunii introductive de instanța la constituit obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței privind sporurile și veniturile suplimentare realizate de reclamant în calitate de angajat la societatea pârâtă.

Reclamantul i-a comunicat pârâtei cererea privind eliberarea adeverinței la data de 12.03.2009 ( 11 dosar recurs).

Pârâta a recunoscut pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare prin depunerea la dosar pentru termenul din data de 04.06.2009 a adeverinței solicitate.

Este adevărat că pârâta nu a fost pusă în întârziere, dar acest lucru nu era necesar, deoarece pârâta era de drept în întârziere.

Astfel, otrivit p. art. 160 alin. 7 din Legea 19/2000 la cererile făcute in scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii in munca si a stagiului de cotizare, necesare in vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare, se va răspunde in scris in termen de maximum 30 de zile.

În cazul legii speciale (nr. 19/2000) nu este nevoie ca debitorul obligației de executat să mai fie formal pus în întârziere după trecerea termenului legal de 30 de zile, fiind îndeplinită condiția stabilită la art. 1079 alin. 2 pct. 1.civil, conform căreia debitorul este de drept în întârziere, în cazurile anume determinate de lege.

Prin urmare pârâta avea obligația să se pronunțe cu privire la cererea ce i-a fost adresată în termen de 30 de zile începând cu data de 12.03.2009.

Soluționând cererea reclamantului prin întocmirea doar la data de 15.05.2009 a adeverinței nr. 41/7a/631/2009, pârâta nu și-a respectat obligația legală impusă de art. 160 alin. 7 din Legea nr. 19/2000, astfel că nu are nici o relevanță faptul că a soluționat cererea până la primul termen de judecată cât timp era în întârziere.

Astfel, Curtea reține că în mod greșit instanța de fond nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate de reclamant reprezentând onorariu avocat, justificate cu chitanța depusă la fila 4.

Față de aceste considerente și având în vedere prevederile art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9.pr.civ, va admite recursul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal, pe care o va modifica în parte, în sensul că va dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei.

Intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA Sucursala Regională C aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată să plătească recurentului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2434 din 17.09.2009 pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte, în sensul că dispune obligarea pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA SUCURSALA REGIONALĂ C la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă pe intimata Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională C să plătească recurentului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică din 3 decembrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Cătălin Boboș, Cristina Mănăstireanu Eugenia

--- - - - -

GREFIER

Red./

5 ex./04.01.2010

Președinte:Sergiu Cătălin Boboș
Judecători:Sergiu Cătălin Boboș, Cristina Mănăstireanu Eugenia

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 2803/2009. Curtea de Apel Cluj