Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2846/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2846/R/2009
Ședința publică din data de 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții, și SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR împotriva sentinței civile nr. 2521 din 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați ȘCOALA CU CLASELE I-VIII și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți - avocat din cadrul Baroului C, lipsind reprezentanții intimatelor.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar concluzii scrise și arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța din oficiu pune în discuție faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra acțiunii formulate de cele două reclamante, respectiv și.
Reprezentanta reclamanților recurenți lasă la aprecierea instanței soluția sub acest aspect.
Nefiind formulate cereri în probațiune, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată, solicitând a fi luate în considerare concluziile scrise.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2521 din 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar, în numele membrilor de sindicat menționați în tabelele anexate cererii, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII și Consiliul local al comunei, având ca obiect conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit prevederilor art. 50 alin.1 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. în numele cărora s-a formulat acțiunea de către sindicat aveau la data de 01.01.2006 următoarea vechime efectivă în învățământ: 32 ani, 28 ani, 30 ani și 30 ani. Potrivit prevederilor art. 50 alin.2 din Legea 128/1997, pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. Valoarea coeficientului de ierarhizare este stabilită prin nr.OG 4/2006, nr. 11/2007 și nr. 15/2008. În coeficienții de multiplicare din anexa 2 prevăzuți la ultimele tranșe de vechime recunoscută de 30, 35 și peste 40 de ani vechime în învățământ sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute de art. 50 alin.2 din Legea 128/1997.
Având în vedere această situație, cererea reclamantului a fost apreciată ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamantele și, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamantele arată că potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, numite în cuprinsul legii, art. 50 alin. 1 din aceeași lege prevăzând, pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, tranșe de vechime suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani activitate în învățământ, pentru fiecare din aceste tranșe suplimentare de vechime acordându-se, conform alin. 2 al art. 50, o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Aceste tranșe suplimentare de vechime au fost menținute atât prin nr.OG 4/2006, cât și prin nr.OG 11/2007, și abia prin nr.OG 15/2008, începând cu data de 01.01.2008, acest spor pentru tranșele suplimentare de vechime a fost inclus în coeficientul de multiplicare.
S-a mai invocat în motivarea recursului raționamentul greșit al instanței de fond, care a verificat prin calcule proprii care a fost evoluția în timp a coeficientului de multiplicare pentru cadrele cu o vechime de peste 30 de ani în învățământ, ajungând la concluzia că "În coeficienții de multiplicare din anexa 2 prevăzuți la ultimele tranșe de vechime recunoscută de 30, 35 și peste 40 de ani vechime în învățământ sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute de art. 50 alin.2 din Legea 128/1997", concluzie valabilă doar pentru salarizarea aferentă anului 2008, ce nu face obiectul cauzei.
În consecință, se arată în memoriul de recurs, pârâții trebuie să fie obligați la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din aplicarea art. 50,lin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, începând cu data de 01.01.2006 și până la data de 31.12.2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva aceleiași sentințe a mai declarat recurs, în termen legal, și reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR, reiterând aceleiași motive de recurs invocate ca și reclamantele.
Pârâții intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare, pentru a-și susține poziția procesuală.
Reclamantul SINDICATUL LIBER AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR a depus și concluzii scrise prin care a învederat că sporul solicitat prin acțiunea introductivă este prevăzut de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul Personalului Didactic, nefiind abrogat prin nici un alt act normativ.
Astfel, prevederile legale sunt foarte clare: pe lângă tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază și de 3 tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 325 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare din cele 3 tranșe suplimentare de vechime, se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt fondate, astfel încât urmează a fi admise astfel cum au fost formulate.
Reclamanții Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar, și au solicitat prin acțiunea introductivă de instanță obligarea pârâtei de rândul I la calculul și acordarea drepturilor salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, precum și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate dar cuvenite în baza acestui text de lege, pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, actualizate cu rata inflației. Totodată, s-a solicitat efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale membrilor sindicali reprezentați. Față de pârâtul Consiliul local al com., s-a solicitat obligarea la alocarea fondurilor necesare plății acestor sume. Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reclamantul Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar și-a precizat acțiunea (fila 39 dosar fond), solicitând acordarea diferenței de drepturi salariale până la data de 31.12.2007, când, arată reclamantul, sporul solicitat a fost inclus în coeficientul de multiplicare în baza nr.OG 15/2008.
Potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997,
"(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
În raport cu prevederile art. 287 Codul muncii, "sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
În speță, pârâta Școala cu clasele I-VIII nu numai că nu a probat în condițiile art. 287 Codul muncii aplicarea creșterii coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, ci chiar a recunoscut prin întâmpinarea depusă că a acordat drepturile salariale conform art. 5 alin. 2 din nr.OG 15/2008 începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008.
Se pune deci problema dacă această creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime nu a fost inclusă în coeficienții de multiplicare în funcție de care se calculează salariile cadrelor didactice, singura situație în care această creștere ce se datora legal membrilor sindicali reprezentați de reclamant s-ar fi reflectat în salariul primit.
Din acest punct de vedere, se constată că doar prin art. 5 alin. 2 din nr.OG 15/2008 s-a prevăzut că "în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 de ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Anterior acestei ordonanțe, prin nr.OG 4/2006 și prin nr.OG 11/2007, acte normative ce au reglementat creșterile salariale acordate pentru anii 2006 și 2007 personalului didactic din învățământ, deși nu s-au adus modificări tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, nu s-a prevăzut includerea în coeficienții de multiplicare majorați a sporului cuvenit pentru aceste tranșe suplimentare de vechime.
În concluzie, Curtea constată că până la data de 1 februarie 2008, când a fost publicată în Monitorul Oficial nr.OG 15/2008, legiuitorul nu a prevăzut includerea creșterilor salariale solicitate prin prezenta acțiune în coeficienții de multiplicare folosiți la calcularea salariilor cadrelor didactice, astfel încât aceste creșteri nu au fost aplicate efectiv cadrelor didactice reprezentate în cauză, deși le erau legal datorate conform prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.
Curtea nu va mai cerceta chestiunile legale aduse de pronunțarea deciziei nr. 983/2009 a Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 din nr.OG 15/2008, raportat la împrejurarea că acest act normativ, nr.OG 15/2008, reglementează creșterile salariale acordate în anul 2008 personalului din învățământ, în timp ce reclamantul și-a limitat în timp pretențiile la perioada anilor 2006-2007.
Față de considerentele ce preced, Curtea constată întemeiată acțiunea și deci recursurile, pe care urmează a le admite în baza art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ. și în consecință, va admite acțiunea astfel cum a fost precizată, conform dispozitivului prezentei decizii.
Se constată în acest sens faptul că prin adeverințele depuse, reclamanții au probat îndeplinirea condiției de vechime în învățământ de către membrii sindicali reprezentați, respectiv de către reclamantele și (filele 6, 13-18 dosar fond).
Cât privește momentul de la care se cuvin aceste drepturi salariale cadrelor didactice reprezentate în litigiu, Curtea reține că acțiunea a fost înregistrată la data de 2 februarie 2009, astfel încât drepturile solicitate se cuvin, conform prevederilor art. 283 lit. c) Codul muncii, pentru trei ani anterior introducerii acțiunii. Întrucât plata salariului se face întotdeauna pentru luna anterioară, acțiunea va fi admisă începând cu drepturile salariale ce urmau a fi plătite în luna februarie 2006, deci cele aferente lunii ianuarie 2006.
Totodată, va fi obligat pârâtul de rând 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților menționați în acțiune, față de dispozițiile Decretului nr. 92/1976, iar pârâtul de rând 2 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale stabilite.
Curtea apreciază că împrejurarea că nu s-a inserat în cuprinsul dispozitivului sentinței numele reclamantelor și nu echivalează cu o necercetare a cauzei în raport cu acestea, care să determine o casare cu trimitere a sentinței, în condițiile în care în cuprinsul considerentelor se face mențiune despre cererea acestora, identică de altfel cu cea formulată de Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar în numele membrilor de sindicat, astfel încât reiese cu prisosință că respingerea acțiunii s-a dispus față de întreaga acțiune, deci inclusiv față de reclamantele și. Omisiunea numelor reclamantelor și din dispozitiv se conturează ca o simplă eroare materială.
Față de prevederile art. 274.proc.civ. vor fi obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în recurs în favoarea recurentelor și, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele și.
Admite recursul declarat de reclamantul Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar împotriva sentinței civile nr. 2521 din 1 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanții, și Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII și Consiliul local al comunei și în consecință:
Obligă pârâta Școala cu clasele I-VIII, în calitate de angajator, să calculeze salariaților, și drepturile salariale rezultate prin aplicarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare și să plătească aceste drepturi salariale, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele care s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada 01.01.2006-31.12.2007, actualizate cu indicele de inflație.
Obligă pârâta Scoala Claselor I-VIII să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților mai sus menționați.
Obligă pârâtul Consiliul Local al comunei la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale ale reclamanților.
Obligă pârâții la plata sumei de 50 lei în favoarea reclamantei și 50 lei în favoarea reclamantei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
GREFIER,
Red.T/.
5 ex./04.01.2010
Jud.fond: și
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
