Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 302
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâtele MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr. 1038 din 14.12.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta - pârât Ministerul Economiei și Finanțelor - prin N, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic pentru recurenta - pârâtă depune la dosar delegație de reprezentare.
La solicitarea instanței consilier juridic pentru recurenta - pârâtă Ec. prin N arată că față de cererea de strămutare aflată la fl. 17,18 dosar nu mai insistă în acordarea unui nou termen de judecată pentru soluționarea acesteia, având în vedere că s-a pronunțat în ce privește recursul în interesul legii.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru recurentul - pârât Ec. - prin N, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat arătând că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală.
In ce privește recursul promovat de recurentul - pârât Ministerul Justiției arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1038/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins ca nefondată excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anii 2000 - 2003 invocată de pârâtul Ministerul Justiției ca nefondată.
S-a admis acțiunea completată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Au fost obligați pârâți Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu data de 01.10.2000 și în viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflația până la data plății efective.
A fost obligatul pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în Carnetul de Muncă al fiecărui reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 01.10.2007, astfel cum a fost completată la termenul din 30.11.2007, reclamanții și, în calitate de asistenți judiciari la Tribunalul Neamț, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților să plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu data de 01.10.2000 și în viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților acestor drepturilor salariale precum și obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
În motivarea cererii completate reclamanții au arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50%, a fost pentru prima dată instituit în favoarea lor prin prevederile din nr.OG 56/1997, aprobată prin Legea nr. 104/1999, care a modificat art. 421din Legea nr. 50/1996 - devenit art. 47 după republicare - având același conținut până la apariția nr.OG 83/2000, care prin art. 1 pct. 42 l-a înlăturat în ceea ce îi privește, stabilindu-l însă în favoarea unei alte categorii de personal din organele autorității judecătorești, respectiv a controlorilor financiari.
Reclamanții au considerat că aceste modificări legislative îi discriminează direct în raport cu controlorii financiari, care la momentul respectiv făceau și ei parte din cadrul autorității judecătorești și erau retribuiți în baza aceleiași prevederi legale, reglementările având ca scop și efect restrângerea, înlăturarea, în condiții de egalitate, a unui drept recunoscut de lege, cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. 2 din Codul muncii anterior, ce consacra principiul egalității de retribuire pentru salariații care prestează o muncă egală și au aceeași pregătire profesională. Au mai arătat că acest tratament diferențiat nu a fost justificat obiectiv și rezonabil și că deși scopul urmărit prin reglementările incriminate este legitim, metoda lui de atingere nu a fost una adecvată deoarece ei au fost privați de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% încă din 01.10.2000, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Au mai invocat faptul că nr.OG 83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, și cum domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, au fost încălcate dispozițiile art. 72 alin. 3 care exclud din sfera raporturilor ce pot fi soluționate prin ordonanțe ordinare, regimul general privind raporturile de muncă, precum și prevederile art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la acea dată, în conformitate cu care abilitarea guvernului pentru a emite ordonanțe printr-o lege specială poate privi numai domenii ce nu fac obiectul legilor organice. Ori, au arătat reclamanții, din sfera raporturilor de muncă face parte și salariul, și de aceea problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești trebuia reglementată prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale de mai sus, cu atât mai mult cu cât prin nr.OG 83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, încălcându-se astfel principiului ierarhiei actelor juridice prevăzut de Legea nr. 24/2000.
Tot astfel, au mai invocat faptul și dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituția României și art. 53 din Legea fundamentală
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, iar în privința pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor au arătat că el are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, pe cale de excepție și pe fond, următoarele:
- în ce privește perioada 2000 - 2003 și o parte din2004 sunt incidente dispozițiile art. 3 coroborat cu art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă;
- modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale ori nereglementarea unor aspecte ce țin de statutul profesional al acestora nu poate fi apreciată ca o discriminare în raport de prevederile OG137/2000, deoarece legiuitorul este în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază;
- nu orice diferență de tratament semnifică o discriminare, deoarece pentru a putea fi reținut un tratament diferențiat injust este necesar să se stabilească faptul că persoane aflate în situații comparabile beneficiază de un tratament preferențial ce nu își găsește o justificare obiectivă sau rezonabilă;
- art. 8 din nr.OG 83/2000, prin care sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit în favoarea controlorilor financiari, a fost abrogat ulterior prin Legea nr. 334/2001, iar această categorie profesională nu a fost salarizată în baza Legii nr. 50/1996, deoarece nu făcea parte din organele autorității judecătorești, astfel că nu se poate vorbi despre discriminare în cadrul unor categorii profesionale distincte.
De asemenea s-a mai arătat în întâmpinare că asistenții judiciari nu sunt și nu au fost niciodată beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică. Asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I-II, în raport cu timpul efectiv lucrat. Iar textul invocat nu prevede alte drepturi salariale suplimentare pentru asistenții judiciari precum sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică. Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea formulată și completată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă, iar excepția invocată a fost respinsă ca nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanții au calitatea de asistenți judiciari la Tribunalul Neamț.
Atât în temeiul Legii nr.92/1992, cu modificările și completările ulterioare, cât și al Legii nr.304/2004, republicată, asistenții judiciari sunt asimilați magistraților ca vechime în magistratură și mod de salarizare.
Este fără putință de tăgadă faptul că reclamanții, ca asistenți judiciari, fac parte din categoria personalului judiciar. De asemenea, se apreciază că reclamanții îndeplinesc funcție similară celei de magistrat deoarece trebuie să îndeplinească obligațiile profesionale prevăzute pentru magistrați; să dispună de pregătirea profesională, vechimea, profilul moral și aptitudinile stabilite pentru judecători; să respecte incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru magistrați; să depună jurământul acestora să poarte ținuta vestimentară în modelul prevăzut pentru judecători și să respecte obligațiile profesionale prevăzute de Codul deontologic al magistraților, aplicându-li-se aceleași dispoziții legale privind răspunderea lor disciplinară. Mai mult, se reține că, asistenții judiciari se supun numai legii, prerogativă judiciară recunoscută numai judecătorilor, se bucură de stabilitate ca și magistrații stagiari și magistrații - asistenți; deliberează ca și judecătorii, cu vot consultativ, la fel ca magistrații - asistenți, cu drept la opinie separată, drept recunoscut numai judecătorilor, au un domeniu specializat de activitate, la fel ca și magistrații militari sau judecătorii de la tribunalele specializate și nu pot face parte din partide politice sau din sindicate ( art.110 -113 din Legea nr.304/2004).
Astfel, se reține că, asistenții judiciari participă la înfăptuirea actului de justiție, intrând în compunerea completelor pentru soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale și beneficiază, conform legii, de salarizare echivalentă cu cea judecătorilor de la judecătorii, indemnizația de încadrare brută lunară calculându-se pe baza aceleași valori de referință sectorială și aceluiași indice de multiplicare. Asistenții judiciari beneficiază și de celelalte drepturi acordate magistraților în ceea ce privește transportul, asistența medicală gratuită și concediul de odihnă.
Astfel, prin prezenta cerere, reclamanții au invocat discriminarea lor în raport de prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, ce au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, prin care se prevedea că"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Totodată aceștia au precizat că OG nr. 83/2000 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la acea dată deoarece, deși avea caracterul unei legi ordinare, a abrogat prevederi dintr-o lege organică. A fost nesocotit astfel principiul ierarhiei potrivit căruia actele normative nu pot fi modificate sau abrogate decât prin altele echivalente, având aceeași forță juridică.
Instanța a reținut, față de motivul invocat mai sus, că potrivit art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării, " Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la"Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată", însă prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale acestei legi. Aceasta în condițiile în care art. 55 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative"Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare"potrivit art. 56 alin. 1 din lege"Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente",iar potrivit art. 60 alin. 1 din lege abrogarea constă în lipsirea de eficiență juridică, totală sau parțială, a unor prevederi cuprinse într-un act normativ, care sunt contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior.
Față de cele reținute mai sus, reieșit că abrogarea art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea atât a prevederilor Legii de abilitare nr. 125/2000, cât și a celor ale art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării.
Mai mult, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 din actul normativ menționat mai sus, ordonanțele emise potrivit art. 1 trebuiau depuse atât la Camera Deputaților cât și la, în vederea aprobării, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000,sub sancțiunea încetării efectelor acestora.Ori, deși sesiunea parlamentară de toamnă a început la data de 04.09.2000, așa cum reiese din portalul Parlamentului României, nr.OG 83/2000 a fost depusă în termen numai la, respectiv la 01.09.2000 sub nr. E/260, la Camera Deputaților fiind înregistrată sub nr. PL/123 abia pe 28.02.2001, cu mult peste termenul imperativ prevăzut mai sus.
Tot astfel, instanța a reținut că la data stabilirii sporului de 50% în favoarea magistraților prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, legiuitorul a considerat că aceștia își desfășoară activitatea în condiții deosebite, caracterizate prin risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, care subzistă și în prezent atât față de aceștia cât și fată de reclamanți. Acordarea acestui spor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituția României ce prevăd că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, între altele, și pentru prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Instanța a apreciat că prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece în jurisprudența noțiunea de "bunuri" nu se limitează numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale; anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci "bunuri", în înțelesul Convenției.
Referitor la excepția privind prescripția dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2000 - 2003, ridicată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța a reținut că potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii la acțiune. De asemenea, art. 27 alin. 2 din nr.OG 137/2000 prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
În cauză însă, de la adoptarea nr.OG 83/2000, prin intermediul căreia sporul invocat a fost retras magistraților și acordat controlorilor financiari, legiuitorul a mai adoptat o serie de acte normative succesive prin care a recunoscut acest spor diferitelor categorii profesionale - respectiv prin nr.OG 9/2001, Legea nr. 334/2002 și nr.OUG 115/2004 - și care au avut drept consecință instituirea unei discriminări permanente în ceea ce îi privește pe reclamanți, astfel că dreptul lor la acțiune a început să curgă de la ultima prevedere legală. Întrucât nr.OUG 115/2004 a intrat în vigoare la 05.12.2004 iar cererea reclamanților s-a înregistrat la 28.09.2007, se constată că termenul general de 3 ani nu a fost depășit, motiv pentru care excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției a fost înlăturată.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A fost bligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pârâtul Tribunalul Neamț a fost obligat să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, recursuri declarate și motivate în termen și înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor- prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N critică soluția primei instanțe, invocând că în mod greșit s-a reținut faptul că ar avea calitate procesuală pasivă atât timp cât între el și reclamanți nu există nici un raport juridic, legal sau convențional, de natură să creeze în sarcina sa obligația de a plăti despăgubirile bănești în discuție.
Recursul este nefondat.
Art. 1 din OUG22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 prevede faptul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele asigurate prin bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anual pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificări, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin.1 pct. 2 din HG208/2005, în îndeplinirea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor, are în principal, următoarele atribuții - elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetelor anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
In mod corect așadar, instanța de fond a reținut calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor.
II. Recursul Ministerului Justiției- critică hotărârea primei instanțe sub mai multe aspecte. Susține recurenta faptul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât acest spor nu are nici o bază legală. Mai invocă recurenta incidența cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 cod pr.civilă, asistenții judiciari neputând fi asimilați magistraților.. Consideră de asemenea recurenta faptul că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond existența unei stări de discriminare. Soluția este criticată și pentru greșita respingere a excepției dreptului material la acțiune și acordarea pe viitor a sporului de 50%.
Examinând recursul Ministerului Justiției în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului se constată următoarele:
In ce priveșteexcepția prescripției dreptului material la acțiune- sunt incidente dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă conform cărora - " prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea".
In speță, data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și a momentului în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să o cunoască coincide cu data intrării în vigoare a OG83/2000 care a înlăturat sporul de 50% pentru magistrați și l-a reglementat în favoarea controlorilor financiari.
In raport de data introducerii acțiunii - 01.10.2007 și în considerarea prevederilor legale sus - menționate urmează a se admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și a se constata prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2000 - 01.20.2004.
In ceea ceprivește fondul cauzeise constată că la data de 10 martie 2008 Inalta C de Casație și Justiție - secțiile unite a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.
In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1998 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul laun spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001.
Conform dispozițiilor art. 329 alin.3 cod pr.civilă " dezlegarea dacă problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Esențial este că intimații - reclamanți, în calitate de asistenți judiciari, sunt asimilați judecătorilor și din punct de vedere al salarizării ( nr.OUG 177/2002, OUG27/2006 și Legea nr. 45/2007), fiindu-le impuse aceleași condiții stricte și severe, definitive și specifice ca și magistraților.
In consecință, având în vedere principiul nondiscriminării persoanelor care au aceleași obligații și interdicții profesionale, se apreciază că reclamanții nu pot fi tratați diferit, având dreptul să le fie recunoscute toate drepturile salariale aferente profesiei, deci și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza disp.art. 312 cod pr.civilă, va fi respins recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor. Va fi admis recursul promovat de Ministerul Justiției. Se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune. Se va constata ca fiind prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2000 - 01.10.2004.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul pârâtei MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR- prin N, din N,- Bis, jud. N promovat împotriva sentinței civile nr. 1038 din 14.12.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite recursul pârâtei MINISTERULUI JUSTIȚIEI din B, sector 5,-, împotriva aceleași sentințe civile.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Constată ca fiind prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2000 - 01.10.2004.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 31.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.,
Red. - 10.04.
.ct/3 ex.
10/10.04.2008
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
