Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 303/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 303
Ședința publică de la 31 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâtele MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N, împotriva sentinței civile nr. 1042 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic pentru recurenta - pârâtă Ec. - prin N, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic pentru Ec. prin N, depune la dosar delegație de reprezentare.
La solicitarea instanței consilier juridic pentru recurenta - pârâtă Ec. prin N arată că față de cererea de strămutare aflată la fl. 14,15 dosar nu mai insistă în acordarea unui nou termen de judecată pentru soluționarea acesteia, având în vedere că s-a pronunțat în ce privește recursul în interesul legii.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru recurenta - pârâtă Ec. prin N solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat arătând că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală.
In ce privește recursul promovat de recurentul - pârât Ministerul Justiției, lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1024/C/2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Neamța fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL BACĂU, cu sediul în mun. B,-, jud. B, Tribunalul Neamț, cu sediul în mun. N,-, jud. N și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru perioada 01 octombrie 2004 - 31 octombrie 2005.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost obligat astfel acest pârât să aloce și să includă în bugetul Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamantei prin prezenta hotărâre.
A fost obliată pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al reclamantei și respingerea acest capăt de cerere în raport de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Bacău, ca nefondat.
In motivarea sentinței instanța de fond a arătat că rin p. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 04.10.2007, reclamanta, în calitate de fost judecător la Judecătoria Roman, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Economiei Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul și Finanțelor, obligarea pârâților să plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, calculată pentru perioada 1 octombrie 2004-31 octombrie 2005, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților acestor drepturilor salariale, precum și obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a îndeplinit funcția de magistrat la Judecătoria Roman de la data de 17 ianuarie 1980 până la 31 octombrie 2005, când și-a încetat activitatea prin pensionare, iar în perioada 01 octombrie 2004-31 octombrie 2005 nu a încasat dreptul salarial constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50%. În drept, arată că acest spor a fost pentru prima dată instituit în favoarea judecătorilor prin prevederile din nr.OG 56/1997, aprobată prin Legea nr. 104/1999, care a modificat art. 421din Legea nr. 50/1996 - devenit art. 47 după republicare - având același conținut până la apariția nr.OG 83/2000, care prin art. 1 pct. 42 l-a înlăturat în ceea ce îi privește, stabilindu-l însă în favoarea unei alte categorii de personal din organele autorității judecătorești, respectiv a controlorilor financiari.
A mai invocat faptul că nr.OG 83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, și cum domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, au fost încălcate dispozițiile art. 72 alin. 3 care exclud din sfera raporturilor ce pot fi soluționate prin ordonanțe ordinare, regimul general privind raporturile de muncă, precum și prevederile art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la acea dată, în conformitate cu care abilitarea guvernului pentru a emite ordonanțe printr-o lege specială poate privi numai domenii ce nu fac obiectul legilor organice. Ori, a arătat reclamanta, din sfera raporturilor de muncă face parte și salariul, și de aceea problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești trebuia reglementată prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale de mai sus, cu atât mai mult cu cât prin nr.OG 83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, încălcându-se astfel principiului ierarhiei actelor juridice prevăzut de Legea nr. 24/2000.
Tot astfel, a mai invocat faptul că drepturile salariale sunt prevăzute de art. 41 alin. 2 din Constituția României și că art. 53 din Legea fundamentală prevede condiții restrictive când exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, cu condiția ca măsura de restrângere să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, motiv pentru care prevederile nr.OG 83/2000 încalcă dispozițiile constituționale de mai sus, ca și cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre cu privire la independența, eficiența și rolul judecătorilor. Aceasta deoarece la data adoptării nr.OG 56/1997 legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. Ori, Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor, aprobată în totalitate de și obligatorie pentru România, recunoaște necesitatea remunerării corespunzătoare a acestora, prin reglementări specifice, care să garanteze salariile judecătorilor împotriva diminuărilor și să se asigure cel puțin o prevedere privind mărirea salariilor în raport cu creșterea prețurilor.
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, iar în privința pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că el are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002.
În baza art. 242 pct. 2. pr. civ. au solicitat judecata în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată. Se susține că art.47 din Legea nr.50/1996, invederat de reclamantă în susținerea pretențiilor, a fost total și explicit abrogat prin art.1 pct.52 din OG nr.83/2000.
Mai arată că numai legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Reclamanta a depus pentru termenul din 14 decembrie 2007, un răspuns la întâmpinările pârâților, în care detaliază motivele de fapt și de drept pentru acordarea acestui drept salarial. A anexat și decizia de pensionare nr.- din 23.09.2005 și Decretul pentru eliberarea din funcția de JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanta a avut calitatea de judecător la Judecătoria Roman și prin prezenta cerere, a invocat discriminarea lor în raport de prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, ce au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, prin care se prevedea că"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Totodată aceasta a precizat că OG nr. 83/2000 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la acea dată deoarece, deși avea caracterul unei legi ordinare, a abrogat prevederi dintr-o lege organică. A fost nesocotit astfel principiul ierarhiei potrivit căruia actele normative nu pot fi modificate sau abrogate decât prin altele echivalente, având aceeași forță juridică.
Instanța a reținut, față de motivul invocat mai sus, că potrivit art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării, " Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la"Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată",însă prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale acestei legi. Aceasta în condițiile în care art. 55 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative"Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare"potrivit art. 56 alin. 1 din lege "Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente", iar potrivit art. 60 alin. 1 din lege abrogarea constă în lipsirea de eficiență juridică, totală sau parțială, a unor prevederi cuprinse într-un act normativ, care sunt contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior.
Din dispozițiile citate ale Legii nr. 24/2000 reiese că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin. 3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele șicondițiilede învestire a Guvernului de a emite ordonanțe. Este de remarcat, în acest context, că acolo unde Parlamentul a intenționat să acorde executivului posibilitatea abrogării unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în legea de abilitare. Astfel, prin art. 1 pct. Q 3 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită o ordonanță pentru"Abrogarea art. 2 alin. (3) pct. B lit. d) din Decretul nr. 247/1977 "
Față de cele reținute mai sus, reiese că abrogarea art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea atât a prevederilor Legii de abilitare nr. 125/2000, cât și a celor ale art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării.
Mai mult, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 din actul normativ menționat mai sus, ordonanțele emise potrivit art. 1 trebuiau depuse atât la Camera Deputaților cât și la, în vederea aprobării, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000,sub sancțiunea încetării efectelor acestora.Ori, deși sesiunea parlamentară de toamnă a început la data de 04.09.2000, așa cum reiese din portalul Parlamentului României, nr.OG 83/2000 a fost depusă în termen numai la, respectiv la 01.09.2000 sub nr. E/260, la Camera Deputaților fiind înregistrată sub nr. PL/123 abia pe 28.02.2001, cu mult peste termenul imperativ prevăzut mai sus.
Tot astfel, instanța a reținut că la data stabilirii sporului de 50% în favoarea magistraților prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, legiuitorul a considerat că aceștia își desfășoară activitatea în condiții deosebite, caracterizate prin risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, care subzistă și în prezent. Acordarea acestui spor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituția României ce prevăd că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, între altele, și pentru prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Deși art. 53 din Legea fundamentală stabilește în mod limitativ condițiile în care exercițiul unui drept poate fi restrâns, respectiv printr-o măsură proporțională cu situația care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului respectiv, prin adoptarea nr.OG 83/2000 legiuitorul a procedat la abrogarea dreptului recunoscut anterior reclamanților, concomitent cu acordarea lui în favoarea controlorilor financiari, fără nici o fundamentare a acestor măsuri. Ori, profesia de magistrat este una de risc, recunoscută ca atare de însuși legiuitorul care prin art. 77 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, a statuat că"Judecătorii și procurorii în funcție sau pensionari au dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecție împotriva amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile sau bunurile lor", iar prin art. 78 alin. 1 că"Judecătorii și procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional pentru viață, sănătate și bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea ".
Aceste reglementări sunt în concordanță cu dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei cu privire la independența, eficiența și rolul judecătorilor, care prevăd că remunerarea judecătorilor trebuie"să reprezinte o compensare suficientă pentru povara de responsabilități".
Ori, abrogarea acestui spor contravine dispozițiilor de mai sus în condițiile în care, după recunoașterea lui în favoarea reclamanților prin nr.OG 56/1997, acesta făcea parte deja din categoria drepturilor câștigate, definite de doctrinarii clasici ca fiind drepturile intrate definitiv în patrimoniul unor persoane, ce nu mai pot fi retrase în nici un mod.
Discriminarea în raport de controlorii financiari, dar și față de alte categorii profesionale pentru care acest spor a fost recunoscut fie înaintea adoptării nr.OG 56/1997, fie ulterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 - respectiv pentru personalul AVAS prin nr.OG 65/1999, pentru personalul didactic prin Legea nr. 128/1997, pentru personalul contractual din unitățile sanitare publice prin nr.OUG 115/2004, pentru personalul CNSAS prin nr.OG 9/2001, pentru bibliotecari prin Legea nr. 334/2002 modificată - nu a fost rezonabilă și obiectivă. Magistrații și controlorii financiari se aflau, la data adoptării nr.OG 83/2000, sub incidența aceleiași legi de salarizare - respectiv Legea nr. 50/1996 - contrar susținerilor din întâmpinarea pârâtului Ministerul Justiției, întrucât ambele categorii profesionale - precum și celelalte enumerate mai sus - necesită studii de specialitate, experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și un risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Faptul că agistrații și controlorii financiari s-au aflat totdeauna în situații similare a fost reținut și de instanța supremă care, atunci când a mai apreciat asupra justeței unui alt drept cuvenit acestora, în soluționarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. XXXVI/07.05.2007), a statuat că ambele categorii profesionale sunt îndreptățite să beneficieze de el.
Pe de altă parte, ar fi absurd să se considere că activitatea bibliotecarilor ar prezenta un risc sporit comparativ cu cea a magistraților. Analiza actelor normative enumerate mai sus conduce la concluzia că legiuitorul a acordat sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică ori de câte ori a considerat că o categorie profesională bugetară este supusă acestuia. Așa s-a întâmplat și în cazul magistraților, cărora acest spor le-a fost recunoscut prin OG nr. 56/1997, caracterul injust al retragerii lui fiind dovedit ulterior și prin opinia Consiliului Superior al Magistraturii, exprimată în observațiile făcute la proiectul de salarizare ce a stat la baza adoptării OUG27/2006, în care s-a propus reintroducerea acestuia.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției referitoare la faptul că legiuitorul ar fi suveran în reglementarea criteriilor de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază urmează a fi înlăturată, întrucât prin Decizia nr. 1/08.02.1994 Curtea Constituțională a stabilit deja că tratamentul diferit"nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice."Faptul că aceeași instanță de contencios constituțional a stabilit că opțiunea liberă a legiuitorului vizează numai diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar conduce la concluzia că referirea nu poate fi extinsă la sporuri și alte drepturi salariale.
magistraților, fără nici un argument, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică recunoscut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 concomitent cu acordarea lui unei alte categorii profesionale aflată în situații analoage, s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora reprezintă o încălcare a principiului egalității în fața legii "orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Instanța a apreciat că prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece în jurisprudența noțiunea de "bunuri" nu se limitează numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale; anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci "bunuri", în înțelesul Convenției.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost unul legitim - respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților - prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la"dreptul la muncă la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoarela o remunerație echitabilă și satisfăcătoare",situație în care reclamanții sunt pe deplin îndreptățiți să beneficieze de prevederile art. 27 din același act normativ.
Pentru considerentele ce preced acțiunea reclamantei a fost admisă așa cum a fost formulată, pentru perioada 01.10.2004-31.10.2005.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamantei se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Va bliga pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamantei prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pârâtul Tribunalul Neamț va fi obligat să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al reclamantei. Va fi respins astfel acest capăt de cerere în raport cu pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BACĂU,ca nefondată.
Impotriva acestei sentințe au promovat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin
Recurentul Ministerul Justiției a criticat hotărârea atacată invocând nelegalitatea acesteia, în raport de disp.art. 304 pct. 4 și 9 cod pr.civilă, arătând următoarele:
- interpretarea dată în cauză de instanța de fond conform căreia nr.OG 83/2000 nu poate produce efecte cu privire la abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu reprezintă decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres; în această modalitate, instanța a depășit competențele puterii judecătorești, atribuții de legiferar;
- nr.OG 83/2000 nu a modificat o lege organică, întrucât salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul autorității judecătorești nu sunt include în domeniul legilor organice, delimitate expres prin art. 72 din Constituția României, forma în vigoare la acea dată;
. nu se poate reține incidența în speță a disp.art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului întrucât, conform jurisprudenței ( ex. Lupuleț vs România) acest protocol nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun, el aplicându-se numai bunurilor "actuale" ale reclamanților, ori, în speță, dreptul pretins de reclamantă este un drept de creanță nerecunoscut de legislația în vigoare; Protocolul nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care legea internă nu îl prevede;
- prin nr.OG 83/2000, în raport de Legea nr. 50/1996 cu modificările și completările ulterioare s-au mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială, cât și coeficientul de salarizare aplicabile salariilor magistraților și personalului auxiliar, astfel că nu se poate susține faptul că prin acest act normativ salariile intimaților ar fi fost diminuate.
- acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% constituie o problemă de legiferare ce excede atribuțiilor autorității judecătorești, iar reținerea unei situații de discriminare invocate de intimați în afara unei baze normative nu este admisibilă.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin N, a invocat nelegalitatea sentinței atacate invocând lipsa calității sale procesuale pasive, calitatea greșit reținută de prima instanță.
Astfel, a arătat recurentul, în esență, că, nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilit prin titluri executorii, stabilește obligații în sarcina ordonatorilor de credite, în speță, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor neputând fi obligat să includă în buget sumele pretinse de intimați, răspunzător de rectificarea bugetului fiind ordinatorul de credite.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
1. Referitor la recursul promovat de pârâtul Ministerul Justiției se apreciază că acesta este nefondat.
Intimata - reclamantă, magistrat în cadrul Judecătoriei Roman, jud. N, a solicitat plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2004 - 31.10.2005, data pensionării.
Problema de drept privind acordarea sporului în litigiu, prevăzut de Legea nr. 50/1996 și abrogat ca efect al aplicării nr.OG 83/2000 a format obiectul unui recurs în interesul legii, soluționat de prin Decizia nr. 21/10.03.2008.
Prin această decizie s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a disp.art. 47 din Legea nr. 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, aplicat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și ulterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000.
In raport de această decizie și prevederile art. 329 alin.3 cod pr.civilă " potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, motivele de recurs vizând legalitatea hotărârii atacate sub aspectul fondului litigiului sunt neîntemeiate.
2. Referitor la recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor se apreciază că și acesta este nefondat, atât în raport de argumentația acestuia care vizează, în esență calitatea inițiatorului rectificării bugetare (în speță, ordonatorul de credite, Ministerul Justiției) și procedura acestuia, cât și în raport de dispozițiile nr.OG 22/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, coroborată cu disp. Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, care stabilesc obligații exprese în sarcina recurentului cu privire la elaborarea proiectelor de buget și asigurarea finanțărilor ( în acest sens art. 15, art. 19, art. 28, art. 32 și următoarele, art. 47 - 49).
Având în vedere cele anterior arătate, instanța, în temeiul art. 312/1 cod pr.civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile promovate de MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin N, împotriva sentinței civile nr. 1042 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.,
Red. - 10.04.
.ct/2 ex.
10/11.04.2008
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
