Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 329/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 329/R-CM
Ședința publică din 24 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Teodora Gheorghe G-
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU împotriva sentinței civile nr.1040 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Consiliul local al municipiului Râmnicu V, în baza delegației nr.60/2009 și avocat pentru intimatul-reclamant Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar V-pentru, în baza împuternicirii avocațiale nr.131/2009, emisă de Cabinet individual- Baroul Vâlcea, lipsind intimații-pârâți Școala cu clasele I-VIII RâmnicuV, Inspectoratul Școlar al Județului V și Primăria Râmnicu V-prin primar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului-pârât depune la dosar xerocopie de pe Hotărârea nr.33 a Consiliului local Râmnicu V privind aprobarea bugetului local pentru anul 2008.
Apărătorul intimatului-reclamant Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar V depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanții recurentului-pârât și intimatului-reclamant, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentantul recurentului-pârât, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de Consiliul local al municipiului Râmnicu V, în principal pe lipsa calității procesuale pasive și lipsa capacității procesuale de exercițiu a acestuia.
Arată că instituția pe care o reprezintă nu are capacitate procesuală de exercițiu, în raport cu obiectul dedus judecății și nici calitate procesuală pasivă, având în vedere faptul că între reclamant și autoritatea deliberativă din cadrul administrației publice locale ce figurează ca pârâtă în prezenta cauză nu există raport de muncă ori alte obligații de natură să genereze obligarea Consiliului local Râmnicu V la plata tranșelor suplimentare de vechime.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, arătând că drepturile solicitate intră în noțiunea de salariu de bază.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ V, în numele titularului dreptului material la acțiune a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Ministerul Educației Cercetării și T, Consiliul Local al Municipiului Rm. V, Primăria Municipiului Rm. V și Școala cu Clasele I-VIII Rm. V, solicitând instanței pentru ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru perioada de trei ani anterioară introducerii acțiunii și până la data pronunțării sentinței; să îi oblige pe pârâți să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, conform art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar coeficientul de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime influențează în mod direct drepturile salariale cuvenite cadrului didactic respectiv, acordarea acestor tranșe având implicații și asupra vechimii efective.
În privința calității procesuale a pârâților, reclamanta a arătat că toate instituțiile chemate în judecată sunt instituții cu care sistemul învățământului coexistă, având atribuții fie de elaborare sau asistare tehnică de realizare a metodologiilor, fie de finanțarea efectivă a metodologiilor astfel elaborate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vas olicitat respingerea acțiunii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, arătând că, potrivit art.7 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ au personalitate juridică, iar angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997. Pe de altă parte, răspunderea pentru corectitudinea încadrării personalului și întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale, aparține directorului unității de învățământ, potrivit art.23 din Regulamentul de organizare și funcționare a unității de învățământ preuniversitar. De asemenea, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în conformitate cu art.13 din nr.OUG32/2001.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a arătat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât în toate actele normativ invocate prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare și valoarea acestora, în coeficienții de multiplicare aferenți tranșelor de vechime 30- 35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani, au fost cuprinse și creșterile de 1/25 prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997. Potrivit dispozițiilor art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de l/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții Consiliul Local al Municipiului Rm. V, Primăria Rm. V - prin Primar au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, având în vedere faptul că între reclamantă și pârâți nu există un raport de muncă ori obligații de natură să genereze obligarea acestora la plata drepturilor bănești solicitate prin acțiune. Potrivit dispozițiilor art.7 alin.8 din Legea învățământului, calitatea de angajator al reclamantei o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică, ceea ce se poate deduce din analiza contractului individual de muncă. Conform dispozițiilor art.167 alin.4 din Legea nr.84/1995, plata drepturilor salariale către personalul didactic din învățământul preuniversitar se asigură de la bugetul de stat, iar în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației și Cercetării funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar care propune ministerului nivelul costurilor standard corespunzător finanțării de bază a unităților de învățământ și întocmește un raport privind necesarul financiar, pe baza informațiilor centralizate transmise de inspectoratele școlare județene. Dreptul salarial pretins prin acțiune nu este realizat de la bugetul local, ci de la bugetul de stat, ceea ce determină lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că nu există dispoziții normative care să permită acordarea drepturilor salariale în alt cuantum decât cel prevăzut de art.48-51 din Legea nr.128/1997, iar prin nr.OG11/2007 au fost acordate diferite majorări ale salariului de bază pentru personalul didactic, pretenția dedusă judecății fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1040/24.11.2008 au fost admise excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Primăria Rm. V și a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestor pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Rm.
A fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții unitatea de învățământ preuniversitar și Consiliul Local al Municipiului Rm. V să asigure și să plătească reclamantei titulară a dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, constând în contravaloarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, în raport de data îndeplinirii condițiilor de către reclamantă, începând cu data de 4.06.2005 și până la data pronunțării sentinței, sume reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, potrivit art.137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de pârâți.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Vaf ost considerată ca întemeiată, cu motivarea că, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, dispoziție legală reiterată și în nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, ordonatorul principal de credite este primarul, în calitate de reprezentat al unității administrativ teritoriale, îndrituit să aprobe bugetul unității de învățământ și să asigure finanțarea ei.
De asemenea, tribunalul a apreciat că este întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a pârâtei Primăria Rm.V prin Primar, reținând că primăria reprezintă aparatul de lucru al primarului, ea neavând capacitate de exercițiu și nici capacitate de folosință, nefiind nici cuprinsă printre autoritățile prevăzute de Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală. Neavând personalitate juridică, Primăria Rm.V nu poate sta în proces, situație față de care a admis excepția și a constatat că este de prisos să se mai ia în examinare excepția invocată de către aceeași pârâtă prin întâmpinare, cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive.
Pe de altă parte, instanța a considerat că este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Rm.V, deoarece, potrivit nr.OG13/2001, fondurile privind plata drepturilor salariale pentru personalul din învățământ se asigură de la bugetul local, iar potrivit art.36 din Legea nr.215/2001, consiliile locale au, printre altele, drept atribuție și pe aceea de a aproba bugetul local, în acesta incluzându-se și fondurile necesare pentru efectuarea plăților deduse judecății.
În aceste condiții, Consiliul Local al Municipiului Rm.V, fără a se antama fondul pricinii, are atribuția prevăzută de lege de a proceda la aprobarea fondurilor care eventual, în urma hotărârii care s-ar pronunța, ar trebui cuprinse în bugetul local, cu destinația de a fi plătite drepturile solicitate prin acțiune.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Din interpretarea gramaticală a acestui text de lege rezultă faptul că acesta are în vedere două noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: tranșe de vechime și tranșe suplimentare de vechime.
Referitor la momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției "la", care, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese și din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început și pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (sens în care sunt anexele la Legea nr.128/1997 și cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, legiuitorul procedează în alin.2 al art.50 la indicarea procedeului prin care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime. Se stipulează astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. Legea introduce o nouă noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea nr.OG15/2008, "coeficient de multiplicare".
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arată că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
Salariul de bază al personalului didactic este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urmă fiind diferiți în funcție de încadrarea în tranșe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenită în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu, pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentară de vechime, la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, până la momentul intrării în vigoare a OG nr.5/2008, și o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Aceasta creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător transei de vechime de 30-35 cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82 a fost publicată nr.OG15/2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. Acest act normativ nu face trimitere în nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, dreptul existând în continuare în baza art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă că prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25 și nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
A concluzionat instanța că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în nici un fel.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea, conform celor arătate mai sus.
În termen legal, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm. Vad eclarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit instanța de fond a apreciat că recurentul-pârât are capacitate procesuală de exercițiu, cu toate că, potrivit Legii nr.215/2001, unitatea administrativ teritorială este persoană juridică, având toate atributele prevăzute de lege în acest sens (sediul, cont bancar, drept de dispoziție) și este reprezentat în justiție și în relațiile cu terții de către primar.
În plus, reclamanta nu atacă vreun act al consiliului local și nici nu pretinde că i-a fost încălcat de către acesta vreun drept.
2. Recurentul pârât nu are calitate procesuală pasivă având în vedere în primul rând că reclamanta a solicitat numai obligarea pârâtei unitatea de învățământ să asigure plata tranșelor suplimentare.
Pe de altă parte, între recurent și reclamantă nu există raporturi juridice de muncă, iar pârâtul nu are nici obligația legală de a asigura fondurile necesare salarizării cadrelor didactice, în fapt nefiind adoptată vreo hotărâre a consiliului local privitoare la aceste drepturi salariale.
Plata drepturilor salariale către personalul didactic din învățământ se asigură de la bugetul de stat, în conformitate cu dispozițiile art.167 alin.4 din Legea nr.84/1995 și cu dispozițiile Legii nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008.
Conform acestui ultim act normativ decizia repartizării sumelor din TVA de la bugetul de stat ( nu de la bugetul local) aparține Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice, iar consiliul local (autoritate deliberativă) și primarul (autoritate executivă) nu au putere de decizie asupra bugetului de stat.
Mai arată recurentul-pârât că art.13 din OUG nr.32/2001 a fost modificat prin art.1 din HG nr.538/2001, potrivit căruia, începând cu anul 2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat. Rezultă deci că drepturile salariale nu sunt suportate din bugetul local al unității administrativ teritoriale.
3. Soluția dată de instanță pe fondul cauzei este greșită, întrucât, din interpretarea corectă art.49-51 din Legea nr.128/1997, rezultă că dreptul salarial pretins în acțiune este inclus în salariul de bază al reclamantei. Conform art.157 alin.2 Codul muncii, salarizarea personalului din instituțiile publice se stabilește prin lege, iar prin acte normative au fost acordate diferite majorări ale salariilor pentru personalul din învățământ, neexistând dispoziții normative care să permită acordarea acestor drepturi salariale în alt cuantum.
Analizând sentința recurată, curtea reține următoarele:
Al doilea motiv de recurs este fondat.
Conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Și dispozițiile rt. 16 din nr.HG2192/2004 (pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat) prevăd că inanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
De asemenea, potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Cu privire la prima sursă de finanțare (bugetul local), curtea constată că, potrivit art.23 din Legea nr.215/2001, consiliul local este autoritate a administrației publice locale, deliberativă, iar atribuțiile acestuia sunt expres prevăzute în art.36 din actul normativ. Conform alineatului 4 al art.36, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local. Această atribuție însă nu îl transformă în ordonator de credite, o astfel de calitate având-o primarul.
Cu privire la cea de-a doua sursă de finanțare (bugetul de stat), art.28 lit.b alin.1 din nr.HG2192/2004 prevede că repartizarea către consiliile locale a fondurilor aferente învățământului, aprobate prin legea anuală a bugetului de stat, precum și a fondurilor din cote defalcate din impozitul pe venit, se face de către consiliul județean. De asemenea, art.28 lit.b alin.2 din același act normativ prevede că fondurile primite din unele venituri de la bugetul de stat prin legea anuală a bugetului de stat se repartizează pe unități administrativ-teritoriale de către consiliul județean. Rezultă așadar că nici în această situație consiliul local nu este ordonator de credite.
Curtea mai reține că în speță consiliul local nu are nici calitatea de angajator, atribuții în acest sens având directorul unități administrativ teritoriale (care este în același timp și ordonator terțiar de credite).
În concluzie, curtea constată că în mod greșit instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Râmnicu V, cu toate că acesta nu este nici angajator al reclamantei și nu are nici calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, în temeiul art.291 Codul muncii și 312 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm.
Având în vedere soluția dată celui de-al doilea motiv de recurs, curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte două motive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI RÂMNICU împotriva sentinței civile nr.1040 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL PERSONALULUI DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR V pentru și pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII RM.V, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI V și PRIMĂRIA RM. prin PRIMAR.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - G
Grefier,
Red. I /02.03.2009
/S/4 ex.
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Paulina Ghimișliu, Teodora Gheorghe
