Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.424/
Ședința publică de la 12 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 43/C/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 4848/103 din 01.11.2007 reclamanții -, -, -, -, -, - -, -, și, în calitate de judecători la Tribunalul Neamț, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constatate discriminarea cauzată de prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000 raportat la art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, privind sporul de vechime în muncă, precum și cea cauzată de dispozițiile art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, privind sporul de 30% pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție, anularea situației create prin discriminare și restabilirea situației anterioare prin acordarea despăgubirilor reprezentând sporul de vechime în muncă corespunzător fiecăruia pentru perioada 01.10.2000 - 01.03.2003, precum și a despăgubirilor reprezentând sporul de 30% pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție pentru perioada 11.04.2002 - 01.03.2003, actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective.
Totodată, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâților Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Justiției să le achite diferențele rezultate din calcularea drepturilor salariale ce li se cuveneau - respectiv prima de vacanță și premiul anual reprezentând cel de-al 13-lea salariu - și cele plătite efectiv, pentru perioadele indicate mai sus, în baza celor două sporuri, precum și sumele ce reprezentă diferența dintre drepturile bănești achitate cu titlu de spor de vechime și spor de 30 - 40% în baza sentinței civile nr. 1591/D/10.11.2006 pronunțată de Tribunalul Bacău, și sumele reprezentând aceleași drepturi calculate prin includerea sumelor solicitate prin această acțiune, actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective.
De asemenea, au mai solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare sporurilor indicate mai sus în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivare reclamanții au arătat că sporul de vechime în muncă a fost prevăzut de art. 12 din Legea nr. 52/1991 privind salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, iar după abrogarea acesteia, de art. 31 din Legea nr. 50/1996, având același obiect de reglementare, și că au beneficiat de acesta până la apariția nr.OG 83/2000, care a stabilit că dispozițiile referitoare la sporul de vechime în muncă nu se mai aplică magistraților.
În continuare au arătat că deși nr.OG 83/2000 nu a mai prevăzut acest drept în favoarea lor, nici nu l-a abrogat în mod expres, situația fiind aceeași și sub incidența nr.OUG 177/2002, simpla stabilire a indemnizației lunare ca unică formă de remunerare neînlăturând beneficiului sporului de vechime în muncă. Aceasta întrucât sporul menționat este un drept salarial de natură personală, cu caracter general, determinat de activitatea desfășurată, indiferent de funcția deținută, punct de vedere a fost însușit și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Referitor la sporul de 30% pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție, solicitat pentru perioada 11.04.2002 - 01.03.2003, reclamanții au învederat că prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui alt recurs în interesul legii, s-a dispus că în aplicarea nediscriminatorie a prevederilor art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, drepturile salariale prevăzute de aceste texte legale se cuvin tuturor magistraților.
Au mai precizat că prin sentința civilă nr. 1591/D/10.11.2006, pronunțată de Tribunalul Bacău, rămasă irevocabilă prin respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, le-a fost recunoscut sporul de vechime în muncă și sporul de 30 - 40% cuvenit pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție, începând cu 01.03.2003, la zi și pentru viitor, iar drepturile bănești corespunzătoare le-au fost achitate, în cuantum actualizat. Prin aceeași sentință s-a considerat că reclamanții nu pot beneficia de aceste sporuri pentru perioada 01.01.2003 - 01.03.2003 întrucât, în raport de data introducerii acțiunii, erau incidente prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privitoare la prescripția extinctivă.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanții au considerat că, în raport de dispozițiile Deciziilor nr. XXXVI din 07.05.2007 și nr. VI din 15.01.2007, sunt îndreptățiți să solicite recunoașterea și plata drepturilor bănești corespunzătoare sporurilor de mai sus pentru perioadele indicate, inclusiv pentru lunile ianuarie - februarie 2003. Aceasta întrucât, prin deciziile instanței supreme au fost repuși în termenul de a pretinde recunoașterea drepturilor menționate, iar cererea lor anterioară a avut un alt temei juridic decât acțiunea de față, ce se întemeiază pe ideea de răspundere pentru tratament discriminatoriu, soluția de respingere pentru intervalul 01.01.2003 - 01.03.2003 având la bază o excepție și nu o apreciere a fondului.
Au mai arătat că prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000 raportat la art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pe de o parte, precum și prevederile art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, pe de altă parte, i-au discriminat în mod direct, atât în raport cu personalul auxiliar de specialitate dar și în raport cu alte categorii de magistrați, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda de atingere neadecvată.
Justificat de faptul că drepturile salariale recunoscute anterior prin sentința civilă nr. 1591/D/10.11.2006 a Tribunalului Bacău nu au inclus, pentru perioada vizată, primele de vacanță și premiul anual reprezentând cel de-al 13-lea salariu, nici drepturile solicitate prin prezenta acțiune, reclamanții au cerut obligarea pârâților Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Justiției la plata diferențelor rezultate din calcularea drepturilor salariale ce li se cuveneau și cele plătite efectiv, actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective.
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și au arătat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002, iar în baza art. 242 pct. 2. pr. civ. au solicitat judecata în lipsă.
La cerere au atașat practică judiciară în materie, respectiv sentința civilă nr. 473 din 26.03.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea și sentința civilă nr. 1168 din 18.09.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La primul termen de judecată din 14.12.2007 a fost formulată o cerere de intervenție în interes propriu de către intervenienții, și Tadiu, care au invocat aceleași pretenții ca și reclamanții în calitatea lor de judecători pensionari.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, nu a depus întâmpinare, însă a anexat copia unei cereri de strămutare a litigiului adresată instanței supreme ( 40 - 41).
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 14.12.2007 ( 65 - 71) pârâtul Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, pe cale de excepție, prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 11.04.2002 - 01.03.2003 și autoritatea de lucru judecat pentru perioada 01.01.2003 - 01.03.2003 - ambele în ceea ce privește plata sporului de vechime în muncă și a sporului de 30%. Pe fondul cauzei același pârât a formulat apărări numai pentru capătul de cerere privind plata diferențelor salariale constând în prima de vacanță și premiul anual reprezentând cel de al 13-lea salariu, solicitând respingerea acestora ca neîntemeiate deoarece:
- conform prevederilor art. 3 alin. 1 și 2 din nr.OUG 177/2002, indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților era stabilită exclusiv pe baza funcțiilor deținute, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură, fără includerea sporului de 30%, ce reprezenta doar un adaos de natură salarială acordat numai judecătorilor ce soluționau cauzele privitoare la infracțiunile de corupție;
- nici sporul de vechime în muncă nu făcea parte din indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților, sens în care nu putea fi luat în calcul la stabilirea altor venituri salariale;
- dreptul privind prima de vacanță nu a mai fost prevăzut în beneficiul magistraților de la intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002, împrejurare reținută și de instanța supremă în Decizia nr. XXIII din 12.12.2005.
Față de cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și Tadiu, pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare ( 112 - 114) în care a invocat în principal excepția prescripției dreptului la acțiune pentru întreaga perioadă (01.10.2000 - 01.03.2003), iar pe fond netemeinicia pretențiilor pentru aceleași argumente invocate și în raport de acțiunea reclamanților. Totodată, a invocat faptul că pentru a fi încuviințată în principiu, cererea intervenienților trebuie să îndeplinească cerințele art. 52. pr. civ.
La ultimul termen de judecată din data de 18.01.2007 au mai fost depuse două cereri de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții și -, care au solicitat și ei aceleași drepturi, în calitatea lor de judecători pensionari. Având în vedere că atât cererea principală cât și cea de intervenție formulată anterior erau în stare de judecată iar soluționarea noilor cereri de intervenție le-ar fi întârziat, în temeiul art. 55. pr. civ. instanța a hotărât despărțirea acestora din urmă spre a fi judecate separat, fiind constituit în acest sens dosarul nr- cu termen de judecată la 15.02.2008.
Prin sentința civilă nr. 43/C/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
S-au respins ca nefondate excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția autorității de lucru judecat, invocate de pârâtul Ministerul Justiției.
S-a admia acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, -, -, - -, -, și, cu domiciliul procedural ales la sediul Tribunalului Neamț, din N, str.- - -, nr. 30, jud. N precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, domiciliat în mun. N, bd. -, nr. 90, -.J,. 2,. 130, jud. N, domiciliat în mun. N,-,. 15,. 10, jud. și Tadiu, domiciliat în mun. N,-, -. 11, jud. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL BACĂU, cu sediul în mun. B,-, jud., Tribunalul Neamț, cu sediul în mun. N,-, jud. N, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu seidul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să recunoască și să plătească reclamanților și intervenienților sporul de vechime în muncă pentru perioada 01.10.2000 - 01.03.2003 și sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11.04.2002 - 01.03.2003, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective.
Au fost obligați aceeași pârâți să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite în baza sporurilor salariale astfel stabilite, cu titlu de primă de vacanță și premiu anual, reprezentând cel de al 13-lea salariu, și cele încasate, pentru perioada 01.10.2000 - 30.11.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective.
Au fost obligați aceeași pârâți să plătească intervenienților diferența dintre drepturile salariale cuvenite în baza sporurilor salariale astfel stabilite, cu titlu de primă de vacanță și premiu anual, reprezentând cel de al 13-lea salariu, și cele încasate, actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective, după cum urmează:
- pentru perioada 01.10.2000 - 01.05.2006 ( );
- pentru perioada 01.10.2000 - 01.06.2004 ( );
- pentru perioada 01.10.2000 - 01.07.2003 (Tadiu ).
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării drepturilor salariale astfel stabilite.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare prezentei hotărâri în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților.
S-au disjuns de acțiunea principală soluționarea cererilor de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții și -, înregistrate sub nr-, și s-a stabilit termen pentru judecarea acestora la 15.02.2008.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În drept, recurentul Ministerul Justiției invocat motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs au fost invocate următoarele argumente:
În raport de data introducerii acțiunii, dreptul la acțiune al reclamanților este prescris pentru perioada 01.01.2000 - 01.03.2003.
Prin Hotărârea nr. 185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării doar s-a constatat caracterul discriminatoriu al dispozițiilor legale care instituiau așa-numitul "spor de anticorupție". Ca atare dreptul la acțiune având ca obiect plata drepturilor salariale restante s-a născut anterior acestei hotărâri de la data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii, constând în tratamentul salarial discriminatoriu, valorificarea dreptului la despăgubiri nefiind condiționat de sesizarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării potrivit nr.OG137/2000.
În mod eronat prima instanță a dispus acordarea drepturilor bănești reprezentând echivalentul sporului de 30% de incadrare brută lunară, începând cu 2002, având în vedere că termenul de prescripție a fost calculat de la data pronunțării Hotărârii nr. 185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Prescripția dreptului la acțiune nu curge de la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. XXXVI/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție sau a pronunțării Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării asupra existenței unei stări de discriminare ci de la data " când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea", conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
Analizând sistematic dispozițiile legale incidente în materia salarizării judecătorilor și procurorilor rezultă că indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților era stabilită exclusiv pe baza funcțiilor deținute în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor,cu vechimea în magistratură și nu cuprindea alte sporuri decât sporul de fidelitate.
Cu o singură excepție ( art. 28 din nr.OUG 43/2002 astfel cum a fost modificat prin art. IV pct. 15 al Titlului II al nr.OUG 24/2004 ) toate celelalte texte de lege instituiau dreptul la sporul anticorupție al judecătorilor ce compuneau completele ce judecă infracțiunile prev. de Legea nr. 78/2000, ca adaos de natură salarială neinclus în indemnizația de încadrare brută lunară.
De asemenea și sporul de vechime în muncă nu este inclus în indemnizația de încadrare lunară brută, ci reprezintă tot un adaos care nu poate fi luat în calcul la stabilirea altor venituri salariale.
Dreptul la prima de vacanță nu a mai fost prevăzut în beneficiul magistraților de la apariția nr.OUG 177/2002, împrejurare reținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. XXIII/2005.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat faptul că prima instanță a soluționat cauza pe fond deși el a formulat cerere de strămutare la Înalta Curte de Casație și Justiție, care avea termen de soluționare 16.05.2008 și a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale.
Intimații nu au depus întâmpinare la recurs.
Nu au fost administrate probei noi în recurs.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, Curtea apreciază că acestea sunt fondate pentru considerentele ce succed:
Prima instanță nu a observat că prin sentința civilă nr. 957/10.11.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 553/C/2006 rămasă irevocabilă, reclamanților - și li s- acordat sporul de vechime în muncă începând cu data de 01.01.2003 reținându-se în esență faptul că acest drept salarial a fost prevăzut de dispozițiile art. 33 din Legea nr. 59/1996 republicată, atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar și că asupra dreptului în discuție nu au eficacitate actele normative ulterioare prin care este atinsă existența sau exercitarea acestuia.
Acțiune pendinte,care are aceeași cauză juridică, se referă în parte la aceiași perioadă de timp.
În aceste condiții se impunea ca excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul Justiției să fie admisă în ceea ce privește pe acești doi reclamanți pentru perioada 01.01.2003 - 01.03.2003.
Pentru celelalte perioade de timp nu este întrunită tripla identitate de obiect,cauză și părți,astfel că pentru intervalul de timp 01.10.2000 -01.01.2003 excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată.
Dreptul la acțiune pentru capetele de cerere prin care s-a solicitat acordarea sporului de vechime pentru perioada 01.10.2000 - 01.03.2003 și a sporului 30% pentru perioada 11.04.2002 - 01.03.2003 este prescris deoarece, prin deciziile nr. VI/15.01.2007 și nr. XXCVI din 07.05.2007, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, doar s- constatat caracterul discriminatoriu al unor dispoziții legale.
Ca atare, dreptul la acțiune s-a născut anterior de la data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii constând în tratamentul salarial discriminatoriu, conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
În ceea ce privește primele de vacanță și premiile anuale, Curtea reține că se impune recalcularea doar a premiilor anuale aferente anilor 2004 și 2005, deoarece doar în această perioadă de timp a fost în vigoare dispoziția din art. IV pct.15 al. Titlului II din nr.OUG 24/2004, care a prevăzut majorarea indemnizației de încadrare brută lunară cu 40%. Acest mod de calcul a rămas în vigoare și după apariția Legii nr. 601/2004, fiind pentru părți un drept câștigat.
De altfel, pentru anii 2003 -2006 reclamanții și intervenienții nu au beneficiat de plata primei de vacanță deoarece acest drept nu a mai fost prevăzut în beneficiul magistraților de la apariția OUG nr. 177/2002, împrejurare reținută și în decizia nr. XXIII/2005 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Intimații nici nu au invocat existența vreunei hotărâri judecătorești care să le acorde acest drept.
Reclamanta nu a fost parte nici în dosarul nr. 553/C/2006 al Tribunalului Neamț nici în dosarul nr. 5495/2006 al Tribunalului Bacău, prin care s-a stabilit în mod irevocabil, acordarea sporului de 40% pentru perioada 21.04.2004 - 31.03.2006.În aceste condiții, acesteia nu i se vor recalcula primele anuale pentru anii 2004 și 2005 ca în cazul celorlalți reclamanți, deoarece nu a dovedit că este titulara unui drept de creanță, recte a sporului de 40%.
Atâta timp cât pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu a solicitat și obținut suspendarea soluționării cauzei, instanța de fond putea să judece cauza.
Conform art. 40 alin.2 Cod procedură civilă o astfel de măsură putea fi luată doar de președintele Înalte Curți de Casație și Justiție.
Considerentele primei instanțe referitoare la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor sunt juste astfel că instanța de recurs și le însușește în totalitate.
Ținând seama și de principiul conform căruia cine poate mai mult poate și mai puțin ( cu referire la premiul anual aferent anilor 2004 și 2005 calculat prin raportare la sporul de 30 % astfel cum au cerut reclamanții ) Curtea urmează să dispună:
Admiterea recursurilor.
Modificarea în parte a sentinței recurate în sensul celor mai sus arătate.
Vor fi menținute din sentința recurată doar dispozițiile referitoare la Ministerul Economiei și Finanțelor, efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă de către Tribunalul Neamț și disjungerea cererilor de intervenție în interes propriu formulate de și -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 43/C/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere prin care s-a solicitat acordarea sporului de vechime în muncă pentru perioada 1.01.2003-1.03.2003 de către reclamanții și având în vedere sentința civilă nr. 947/2006 pronunțată de Tribunalul Neamț și în consecință:
Respinge ca fiind autoritate de lucru judecat acest capăt de cerere.
Respinge ca nefondată excepția autorității de lucru judecat cu privire la celelalte capete de cerere.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință:
Respinge ca prescrise capetele de cerere prin care s- solicitat acordarea sporului de vechime pentru perioada 01.10.2000-01.03.2003 și a sporului de 30% pentru perioada 11.04.2002-1.03.2003.
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind recalcularea primelor de vacanță și a premiilor anuale aferente perioadei 01.10.2000-01.03.2003.
Respinge ca nefondate capetele de cerere formulate de reclamanta prin care s-a solicitat recalcularea primelor de vacanță și a premiilor anuale aferente perioadei 01.03.2003 - la zi.
Respinge ca nefondate capetele de cerere formulate de ceilalți reclamanți și intervenienți prin care aceștia au solicitat recalcularea primelor de vacanță pentru perioada 01.03.2003-2006 și a primelor anuale aferente perioadei 01.03.2003-31.12.2003 și anul 2006.
Admite capătul de cerere formulat de reclamanți și intervenienți prin care s-a solicitat recalcularea premiilor anuale pentru anii 2004 și 2005 și în consecință:
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților și intervenienților în raport de perioada efectiv lucrată de aceștia, diferența dintre premiile anuale acordate în anii 2004 și 2005 și premiile anuale cuvenite acestora pentru aceeași ani prin luarea în considerare a sporului de 30% actualizată la zi cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține din sentința recurată doar dispozițiile referitoare la pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă de către pârâtul Tribunalul Neamț și disjungerea cererilor de intervenție în interes propriu formulate de și -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.
Tehnored. /3 ex.
10.06./11.06.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
