Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 425/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 425/
Ședința publică de la 14 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 28 C/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 28/C/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul -,
- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, în consecință
- au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să recunoască și să plătească reclamanților sporul de vechime în muncă pentru perioada 1.10.2000 - 1.01.2003 și sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11.04.2002 - 1.01.2003, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective;
- au fost obligați aceeași pârâți să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite în baza sporurilor salariale astfel stabilite, cu titlu de primă de vacanță și premiu anual și cele efectiv încasate, pentru perioada 1.10.2000-10.11.2006, sume actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective.
- a fost admisă excepția autorității lucrului judecat invocată de Ministerul Justiției, cu consecința respingerii capetelor de cerere privind plata sporului de vechime în muncă și a celui de 30% pentru combaterea infracțiunilor de corupție pentru perioada 1.01.2003-1.03.2003;
- a fost obligat Ministerului Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare plății drepturilor salariale astfel stabilite.
- a fost obligat Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare prezentei hotărâri în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de asistenți judiciari la Tribunalul Neamț. Prin sentința civilă nr. 947/10.11.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț, rămasă irevocabilă prin respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, acestora le-a fost admisă acțiunea privind plata drepturilor bănești reprezentând sporul de vechime în muncă și sporul de 30% - 40% pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, începând cu 01.01.2003 și până la data pronunțării, în cuantum actualizat.
acordării acestora a fost confirmată ulterior de instanța supremă care, prin Deciziile nr. VI din 15.01.2007 și nr. XXXVI din 07.05.2007, pronunțate în soluționarea unor recursuri în interesul legii, a reținut pe de o parte că în aplicarea nediscriminatorie a prevederilor art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, drepturile salariale corespunzătoare sporurilor de 30 - 40% se cuvin tuturor magistraților, iar pe de altă parte că, deși nr.OG 83/2000 nu a mai prevăzut sporul de vechime în muncă pentru magistrați, în lipsa unei abrogări exprese sau implicite, beneficiul acestuia nu a fost înlăturat.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că, pentru eliminarea oricărei discriminări între diferitele categorii de magistrați, este necesar ca aceia care nu au beneficiat de sporul specific de 30%, să aibă dreptul la întregirea veniturilor salariale și cu acest spor, obligația autorității care nu l-a acordat fiind întemeiată pe ideea de răspundere pentru tratament discriminatoriu.
De asemenea, a mai apreciat că interpretarea sistematică a art. 31 din Legea nr. 50/1996 (devenit art. 33 după ieșirea lui din vigoare), impunea menținerea aplicabilității dispozițiilor ce au acordat dreptul de vechime în muncă și pentru magistrați, și nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate, în considerarea principiului egalității în drepturi și a eliminării oricărei forme de discriminare. Aceasta întrucât ar fi de neconceput ca magistrații să nu beneficieze de sporul pentru vechime în muncă, cât timp personalului auxiliar din unitățile unde ei își desfășoară activitatea i s-a menținut acest spor, iar toate celelalte categorii de salariați au vocație la un asemenea drept.
Prin acțiunea de față reclamanții au solicitat, ca un prim capăt de cerere, acordarea acelorași sporuri recunoscute prin sentința civilă nr. 947/10.11.2006, însă pentru perioadele anterioare datei de 01.03.2003, respectiv 01.10.2000 - 01.03.2003 (sporul de vechime în muncă) și 11.04.2002 - 01.03.2003 (sporul de 30%), invocând drept temei legal discriminarea lor, recunoscută în cele două decizii ale instanței supreme, ale căror dispoziții sunt obligatorii pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
În acest sens dispozițiile nr.OG 137/2000 prevăd că persoana care se consideră discriminată poate solicita acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei sau de la data când a luat cunoștință de aceasta.
Ori, existența discriminării ca faptă, în măsură să îi îndreptățească pe reclamanți a beneficia de prevederile nr.OG 137/2000, a fost stabilită prin Deciziile nr. VI din 15.01.2007 și nr. XXXVI din 07.05.2007, de la pronunțarea căroraîncepe să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune. Din acest motiv admisibilitatea, în parte, a capătului de cerere privind acordarea sporului de vechime în muncă decurge, pentru perioada 01.10.2000-01.01.2003 și respectiv a sporului de 30% pentru perioada 11.02.2002-01.01.2003, din obligativitatea dispozițiilor reținute în cele două hotărâri de îndrumare care se impun întocmai ca și legea.
Excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Justiției pentru perioada 01.01.2003 - 01.03.2003 privind plata drepturilor bănești aferente sporurilor de vechime în muncă și de 30% va fi admisă ca atare întrucât, în speță, este întrunită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză cerută de art. 1201 Cod civil. Aceasta deoarece, așa cum în mod corect a arătat pârâtul Ministerul Justiției, solicitările de față pentru perioada 01.01.2003-01.03.2003, au fost soluționate prin sentința civilă nr.947/10.11.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.553/C/2006.
Printr-un alt capăt de cerere reclamanții au solicitat obligarea pârâților Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Justiției să le achite diferențele salariale rezultate din calcularea drepturilor ce li se cuvin cu titlu de prime de vacanță și premiul anual reprezentând cel de-al 13-lea salariu, și cele plătite efectiv în perioadele menționate - respectiv 01.10.2000 - 01.03.2003 pentru sporul de vechime în muncă și 11.04.2002 - 01.03.2003 pentru sporul de 30%. Au justificat această pretenție pe faptul că, în urma admiterii primului capăt de cerere, dar și a pronunțării sentinței civile nr. 947/10.11.2006 de către Tribunalul Neamț, cuantumul indemnizației lor de bază lunară se majorează prin includerea celor două sporuri.
Instanța a apreciat că și acest capăt de cerere este întemeiat deoarece drepturile salariale achitate reclamanților în perioadele de mai sus nu au inclus și cele două sporuri, recunoscute acestora prin hotărârea de față și prin sentința civilă nr. 947/10.11.2006 a Tribunalului Neamț.
Temeinicia acestei pretenții reiese din prevederile nr.OG 83/2000 (art. 1 pct. 8), nr.OUG 177/2002 (art. 4) și ale nr.OUG 27/2006 (art. 4 alin. 3), ce sunt în esență identice, și care dispun că sporurile reglementate de aceste texte legale se includ în indemnizația de încadrare brută lunară și"se ia în calcul la stabilirea oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale".
Reiese, cu caracter de principiu, că sporurile acordate în baza acestor texte legale se includ în indemnizația de încadrare brută lunară și, pe cale de consecință, și prima de concediu de odihnă precum și premiul anual reprezentând al 13-lea salariu trebuiau, pentru perioadele indicate, să fie calculate cu respectarea acestui principiu. Un argument în acest sens îl constituie prevederile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 45/2006 potrivit cărora magistrații au dreptul, la plecarea în concediul de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu " egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu."
Ori, întrucât prima de concediu de odihnă și premiul anual reprezentând al 13-lea salariu suntdrepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale, este normal ca indemnizația de încadrare brută lunară avută ca punct de referință la calcularea lor să includă și sporurile menționate mai sus. Pentru perioadele menționate indemnizația de încadrare brută lunară nu a inclus și aceste sporuri, întrucât ele au fost recunoscute reclamanților ulterior, prin hotărâri judecătorești, neexistând la acea vreme o reglementare legală.
Pentru aceste considerente susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților includea numai sporul de fidelitate, nu și pe cele arătate mai sus, care ar reprezenta doar adaosuri de natură salarială, nu a putut fi primită deoarece, când legiuitorul a reglementat acest drept prin art. 1 pct. 8 din nr.OG 83/2000, l-a definit folosind tot noțiunea de "adaos", pentru ca în nr.OUG 27/2006 să folosească noțiunea de "majorare". Ori, nu terminologia folosită în timp în actele normative, prezintă importanță, ci finalitatea urmărită de legiuitor, respectiv ca aceste sporuri să fie avute în vedere la calcularea tuturor celorlalte drepturi salariale.
Totodată, instanța a reținut că în mod greșit acest pârât și-a fundamentat apărările și pe dispozițiile nr.OUG 24/2004 aprobată prin Legea nr. 601/2004, întrucât pretențiile reclamanților nu au vizat și sporul de 40%, reglementat de aceste acte normative.
Având în vedere cele reținute, instanța a apreciat că prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000 raportat la art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a instituit o discriminare directă a reclamanților, în calitatea lor de asistenți judiciari, în raport cu personalul auxiliar de specialitate, iar prevederile art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 instituie o altă formă de discriminare directă prin diferențierile nerezonabile care se fac în cadrul categoriilor ce compun corpul de magistrați.
Reiese că deși scopurile urmărite prin prevederile legale de mai sus, respectiv îmbunătățirea sistemului de retribuire a magistraților, reglementarea prin acte normative separate a drepturilor salariale cuvenite acestora și altor categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, precum și reducerea neîntârziată a fenomenului de corupție, sunt legitime, metoda de atingere nu este una adecvată, din moment ce reclamanții au fost privați de dreptul de a beneficia de sporul de vechime în muncă și de sporul de 30%. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Având în vedere cel reținute mai sus, apărările pârâtului Ministerul Justiției în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, au fost înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că"un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil. și nu potrivit art. 1088 cod civil care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre. Aceasta întrucât în baza Legii nr. 500/2002 și nr.HG 386/2007 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce țin de responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. În consecință, acesta răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pârâtul Tribunalul Neamț a fost obligat să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
mpotriva hotărârii date de instanța de fond a declarat recurs Ministerul Justiției în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Motivând recursul, Ministerul Justiției a invocat următoarele:
- reclamanții, în calitatea lor de asistenți judiciari, nu au un drept recunoscut de lege ori măcar o vocație în ceea ce privește beneficiul drepturilor salariale solicitate; astfel, toate actele normative ce au prevăzut sporul de 30-40 % au avut în vedere doar magistrații nu și asistenții judiciari; de asemenea,. nr. VI ȘI XXXVI ale secțiilor unite ale nu-i vizează pe asistenții judiciari; mai mult, Hot. 185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu este operantă în cauză.
- dreptul la acțiune al reclamanților pentru perioada 2000-2003, raportat la data promovării acțiunii, este prescris; astfel, dreptul la acțiune nu s-a născut la data pronunțării celor două decizii în interesul legii ( nr. VI/15.01.2007, XXXVI/7.05.2007 ), ci, așa cum s-a reținut și în motivarea. XXXVI, a curs distinct pentru fiecare prestație lunară în parte, art. 33 din Legea 50/1996 nefiind abrogat nici de OG83/2000, nici de OUG177/2002.
- s-a dispus obligarea la plata diferenței dintre drepturile cuvenite în baza sporurilor stabilite cu titlu de primă de vacanță și premiu anual și cele efectiv încasate pentru perioada 1.10.2000-10-11.2006, deși se solicitase doar pentru perioada 1.10.2000-1.03.2003 și 11.04.2002-1.03.2003;
- pentru anul 2000 prima de vacanță nu era reglementată de nici un act normativ, deci nu putea fi acordată; pentru perioada 2003-2006 acest drept nu a mai existat urmare a abrogării dispuse de OUG177/2002, așa cum s-a reținut și prin. XXIII pronunțată de secțiile unite ale în dosar 31/2005,
- plata diferenței dintre drepturile cuvenite cu titlu de premiu anual urmare a sporurilor de 30-40% și cele efectiv încasate, nu are temei legal din moment ce aceste sporuri nu erau cuprinse în îndemnizațiile de încadrare brută lunară.
- nu se putea dispune actualizarea sumelor întrucât disp. art. 1088.civ. reglementează numai posibilitatea acordării dobânzii legale ca daune interese pentru neexecutare.
Legal citați, intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare, ci doar au înaintat decizii de speță în cauze similare pronunțate de alte instanțe din țară ( fl.21-54 ).
Curtea examinând recursul declarat de Ministerul Justiției în raport de motivele invocate, precum și din oficiu conf. art. 3041Cod procedură civilă, de actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Despăgubirile solicitate de către reclamanți prin acțiunea cu care a fost investită instanța de fond au vizat următoarele perioade:
- 1.10.2000-1.03.2003 - spor de vechime în muncă;
- 11.04.2002-1.03.2003 - spor de 30% pentru activitate de combatere infracțiunilor de corupție;
- 1.10.2000-11.04.2002 - diferențe de drepturi cuvenite cu titlu de primă de vacanță și premiu anual prin luarea în calcul și a sporului de vechime în muncă și cele plătite efectiv;
- 11.04.2002-1.03.2003 - diferențe de drepturi cuvenite cu titlu de primă de vacanță și premiu anual prin luarea în calcul a sporului de vechime în muncă și a sporului de 30 % și cele plătite efectiv;
- 1.03.2003-20.04.2004 - diferențe de drepturi cuvenite cu titlu de primă de vacanță și premiu anual prin luarea în calcul a sporului de vechime în muncă și a sporului de 30 % ( acordate prin Sentința civilă nr. 947/2006 a Tribunalului Neamț, nu prin Sentința civilă nr. 1591/2006 a Tribunalului Bacău, așa cum s-a susținut în acțiune ) și cele plătite efectiv;
- 20.04.2004-10.11.2006 - diferențe de drepturi cuvenite cu titlu de primă de vacanță și premiu anual prin luarea în calcul a sporului de vechime în muncă și a sporului de 40 % ( acordate prin Sentința civilă nr. 947/2006 a Tribunalului Neamț, nu prin Sentința civilă nr. 1591/2006 a Tribunalului Bacău, așa cum s-a susținut în acțiune ) și cele plătite efectiv;
Raportând susținerile reclamanților și apărările Ministerului Justiției la aceste distincții se constată că:
1. Pentru perioada 1.10.2000 - 1.01.2003, așa cum a susținut Ministerul Justiției, dreptul la acțiune este prescris; în susținerea acestei concluzii stau următoarele considerente.
- argumentele invocate de reclamanți în susținerea prezentei acțiuni privind sporul de vechime în muncă ( pentru 1.10.2000- 1.01.2003 ) - respectiv neabrogarea dispozițiilor art. 31( devenit 33 ) din Legea 50/1996 prin OG83/2000 ori OUG177/2002 și caracterul discriminatoriu al menținerii aceluiași drept doar pentru personalul auxiliar - nu sunt preluate acum pentru întâia dată din motivarea. XXXVI/7.05.2007 a secțiilor unite ale, ci au fost susținute de aceștia și prin acțiunea ce a format obiectul dosarului 553/C/2006 al Tribunalului Neamț ( fl. 14-19 dosar fond ); prin urmare, nu se poate considera nici că de la data acestei decizii în interesul legii curge termenul de prescripție ( reclamanții cunoscând încă de atunci - anterior soluționării recursului în interesul legii - că au dreptul la respectivul drept salarial și că nu există nici un impediment a-l solicita ) și nici că această decizie i-a repus pe reclamanți în dreptul de prescripție ( caz în care se pune problema excluderii oricărei culpe procesuale din partea titularului dreptului pentru depășirea termenului de prescripție - ori în cauză această culpă există și constă în nevalorificarea benevolă a dreptului la acțiune pentru acest drept în perioada analizată cu ocazia promovării acțiunii soluționate prin Sentința civilă nr. 947/2006 a Tribunalului Neamț ); Prescripția a curs astfel, așa cum a susținut și recurentul, pentru fiecare prestație lunară în parte de la data când aceasta era scadentă și nu s-a acordat.
- la fel, argumentele invocate în susținerea pretențiilor vizând sporul de 30 % ( pentru 11.04.2002-1.01.2003 ) - respectiv caracterul discriminatoriu al dispozițiilor art. 11 alin.1 din OUG177/2002, art. 28 alin.4 din OUG43/2002 - au fost susținute de aceștia și anterior pronunțării Deciziei.în interesul legii nr. VI/15.01.2007, în cauza ce a format obiectul 553/C/2006 al Tribunalului Neamț; prin urmare, ca și la sporul de vechime în muncă, prescripția nu a curs de la data deciziei în interesul legii, iar această decizie nici nu i-a repus în termenul de prescripție ( aici se mai impune încă un argument, respectiv cel al nerespectării termenului de 1 lună de la publicarea. nr. VI/2007 - 15.05.2007 - pentru formularea cererii de repunere în termen, conf. art. 19 alin.2 din Decretul 167/1958, acțiunea fiind promovată la 6.11.2007 ).
2. Pentru perioada 1.01.2003-1.03.2003, în ceea ce privește despăgubirile cuvenite pentru ambele drepturi salariale, există autoritate de lucru judecat față de dispozițiile Sentinței civile nr. 947/2006 a Tribunalului Neamț - așa cum s-a reținut de altfel și de către prima instanță - motiv pentru care aceste pretenții se vor respinge. Pentru restul perioadelor și a pretențiilor reclamanților ( vechime în muncă pentru 1.10.2000 -1.01.2003 și spor anticorupție de 30% pentru 11.04.2002-1.01.2003 ) nu operează această excepție, nefiind până în prezent supuse de către reclamanți analizei vreunei alte instanțe.
3. Pentru perioada 1.10.2000-10.11.2006, pretențiile la diferența de primă de vacanță cu luarea în considerare a sporului de vechime în muncă și a sporurilor anticorupție, și pentru perioada 1.10.2000 - 31.12.2003, respectiv pentru 2006, cele vizând diferența de premiu anual cu luarea în considerare a acelorași sporuri, nu sunt întemeiate întrucât:
- prin neacordarea despăgubirilor de la punctul 2 din acțiune, nu se justifică nici recalcularea primei de vacanță și a premiului anual ( perioada 1.10.2000-1.01.2003 );
- pentru anii 2003-2006 ( inclusiv ) reclamaților nu li s-a recunoscut, și deci nu li s-a acordat ( așa cum susțin și ei și confirmă și Tribunalul Neamț prin adresa 751/15.04.2008 - fl. 59 recurs ) primă de vacanță; prin urmare, cum reclamanților le lipsește tocmai acest drept, nu pot solicita acordarea unei eventuale diferențe generice;
- pentru anii 2003 și 2006 ( premiul anual acordându-se o singură dată la sfârșitul anului nu mai prezintă relevanță menționarea unei perioade pe zile și luni ), premiul anual a fost adecvat acordat numai raportat la dispozițiile art. 21 din OUG177/2002, respectiv ale art. 18 din OUG27/ 2006 ( egal cu indemnizația de încadrare brută din ultima lună a anului pentru care se face premierea ); în cuantumul său nu trebuia și nu s-au regăsit nici sporul de vechime în muncă și nici sporul anticorupție pentru că:
* atât art. 3 alin. 1 OUG177/2002, cât și OUG27/2006 au reglementat indemnizația de încadrare brută lunară ca fiind stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură, iar art. 3 din HG829/1994 menționa ce sporuri nu intră în salariul de bază; prin urmare, în cuantumul său nu poate fi cuprins decât sporul de fidelitate prev. de art. 4 din OUG177/2002.
* prin intrarea în vigoare a OUG27/2006 s-au exclus sporul anticorupție, deci pentru 2006 nu se mai putea solicita recalcularea premiului anual funcție de un spor inexistent.
4.Se justifica acordarea numai a diferenței dintre al 13 -lea salariu efectiv încasat și cel cuvenit prin aplicarea sporului de 40 % pentru anii 2004, 2005 ( drept câștigat prin Sentința civilă nr. 947/2006 a Tribunalului Neamț ) întrucât:
Într-adevăr, în forma inițială a art. 28 alin.4 din OUG43/2002 pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție s-a acordat un drept salarial cu titlu de spor ( " Personalul prevăzut la alin. (1) - (3), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivitart. 29alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară " )
Ulterior însă, prin art. 4 pct. 15 al Titlului II din OUG.24/21.04.2004, s-a modificat conținutul alin. 4 al art. 28 din OUG43/2002 atât sub aspectul cuantumului respectivului drept salarial, cât și al naturii sale - devenind majorare a indemnizației brute lunare. ( "Personalul prevăzut la alin. (1) și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivitart. 29din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brute lunare, iar personalul prevăzut la alin. (2) și (3) beneficiază de o majorare cu 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție" ).
În atare împrejurări beneficiarii vizați de textul normativ au dobândit un bun în accepțiunea art.1 al primului Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și legitimă că vor beneficia de toate drepturile decurgând din acesta.
Faptul că la distanță de 7 luni prin Legea 601/2004 s-a revenit asupra naturii dreptului salarial în discuție, retransformându-l în spor, a constituit o ingerință care deși a îmbrăcat forma unui act normativ, nu a respectat condițiile tezei a II-a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție.
Însă acest procent ( de 40 % ) nu va putea fi acordat pentru prima dată în recursul Ministerului Justiției ( contravenind dispozițiilor art. 316 cu ref. la 296 teza II Cod procedură civilă ) având în vedere că instanța de fond a acordat diferențele de primă de vacanță și premiu anual în baza sporurilor "astfel stabilite" ( respectiv a sporului de vechime recunoscut pentru 1.10.2000-1.01.2003 și a celui de 30 % pentru 11.04.2002-1.01.2003 ); de altfel, nici în motivare nu se face vreo referire la sporul de 40 % câștigat prin Sentința civilă nr. 947/2006 a Tribunalului Neamț.
Fiind însă câștigat procentul de 30 %, și cum dreptul în sine pentru perioada anilor 2004,2005 era justificat - așa cum s-a argumentat anterior -, instanța de recurs va acorda diferența dintre al 13 -lea salariu efectiv încasat și cel cuvenit prin aplicarea sporului anticorupție în acest procent și pentru anii menționați.
5. Referitor la actualizarea sumelor, recurentul este în eroare; astfel, așa cum s-a reținut de altfel și de către prima instanță, justificarea acordării sale se regăsește în dispozițiile art. 1084.civ.ca o echilibrare a valorii pe care sunt îndreptățiți reclamanții aop retinde pentru repararea pierderii suferite, și nu ca o sancțiune.
Prin urmare, față de toate considerentele anterior expuse, apreciind că nu se mai impune analiza punctuală a tuturor motivelor de recurs invocate, recursul Ministerului Justiției va fi admis, în temeiul art. 304 pct.9 cu ref. la 312 alin.3 Cod procedură civilă.
Modificarea sentinței recurate se va dispune în tot pentru acuratețea soluției ( așa cum s-a arătat unele dezlegări fiind corecte încă de la fond ). Astfel,
Se va admite excepția autorității lucrului judecat pentru drepturile de la punctul 2. din motivare și se vor respinge în consecință capetele de cerere ce le privesc. Pentru restul perioadelor - așa cum s-a arătat - se va respinge excepția autorității lucrului judecat.
Se va admite excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru drepturile și perioada menționată la punctul 1 din motivare și se vor respinge ca atare capetele de cerere ce le privesc.
Pe fond vor fi respinse capetele de cerere vizând drepturile și perioadele menționate la punctul 3 din motivare.
Va fi admis capătul de cerere privind diferența dintre al 13-lea salariu efectiv încasat și cel cuvenit prin aplicarea sporului de 30 % anticorupție pentru anii 2004, 2005, actualizată cu indicele de inflație de la data executării efective, iar pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț obligați la plata sa.
Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat a asigura sumele necesare acordării drepturilor astfel stabilite, iar Tribunalul Neamța efectua mențiunile corespunzătoare prezentei hotărâri în carnetul de muncă al reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 28C/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, intimații-pârâți TRIBUNALUL NEAMȚ, CURTEA DE APEL BACĂU, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică în tot sentința recurată ( sentința nr.28/C/15 ianuarie 2008 Tribunalului Neamț ) în sensul că:
Admite excepția autorității de lucru judecat privind acordarea sporului de vechime în muncă și a sporului de 30% pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 1 martie 2003 și respinge aceste capete de cerere pentru autoritate de lucru judecat.
Respinge excepția autorității de lucru judecat pentru restul perioadelor invocate de reclamanți.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capetele de cerere privind sporul de vechime pentru perioada 1 octombrie 2000- 1 ianuarie 2003 și sporul de 30 % pentru perioada 11 aprilie 2002 - 1 ianuarie 2003 și respinge în consecință aceste capete de cerere.
Respinge ca nefondate capetele de cerere privind diferența de primă pentru perioada 1 octombrie 2000 -10 noiembrie 2006 și diferența al 13- lea salariu pentru perioada 1 octombrie 2000- 31 decembrie 2003 și pentru anul 2006.
Admite capătul de cerere privind diferența dintre al 13- lea salariu efectiv încasat și cel cuvenit prin aplicarea sporului de 30 % pentru anii 2004-2005 actualizată cu indicele de inflație de la data executării efective și obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț la plata acestor drepturi.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării drepturilor salariale astfel stabilite.
Obligă Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare prezentei hotărâri în carnetele de muncă ale reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 14 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
GREFIER,
Red.sent.
Red.
Tehnored./3 ex.
16.05/19.05.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
