Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 4303/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4303
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri Judecător
-- --Președinte Secție
-- --Vicepreședinte Instanță
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 274/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
S-a arătat că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 cod procedură civilă.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 274/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, față de Școala Generală nr.9 " ".
S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma netă actualizată la data de 31 ianuarie 2009 în cuantum de 1.049 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective.
A fost obligată pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
S-a respins acțiunea față de Consiliul Local Tr.
S-a dispus obligarea pârâtei la 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța, instanța a reținut:
Reclamanta își desfășoară activitatea la Școala în funcția de institutor având grad didactic și o vechime în învățământ de 29 ani și 5 luni, așa cum rezultă din adeverința nr. 1452/5 decembrie 2008.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că potrivit carnetului de muncă al reclamantei aceasta a fost încadrată ca educatoare cu studii medii pe perioada 01.10.2006-30.06.2007 iar începând cu 01.o7.2007 și până în prezent aceasta este încadrată ca institutor II cu studii superioare de scurtă durată la Grădinița nr.19 din Dr.Tr.S și are gradul didactic
Referitor la chemarea în judecată,în calitate de pârât, Inspectoratului Școlar Județean, instanța a respins acțiunea fata de acesta, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.8 (1) din Normele Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, unitățile școlare, ce au personalitate juridică de altfel, au obligația de a întocmi bugetul propriu, buget ce, însoțit de note de fundamentare, se înaintează Consiliului Local.
Potrivit art.9 alin.3 din aceleași norme, bugetul unităților școlare se întocmește în faza de elaborare a bugetului local și se aprobă odată cu aprobarea bugetelor locale.
În consecință, unitățile școlare sunt instituțiile ce stabilesc drepturile salariale cuvenite cadrelor didactice, ele întocmind și state de plată în acest sens.
Mai mult, atribuțiile inspectoratelor școlare județene sunt limitativ enumerate de art.142 din Legea 84/1995.
În ceea ce privește Consiliul Local Dr.Tr.S,acesta este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare, pârâtul Consiliul Local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, fiind doar cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre conf. art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, între cele două părți neexistând raporturi juridice astfel că, urmează a se respinge acțiunea față de acesta.
Cu privire la fondul pretențiilor instanța reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Reclamanta în calitate de institutor la Școala cu clasele I-VIII nr. 9 " " Dr.Tr.S în perioada octombrie 2006-decembrie 2008 beneficiat de următoarele drepturi așa cum reiese din conținutul expertizei contabile: gradație de merit 25%,indemnizație dirigenție 10%, spor vechime 25%, premiere anuală, premieră lunară, aceste sporuri nefiindu-i calculate conform prevederilor legale mai sus enunțate, astfel că expertiza procedat la calcularea acestor diferențe salariale, diferențe rezultate în urma aplicării corecte a sporurilor, respectiv calcularea în scară, rezultând un nou salariu de bază al funcției didactice.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea diferențelor rezultate în urma aplicării coeficienților de multiplicare la o bază de calcul rezultată din aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 2, prevăzut de pe anii 2007-2010, instanța l-a respins, întrucât salariul de bază al cadrelor didactice este reglementat prin CCM la nivel de ramură de învățământ prin care se prevede că salariu de bază este reglementat prin ordin de ministru, art.34 alin.1, iar cadrul normativ care reglementează salarizarea din acest domeniu este Legea nr. 128/1997 în care este prevăzută ca formă de organizare a muncii norma didactică; aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 2 prevăzut de, pentru personalul cu studii superioare, este stabilit pentru un program de muncă de 170 de ore.
Referitor la petitul privind c/val drepturilor salariale aferente concediului de odihnă pe anii 2006-2007, instanța l-a constatat neîntemeiat, din adresa nr. 199/4.02.2009 a Școlii " " reieșind că, reclamanta a beneficiat de indemnizație CO pe anii 2005-2008 și că în fiecare an școlar s-au plătit cele 62 zile de concediu de odihnă conform statelor de plată și condicii de prezență a cadrelor didactice.
Referitor la petitul privind acordarea primei de CO pentru anii 2005.-2008 instanța l-a constatat neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamantă, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
Personalul didactic nu se încadrează nici în categoria de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în propriul sistem de salarizare al cadrelor didactice nu este prevăzută acordarea primelor de concediu, acest drept fiind prevăzut doar în CCM.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamanta invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia cu motivarea:
Tribunalul nu s-a pronunțat în dispozitivul sentinței cu privire la unul din pârâți,respectiv M, deși acțiunea a fost formulată și împotriva acestui pârât, iar în considerentele sentinței apreciază că se impune respingerea acțiunii față de, întrucât nu are calitate procesuală în cauză.
Pe de altă parte, arată că Tribunalul în mod nelegal a respins petitul în ceea ce privește acordarea primelor de vacanță și a indemnizațiilor de concediu, deși motivarea acestei soluții nu-și găsește baza în nici o dispoziție clară a legii.
Deși expertiza dispusă în cauză a stabilit sumele restante în 2 variante, în mod incorect s-a admis acțiunea pentru suma cea mai mică, fără a se arăta în concret motivarea soluției respective.
Mai mult, în dispozitivul sentinței nu se menționează dacă se omologhează sau nu raportul de expertiză, și eventual care variantă, ci doar se admite în parte acțiunea pentru suma cea mai mică.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal, iar în subsidiar să se rețină cauza spre rejudecare.
Recursul este nefondat.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs, se vor reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta-recurentă a chemat în judecată pârâții M, Școala. Nr.9 Dr.Tr.S și Consiliul Local Dr.Tr. severin pentru a fi obligația la plata drepturilor salariale restante de la 01.09.2006 la zi, cuvenite și neachitate.
Prin sentințanr.274/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedințis -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului Șc.. Nr.9 C- Dr.Tr.S obligându-se acest pârât să-i plătească suma netă actualizată la 31.01.2009 în cuantum de 1049 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, sumă ce va fi reactualizată la data plății.
S-a arătat în considerentele hotărârii, că referitor la chemarea în judecată a pârâtului M va fi respinsă acțiunea, întrucât, acesta nu are atribuții de calcul și acordarea drepturilor salariale a cadrelor didactice.
În ceea ce privește Consiliul Local Dr.TR.S, nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, fiind doar cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizarea acestora pe unități de învățământ conf. Art.167 din Legea 84/1995 și astfel cei doi pârâți nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei, respectiv la acordarea primelor de vacanță și a indemnizațiilor de concediu, în mod corect Tribunalul a reținut că în raport de adresa nr.199 din 04.02.2009 emisă de Șc. C- s-a reținut că recurenta-reclamantă a beneficiat de indemnizația CO pe anii 2005-2008 și că, în fiecare an școlar i s-au plătit cele 62 zile de concediu CO potrivit ștatelor de plată și condicii de prezență.
Cu privire la acordarea primei de CO pe anii 2005-2008, potrivit CCM la nivel de ramură de învățământ pe anul școlar 2003-2004, art.37 al.1 lit.g s-a prevăzut plata primei de vacanță se face din venituri proprii în condițiile legii concomitent cu indemnizația de concediu.
Astfel, s-a reținut corect că prima de vacanță a fost prevăzută doar în CCM, fără să fie însă expres prevăzută de lege și cum dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin referiri la prima de vacanță, în mod corect s-au avut în vedere dispoz. art.48 al.2 din Legea 128/1997, care arată că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază în limitele legii prin CCM încheiat între angajator și organizațiile sindicale.
Cum legea nu stabilește expres dreptul la prima de vacanță, dispoziția din CCM nu este aplicabilă și astfel că, în mod corect nu a fost acordată recurentei-reclamante.
Față de cele expuse, se va aprecia legală și temeinică sentința recurată și deci nefondate criticile invocate în recurs, urmând ca în baza art.312 al.1 pr.civilă să se respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 274/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Ioana Bodri - - | JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela Cotora - - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/03.07.2009
/ și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Dorina Stoichin, Mihaela Cotora
