Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 444/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 444/R-CM
Ședința publică din 27 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, cererea de revizuire formulată de revizuienții, G și, împotriva deciziei nr.600/R-CM din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit revizuienții și intimații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura este legal îndeplinită.
Cererea este timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei conform chitanței nr.- din 13.05.2008 emisă de Primăria Pitești și cu 0,30 timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin cererea depusă la dosar, intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat a li se comunica un exemplar de pe cererea de revizuire și înscrisurile probe, având în vedere că nu au fost respectate dispozițiile art.112 și 113 raportate la disp.art.326 alin.1 Cod procedură civilă, urmând ca acestea să fie comunicate odată cu citația, fiind în imposibilitatea de a formula o apărare în cauză.
Curtea respinge cererea formulată în scris de intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și constatând cererea de revizuire în stare de judecată, trece la soluționarea ei.
CURTEA
Constată că prin decizia civilă nr. 600/R-CM/ 30.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 411/CM/ 21.06.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș și a modificat această hotărâre în sensul că respinge acțiunea reclamanților, -, -,G și.
Pentru a pronunța această soluție curtea a considerat că recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B este în parte întemeiat.
Motivele de recurs privind încălcarea competenței altei instanțe și tardivitatea formulării acțiunii sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește competența soluționării cauzei se constată că obiectul acțiunii de față îl formează obligarea pârâților la acordarea majorărilor solicitate de reclamanți în alte procente decât cele stabilite.
Într-adevăr, potrivit art.42 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cei nemulțumiți de modul de stabilire a drepturilor salariale pot face contestație în termen de 5 zile de la data comunicării la organele de conducere ale Ministerului Justiției sau Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, după caz. Împotriva hotărârilor organelor de conducere se poate face plângere în termen de 30 zile de la comunicare la Secția de contencios administrativ a Curții de Apel București.
În speță, reclamanții nu au contestat modul de stabilire a drepturilor salariale pentru a fi aplicabile prevederile art.42 alin.2 din nr.OUG177/2002, ci au solicitat acordarea majorărilor în alte procente decât cele stabilite inițial fiind incidente în speță prevederile art.84 alin.2 din Codul muncii.
În această situație, în mod corect instanța de fond a soluționat acțiunea formulată de reclamanți.
Referitor la tardivitatea formulării acțiunii, s-a constatat că potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani, dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Reclamanții au solicitat modificarea majorărilor acordate prevăzute de art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002, pentru care nu s-au emis ordine ale Procurorului General, situație în care nu se punea problema contestării acestora și dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut cu 3 ani înaintea formulării acesteia, respectiv la 15 martie 2004.
Celelalte motive de recurs formulate de pârât au fost considerate întemeiate.
Astfel, s-a arătat că potrivit art.3 din nr.OUG27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007 judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004 republicată. Acest act normativ reprezintă o preluare extinsă a dispozițiilor cuprinse prin art.3 alin. 1 din nr.OUG177/2002 și ambele texte legale fac trimitere expresă la vechimea în magistratură astfel cum este reglementată prin prevederile art.86 din Legea nr.303 / 2004, precum și prin dispozițiile art.86 din nr.OUG100/ 4 octombrie 2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
Prin art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002 se stipulează că magistrații beneficiază în raport cu vechime efectivă în funcțiile de judecători, procurori, magistrat asistent la Curtea Supremă de Justiție sau de personal asimilat magistraților de o majorare a indemnizației calculată în procente la indemnizația brută. Această prevedere legală a fost menținută și prin actuală lege de salarizare a magistraților prin dispozițiile art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006 conform căreia judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți beneficiază în raport cu vechimea numai în funcțiile de judecători, procurori, magistrat asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție sau de personal asimilat judecătorilor și procurorilor de o majorare a indemnizație calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară.
Or, din interpretarea sistemică și teleologică a acestor prevederi legale tribunalul reține că pentru aplicarea acestor majorări ale indemnizației de încadrare brută lunară nu se face trimite la vechimea în magistratură astfel cum este definită în art.86 din Legea nr.303/2004 modificată din nr.OUG100/ 2007.
Prevederea legală cuprinsă în art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002 reiterată cu modificări nesemnificative de fond în art.4 alin.1 din nr.OUG27/2004 trebuie coroborată cu noțiunea de personal asimilat judecătorilor și procurorilor. Astfel cum este definit prin art.87 din Legea nr.303/2004.
În acest sens art.87 din Legea nr.303/2004 prevede că pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, din Ministerul Public, din Consiliul Superior al Magistraturii, din Institutul Național de și din Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare.
Din actele depuse la dosarul cauzei se constată că reclamanții nu au îndeplinit nici una dintre funcțiile mai sus precizate și nu se află în ipoteza personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, astfel încât să fie posibilă o majorare de indemnizație de încadrare brută lunară, perioada de timp în care aceștia au funcționat în calitate de jurisconsult fiind considerată vechime în magistratură conform art.86 din Legea nr.303/2004 modificată prin nr.OUG100/2007, dar fără relevanță juridică la aplicarea sporului de fidelitate prevăzut în art.4 alin.1 din nr.OUG26/2006.
Astfel, cererea reclamanților de a li se calcula și plăti diferența dintre sporul de stabilitate în magistratură aplicat conform art.4 alin.1 din nr.OUG177/2002 și art.4 alin.1 din nr.OUG27/2006 trebuia respinsă.
Împotriva deciziei au formulat cerere de revizuire reclamanții, -, -,G și.
Motivul cererii constă în aceea că prevederile art. 4 alin. (1) din nr.OUG 27/2006, cu privire la care instanța de recurs a stabilit că nu sunt aplicabile reclamanților întrucât nu vizează funcțiile îndeplinite de aceștia anterior intrării în magistratură, au fost modificate și completate.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art. 322 alin. 1 pct. 5 și art. 324 pr.civ.
Intimatul-recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția de tardivitate a revizuirii arătând că cererea este depusă la 6 luni de la pronunțarea hotărârii atacate, cu depășirea termenului de o lună reglementat de art. 324 alin. 1 pct. 4 pentru cazul prevăzut de art. 322 alin. 1 pct. 5.pr.civ.
Cererea de revizuire astfel motivată în fapt și în drept este inadmisibilă.
Modificarea textului de lege interpretat la soluționarea recursului nu se regăsește printre motivele enumerate limitativ de disp. art. 322 pr.civ. pentru care se poate retracta hotărârea atacată.
Iar situația reglementată de art. 322 alin. 1 pct. 5 pr.civ. privește fie înscrisurile, în sensul de probe care au relevanță în stabilirea situației de fapt, fie desființarea sau modificarea hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat soluția a cărei revizuire se cere.
Cazul de revizuire invocat nu vizează și modificarea textului de lege interpretat în considerentele deciziei.
De aceea, examinarea termenului de formulare a cererii de revizuire prin raportare la data publicării modificării dispozițiilor legale avute în vedere de instanța de recurs este de prisos.
De altfel, revizuirea este inadmisibilă și din punctul de vedere al obiectului acestei căi extraordinare de atac.
Nu pot fi atacate cu revizuire hotărârile prin care a fost admis recursul și s-a modificat sentința pentru greșita aplicare ori interpretare a legii, situația de fapt fiind menținută.
Aceasta deoarece, spre deosebire de recurs, revizuirea urmărește îndreptarea erorilor săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea definitivă ori irevocabilă. Iar dispozițiile art. 322 alin. 1 pr.civ. prevăd explicit ca în cazul hotărârilor date de o instanță de recurs acestea să evoce fondul.
Pentru aceste considerente va fi respinsă cererea de revizuire formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții, G și, împotriva deciziei civile nr.600/R-CM/30.11.2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, intimați fiind MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
red.P, 2 ex./27.06.2008
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
