Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.449/R-CM
Ședința publică din 09 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, în numele membrilor de sindicat:, G, POLINA, și de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, cu sediul în, județul V, împotriva sentinței civile nr.1000 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1 ȘCOALA CU.I-VIII M-, cu sediul în, strada - lui, nr.215, județul V și LICEUL INDUSTRIAL, cu sediul în,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, în baza delegației de la dosar, pentru recurentul-pârât Consiliul Local al Orașului, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea intimatului-pârât Ministerul Educației, Cercetării și.
Consilier, având cuvântul pentru recurentul-pârât Consiliul Local al Orașului, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier, având cuvântul pentru recurentul-pârât Consiliul Local al Orașului, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia. Consiliul Local nu are atribuții cu privire la salarizarea cadrelor didactice și nici calitatea de ordonator de credite pentru Unitățile de Învățământ Preuniversitar de Stat, situație față de care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local referitoare la plata drepturilor salariale neacordate.
Cu privire la recursul formulat de reclamant Uniunea Sindicatelor Învățământ V în numele membrilor de sindicat, arată că este de acord cu admiterea acestuia.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 5 septembrie 2008,
reclamanta Uniunea Sindicatelor din Învățământ V, în numele și în interesul reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, -, -, G, de la Liceul Industrial;, Polina, și, de la Școala cu clasele I-VIII M-, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului V, Consiliul Local al orașului, Școala cu clasele I-VIII M - și Liceul Industrial, pentru a se dispune obligarea pârâților la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 de către fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 1 octombrie 2001 până la 31.12.2007; obligarea unităților școlare pârâte să rectifice carnetele de muncă în mod corespunzător, defalcat pe fiecare an de activitate; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, stabilite ca fiind diferența dintre sumele efectiv plătite și sumele datorate începând cu data 1.10.2001 până la 31.12.2007 prin acordarea tranșelor de vechime prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, sume reactualizate în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că personalul didactic din învățământul preuniversitar este salarizat potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 și potrivit art.50 alin.1 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime influențează în mod direct drepturile salariale.
Se susține că toți pârâții au calitate procesuală ca urmare a atribuțiilor de realizare și finanțare a metodologiilor.
Drepturile se cuvin începând cu data de 1.10.2001, ori de la data la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, până la 31.12.2007, deoarece acordul din 2005 a întrerupt cursul prescripției.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții și nici nu realizează finanțarea acestora.
A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art.166 Codul muncii pentru drepturile solicitate pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004.
Pe fondul cauzei a arătat că după apariția Legii nr.128/1997 s-au introdus 3 tranșe suplimentare de vechime în învățământ la 30, 35 și peste 40 ani create prin creșterea acordată în conformitate cu art.50 alin.2 din lege, iar creșterea de 1/25 s-a utilizat numai pentru crearea celor trei tranșe, ea nu constituie un spor care se acordă la niște salarii de bază existente și practic se solicită să se efectueze o plată dublă pentru aceeași muncă.
Pârâtul mai arată că fiecare act normativ apărut ulterior Legii nr.128/1997 are însumat și acest coeficient prevăzut de art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 care se calculează la tranșa anterioară de vechime și nu la coeficientul de ierarhizare în sine.
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Școlar al județului Vas olicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, susținând că angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii pentru aceleași considerente invocate de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și
Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr.1000/20 noiembrie 2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T și a respins acțiunea formulată împotriva acestora.
A respins acțiunea pentru perioada 1.10.2001 - 4.09.2005, ca prescrisă.
A admis în parte acțiunea împotriva pârâților Consiliul Local al Orașului, Școala Cu clasele I-VIII M- și Liceul Industrial și i-a obligat să acorde și să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și sumele efectiv plătite, începând cu data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, dar nu mai devreme de data de 5.09.2005 și până la data de 31.12.2007, sume reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale.
Au fost obligați pârâții unitățile de învățământ preuniversitar să înscrie în carnetul de muncă al fiecăruia dintre reclamanți tranșele suplimentare de vechime defalcate pe fiecare an de activitate din perioada pentru care s-a admis acțiunea.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt că Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T, nu au calitate procesuală pasivă deoarece potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. Această dispoziție legală a fost reiterată și în nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, ordonatorul principal de credite este primarul, în calitate de reprezentat a unității administrativ teritoriale, îndrituit să a probe bugetul unității de învățământ și să asigure finanțarea ei.
Instanța a constatat că este prescris dreptul material la acțiune pentru perioada 1.10.2001-4.09.2005, deoarece prin acordul invocat nu s-a recunoscut dreptul solicitat.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează in alin.1 și alin.2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În alin.1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei tranșe suplimentare, care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum si din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative ˝si˝ rezulta faptul ca articolul menționat are în vedere doua noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: ˝tranșe de vechime˝ si ˝tranșe suplimentare de vechime˝.
În ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, este de menționat ca textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției ˝la˝,care, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese si din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit sa facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început și pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cat si cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul alineat asupra existentei a doua drepturi, cel la tranșa de vechime si cel la tranșa suplimentara de vechime, legiuitorul procedează in alineatul al doilea al art.50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel ca pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o noua noțiune, respectiv aceea de ˝coeficient de ierarhizare˝ sau, în accepțiunea nr.OG15/2008, ˝coeficient de multiplicare˝.
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de baza, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arata ca salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, salariul de baza al personalului în cauză este produsului dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 si coeficienții de multiplicare prevăzuți in anexa nr.2 din lege, aceștia din urma fiind diferiți în funcție de încadrarea în tranșe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșă de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenita în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător transei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea in tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr. 128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentara de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, pana la momentul intrării în vigoare a OG15/2008, si o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Aceasta creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30-35 cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
La data de 1 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, fost publicata nr.OG15 din 30 ianuarie 2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. Ca o primă observație se cuvine menționat faptul ca acest act normativ nu face trimitere în nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime. Acest drept exista în continuare în virtutea dispozițiilor art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997.
Conform art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin 2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe si creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioara de vechime.
Acest lucru nu înseamnă ca prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde si creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia ca tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime exista în continuare si el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar si după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat in nici un fel.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs în termen legal Uniunea Sindicatelor Învățământ V și Consiliul Local.
Prin recursul său reclamanta a criticat sentința pentru următoarele motive încadrate în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, astfel:
1. În mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză nu are calitate procesuală pasivă Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației Cercetării și
Potrivit art.6 alin.1 lit.b din Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, din taxa pe valoare adăugată se alocă, defalcat pentru bugetele locale, sume pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor, parte din acestea fiind destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Prin urmare, din bugetul se repartizează prin bugetele locale sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal, respectiv ale reclamanților, iar inspectoratele școlare județene ca organe descentralizate de specialitate subordonate au atribuții și responsabilități și în repartizarea sumelor sus menționate potrivit Legii nr.388/2007 și a Legii nr.128/1997, chiar dacă acestea se repartizează prin intermediul bugetelor locale.
2. În mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune.
Acordul încheiat în 28.11.2005 semnat inclusiv de și legiferat ulterior prin nr.OUG17/2006 a prevăzut reparația prejudiciilor salariale produse în perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 personalului didactic din învățământul de stat, astfel încât atâta timp cât niciunul dintre acestea nu fac vreo diferențiere între diferitele categorii de drepturi ce ar trebui sau nu acordate, ar trebui să opereze cu efect întreruptiv de prescripție, cu consecința admiterii acțiunii în totalitate.
Prin recursul său Consiliul Local a criticat sentința pentru greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive.
În dezvoltarea motivului de recurs s-a arătat că în raport cu dispozițiile art.7 din Legea nr.84/1995 a învățământului, unitățile de învățământ au personalitate juridică, iar potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ pe baza deciziei de repartizare semnată de Inspectoratul Școlar -, astfel că recurentul nu are nici o atribuție în luarea acestor decizii.
S-au mai invocat în acest sens prevederile art.23 din a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin Ordinul nr.4925/2005 potrivit cu care de corectitudinea încadrării personalului și de întocmirea la termen a ștatelor lunare de plată a drepturilor salariale, răspunde directorul unității de învățământ, precum și prevederile art.10 și 14 din Legea nr.53/2003 din Codul muncii, potrivit cu care calitatea de angajator o are directorul unității de învățământ cu personalitate juridică.
S-a mai arătat că, potrivit art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995, directorul unității de învățământ este ordonator terțiar de credite, iar ștatele de plată și completarea carnetelor de muncă se face de către unitatea de învățământ.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9, a art.3041procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea reține că recursurile nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la recursul declarat de reclamantă:
Primul motiv de recurs, referitor la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și, este nefondat.
Conform art.XIII din nr.OUG32/2001, ncepând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor expres prevăzute la lit.a- Potrivit art.XIII alin.2, cheltuielile prevăzute la alin.1 lit.a și c - f, se finanțează prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării. De asemenea, conform alin.3, cheltuielile privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare se finanțează de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației și Cercetării.
Rezultă din cuprinsul acestor texte de lege că cheltuielile de personal din unitățile de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale, iar nu din bugetul Ministerul Educației, Cercetării și, pentru care actul normativ prevede expres cheltuielile pe care trebuie să le finanțeze.
Pe de altă parte, Legea învățământului nr.84/1995 prevede la art.141 atribuțiile (coordonează activitatea de cercetare științifică din învățământ; asigură cadrul pentru producția manualelor școlare; asigură finanțarea școlilor pentru achiziționarea de manuale, conform legii; elaborează criteriile generale de admitere în învățământul superior; aprobă înființarea liceelor și a școlilor postliceale etc.), or, între aceste atribuții nu se regăsește și aceea de finanțare a cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar de stat.
În altă ordine de idei, conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art.167 alin.13, finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
De asemenea, dispozițiile art.167 alin.17 și 18 din Legea nr.84/1995 prevăd în mod expres ce anume cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării, iar între aceste cheltuieli nu se regăsesc și cele legate de salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean, Curtea constată că, art.142 din Legea nr.84/1995 prevede în mod expres atribuțiile acestei instituții: urmărește modul de organizare și de funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, în conformitate cu politica educațională la nivel național; asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ; asigură calitatea învățământului și respectarea standardelor naționale prin inspecția școlară etc. iar între aceste atribuții nu se regăsește și aceea de plată a drepturilor salariale.
Faptul că semnează decizia de repartizare a cadrelor din învățământul preuniversitar nu-i conferă calitatea de angajator și deci nici obligația de plată a salariului, aceste atribuții avându-le directorul unității de învățământ, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
Art.7 alin.5 din Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008 prevede că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată menționate la alin.4 (inclusiv cele destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților din învățământul preuniversitar de stat), pe comune, orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a directorului Direcției -e a Finanțelor Publice județene, respectiv a municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de alte criterii specifice.
Acest text de lege, contrar susținerilor recurenților, nu instituie nici o obligație legată de plata diferențelor salariale în sarcina pârâților Ministerul Educației, Cercetării și și Inspectoratul Școlar Județean, acesta din urmă acordând doar asistență tehnică de specialitate directorului Direcției -e a Finanțelor Publice cu ocazia repartizării sumelor destinate finanțării cheltuielilor de personal.
În concluzie, Curtea apreciază că nici pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și și nici pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V nu au nici un fel de obligații legate de plata salariilor reclamanților, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că ei nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Acordul încheiat la data de 28.11.2005, nr.OUG17/2006 care a materializat acest acord și Ordinul nr.3351/2006 emis în aplicarea nr.OUG17/2006, au avut în vedere plata anumitor drepturi salariale ce au rezultat ca urmare a calculării greșite a salariilor, calculare determinată de o interpretare greșită a legii.
În speță însă, este vorba despre o neaplicare a legii (neacordarea dreptului la tranșa de vechime suplimentară reglementată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997), deci de o neplată a unor drepturi expres și clar reglementate de un text de lege care nu comportă interpretări diferite și în privința căreia nu au incidență actele considerate întreruptive de prescripție.
Ca atare, Curtea constată că, în mod corect Tribunalul Vâlceaa reținut că actele normative invocate de reclamanți nu pot fi interpretate ca acte întreruptive de prescripție a dreptului material la acțiunea ce face obiectul prezentului litigiu.
Recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al orașului este de asemenea nefondat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului este neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. Această dispoziție legală a fost reiterată și în nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat (art. 1).
Deosebit, potrivit art.23 și art.27 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, scop în care acestea au dreptul să instituie și să perceapă impozite și taxe locale, să elaboreze și să aprobe bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, în condițiile legii, ordonatorul principal de credite fiind primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, îndrituit să aprobe bugetul unității de învățământ și să asigure finanțarea ei(art.63 alin 1 lit.c din aceeași lege).
Prin urmare, Consiliul Local are calitate procesuală pasivă în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT, în numele membrilor de sindicat:, G, POLINA, și de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, împotriva sentinței civile nr.1000 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, ȘCOALA CU.I-VIII M- și LICEUL INDUSTRIAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./18.03.2009
GM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
