Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 5629/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5629
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Guvernul României și autoritatea consultativă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 1811/13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura nelegal îndeplinită, întrucât la dosar nu au fost restituite citațiile emise recurentului-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor și intimatelor-reclamante și.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru repetarea procedurii de citare, iar în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față,
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 1811 din 13 februarie 2008 respins excepția necompetenței materiale invocată de intimata Guvernul României.
admis in parte acțiunea formulată de petenții, -, in contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj Guvernul României, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Au fost obligați intimații în solidar să plătească petenților contravaloarea majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu salariul din luna decembrie 2006; 2% începând cu 01.04.2007 în raport cu salariul din luna martie 2007 și 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate în raport cu coeficientul de inflație la data plății efective.
fost obligat intimatul Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare majorărilor salariale în carnetele de muncă al petenților.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea intimaților la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că petenții sunt personal auxiliar de
specialitate în cadrul Tribunalului Gorj.
În ceea ce privește excepția de necompetență materială invocată de Guvernul României, aceasta s-a respins cu motivarea că, competența instanțelor de a soluționa litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, art. 10 din Legea nr.554/ 2004 dispune că aceste litigii se soluționează de către secțiile de contencios administrativ competent pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Potrivit art.1 din Ordonanța Guvernului nr.10/2007 " în anul 2007, salariile de baza ale personalului contractual din sectorul bugetar avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel:
a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie
2006;
b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007;
c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna
septembrie 2007.
Petenților nu le-au fost acordate aceste majorări salariale, mai mult decât atât,
această categorie a fost exceptata de fiecare data, producându-se astfel o discriminare
vădită fata de celelalte categorii de personal.
Conform art.1 din nr.OG137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare "Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: drepturile economice, sociale și culturale, în special dreptul la munca, la libera alegere a ocupației, la condiții de munca echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remunerație echitabila și satisfăcătoare"
De altfel si Protocolul nr. 2 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, dar si prevederile Constituției României reglementează egalitatea in drepturi, egalitatea de tratament si nediscriminarea.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
In ceea ce privește capătul de cerere privind plata de către intimați a dobânzilor legale pentru sumele datorate, instanța l-a respins întrucât potrivit art.1 si 2 din OG9/2000 "Părțile sunt libere sa stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără sa se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală."
Ori, intre părți nu exista o convenție cu privirea la acordarea acestor obligații, astfel ca actul normativ invocat nu își găsește aplicabilitatea in speța.
De altfel, petenții au solicitat si actualizarea sumelor prin aplicarea indicelui de inflație pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit ca urmare a neachitării drepturilor bănești la scadenta, corespunzător art.161 din Codul Muncii, respectiv prejudiciul efectiv si beneficiul nerealizat.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Guvernul României și autoritatea consultativă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și recursul, Ministerul Justiției a susținut că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești fiindcă a consacrat un drept care nu este prevăzut de legislația în vigoare,motiv prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Un alt motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și este lipsită de temei legal deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1 și 2 din G nr.137/2000.
Recurentul a mai susținut că grefierii au beneficiat de indexările în temeiul prevederilor cuprinse în legea specială de salarizare respectiv OG.nr.8/2007.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.4,7 și 9 Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece rolul său este de a răspunde de elaborarea bugetului de stat,în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor locale,cu respectarea procedurii reglementate de art.26-31 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
Guvernul României,în motivarea recursului,a arătat că instanța de fond în mod greșit nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei capacității juridice civile a Guvernului României și,implicit,a calității sale procesuale pasive.
Pe fondul cauzei,a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța nu are competența de a crea,de a abroga sau de a modifica dispozițiile unei legi deoarece s-ar substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja existente,întrucât ar fi încălcate dispozițiile art.61 alin.1 din Constituție care stabilește că unica autoritate legiuitoare a țării este parlamentul României.
Recurentul a mai susținut că instanța de fond a ignorat dispozițiile OG.nr.8/2007 care a acordat majorări de salariu cu procentele solicitate.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.7 și 9,art.304 ind.1 Cod procedură civilă.
Recurentul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat ca prim motiv de recurs excepția lipsei calității procesuale pasive iar potrivit art.16-22 din OG.nr.137/2000 este instituția abilitată și învestită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României,să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr.137/2000,având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
A mai susținut că în conformitate cu prevederile art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a unei fapte de discriminare poate introduce acțiune direct în instanță,prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare,fiind obligat să probeze,în egală măsură cu cel acuzat,existența sau nu a discriminării. În această situație,judecarea cauzei are loc cu citarea obligatoriu a Consiliului,în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei.
Recurentul a susținut că,în aceste cauze,Consiliul nu poate fi introdus și reținut ca având calitatea de pârât,în sensul de a fi obligat la ceva în favoarea celor care reclamă,instituției lipsindu-i calitatea procesuală pasivă în astfel de cauze.
În drept a invocat dispozițiile art.299,304 pct.9 Cod procedură civilă.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată că recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției este fondat.
Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivi dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Întemeiată pe ideea de discriminare, cererea de chemare în judecată supune comparației două situații juridice: acordarea creșterilor salariale pentru anul 2007 (în baza Ordonanțelor Guvernului nr. 6, 10 și 11 din 2007) funcționarilor publici, personalului contractual din sectorul bugetar, persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, personalului din învățământ și acordarea creșterilor salariale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești prin Ordonanța nr. 8/2007.
Reclamanții au susținut, în esență, faptul că există două situații comparabile tratate juridic diferit fără nicio justificare obiectivă.
La analiza unei cereri în despăgubiri întemeiate pe ideea de discriminate, judecătorul trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, (2) existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, (3) tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, (4) tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
În speța de față, nu este îndeplinită condiția existenței unui tratament diferențiat. Se constată astfel că, prin art.3 alin.4 din Ordonanța nr. 8/2007 s-a dispus că coeficienții de multiplicare pentru stabilirea salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul judecătoriilor și al parchetelor de pe lângă acestea sunt prevăzuți la lit. A din anexa nr. 1a pentru perioada ianuarie - 31 martie 2007, la lit. A din anexa nr. 1b pentru perioada 1 aprilie - 30 septembrie 2007 și la lit. A din anexa nr. 1c de la 1 octombrie 2007 astfel că în anexa I a-c, s-au acordat personalului auxiliar de specialitate creșteri salariale pentru anul 2007,de exemplu un grefier cu o vechime de 7 ani în funcție a avut coeficientul de multiplicare 5,000 la data de 31 12 2006 iar apoi în perioada ianuarie -martie 2007,coeficientul 5,250,în perioada aprilie -septembrie 2007-5,355 iar le la 01 10 2007 5,997 și,printr-un calcul simplu se poate observa că, pentru perioada ianuarie - martie au fost majorați coeficienții de ierarhizare cu 5 % față de nivelul lunii decembrie 2006, pentru perioada aprilie-septembrie au fost majorați coeficienții de ierarhizare cu 2 % față de nivelul lunii martie 2007, începând cu octombrie 2007 au fost majorați coeficienții de ierarhizare cu 11 % față de nivelul lunii septembrie 2007.
Este aceeași soluție legislativă stabilită de legiuitor în art. 1 din OG nr. 10/2007, tratamentul aplicat categoriilor supuse analizei de către recurenții-reclamanți fiind identic.
Față de aceste considerente,Curtea constată că instanța de fond în mod greșit a reținut că neaplicarea procentelor de creștere salarială la valoarea de referință sectorială prev.de art.1 din OG.nr.10/2007 și personalului auxiliar din instanțe a creat o situație discriminatorie, de vreme ce aceleași creșteri salariale au fost acordate reclamanților prin intermediul legii speciale de salarizare OG.nr.8/2007 soluția legislativă aleasă pentru acordarea creșterilor salariale fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
Recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice este fondat deoarece între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice deoarece acesta are calitatea de ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine și nu are atribuții în stabilirea și plata salariilor reclamanților,în cazul acestora ordonator principal de credite fiind Ministerul Justiției.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale,pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite,proiect pe care este obligat să-l depună la Guvern,care,după ce și-a însușit acest proiect,îl va supune spre aprobare Parlamentului.
Față de aceste considerente,Curtea constată că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice este fondată.
Recursul formulat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este fondat deoarece acesta nu are calitate procesuală pasivă,neexistând raporturi juridice între reclamanți și acesta, cauzele întemeiate pe art.27 din OG.nr.137/2000 se soluționează cu citarea obligatorie a Consiliului pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare și nu pentru a fi obligat la,a face ceva" în favoarea reclamantului.
De asemenea este fondat și recursul formulat de Guvernul României întrucât nu are capacitate juridică civilă în cauză deoarece,potrivit dispozițiilor constituționale și ale legii speciale de organizare -Legii nr.90/2001,Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive,care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice,iar pentru realizarea atribuțiilor sale adoptă acte administrative de autoritate pe baza și în vederea executării legii,în condițiile stabilite de art.102 coroborat cu art.108 din Constituție.
Prin urmare,acest organ colegial,fără personalitate juridică,poate sta în justiție,în calitate de pârât,numai în litigiile de contencios administrativ,atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care la adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale,nu și în cadrul litigiilor de muncă.
Față de aceste considerente,Curtea urmează ca în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă raportat art.304 pct.9 Cod procedură civilă să admită recursurile,să modifice sentința și să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Guvernul României și autoritatea consultativă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 1811/13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
3 ex/16 11 2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Ioana Bodri, Corneliu Maria
