Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 591/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.591/R-CM
Ședința publică din 01 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta B (fost )- la Societatea Civilă de Avocați, împotriva sentinței civile nr.443 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că apărătorul recurentei-pârâte a trimis prin fax o adresă prin care face cunoscut faptul că se află în imposibilitatea prezentării la instanță, solicitând ca la pronunțarea hotărârii să se ia în considerare concluziile scrise depuse în ședința publică din data de 13 august 2008 și că solicită judecata în lipsă.
Se învederează că intimatul-reclamant a depus, prin serviciul registratură, concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că părțile procesuale au solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.443/19 mai 2008, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea prin care reclamantul solicitase obligarea pârâtei B la plata drepturile cuvenite potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă pentru perioada anilor 2005-2007, reprezentând primele de Paști și de C, cu actualizarea sumelor în raport cu coeficientul de inflație, fiind obligată pârâta să plătească reclamantului, în funcție de perioada lucrată, drepturile salariale corespunzătoare sărbătorile de C și de Paști, pentru perioada 2005-2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivel de societate, cu aplicarea indicelui de inflație până la achitarea sumei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit art.168 alin.1 din la nivelul pe anul 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații erau îndreptățiți a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu brut pe societate, iar conform alin.2 pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut a alin.2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ".
Același text se regăsește, în ultima formă menționată în contractul colectiv de muncă pe anul 2006, cum de altfel și în anul 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariații reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. Art.31 din același act normativ dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, însă aceste modificări se comunică înscris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În sprijinul acestor susțineri, vin și dispozițiile art.236 alin.4 din Codul muncii, conform cărora contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
În speța dedusă judecății, astfel cum rezultă din prevederile art.168 din la nivelul pe anii 2003-2007, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în vădită contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art.168 alin.2 a prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind fără dubiu faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, câtă vreme în pe acești ani, s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Pe de altă parte, părțile semnatare nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
A apreciat tribunalul că hotărârea privind interpretarea prevederilor art.168 alin.1 din 31 martie 2008, luată de către Comisia Paritară a și înregistrată atât la societatea pârâtă cât și la. la 1 aprilie 2008, nu-și produce efecte decât pe viitor, fără să afecteze drepturile cuvenite reclamanților pe perioada 2004-2007.
Ca atare, interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 nu poate produce efecte care să înlăture conținutul neexplicit al prevederilor invocate.
Mai mult, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Așa fiind, în conflictele de drepturi, sarcina probei este răsturnată, cum de altfel este firesc să fie așa întrucât documentația ce stă la baza pretenției reclamanților se află la sediul acesteia. Pârâta nu a putut produce dovezi în sprijinul susținerii conform căreia drepturile salariale solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază mediu brut al acestora.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, tribunalul a constatat că prin clauza art.168 alin.1 acesta se raportează la salariul de bază mediu brut pe, în prezent
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea, conform celor arătate mai sus.
În termen legal, pârâta a declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru netemeinicie, arătând că instanța de fond a interpretat greșit conceptul de includere în salariul de bază a primelor de sărbători, neînțelegând că, prin includerea în salariul de bază, prima de Paște și de C au devenit o componentă în structura acestui salariu, având loc o novație
Se mai fac aprecieri vizând cauza istorică a mareșalului, chestiuni care, însă, excedând obiectul analizei în prezentul dosar, nu vor fi luate în discuție în soluționarea recursului, partea arătând, în mod expres, că prin promovarea căii de atac urmărește îndeplinirea condiției sine qua non a epuizării căilor de atac interne, pentru a putea formula adresarea sa către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Analizând sentința recurată în raport de critica ce vizează eventuala greșită interpretare a noțiunii de includere a primelor în salariul de bază, precum și a intervenirii unei novații, se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art.154 alin.1 și art.155 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și în același timp un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale etc.
Art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă a prevăzut pentru reclamanți "suplimentarea drepturilor salariale" cu ocazia sărbătorilor de Paști și
În anul 2004 art.168 alin.2 din la nivelul pe anul 2004, stipulat că suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
În Contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003".
Pe de altă parte este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.168 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea apărărilor sale un înscris intitulat "notă asupra precizării situației primelor de paște și C prevăzute în art.168 din contractul colectiv de muncă al ", în care se prevede că începând cu anul 2003 primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților.
Un astfel de înscris însă nu respectă dispozițiile art.244 din Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În mod corect instanța de fond a apreciat că interpretarea dată prin această notă, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2007 este lipsită de eficiență și nu-și produce efecte decât pe viitor, fără să afecteze drepturile cuvenite reclamanților pe perioada 2004-2007.
Mai mult, chiar și în situația în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamanților, așa cum sunt evidențiate în carnetele de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă a salariului brut (toate sporurile aplicându-se la această bază mărită) și, pe cale de consecință, a salariului net, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, Curtea apreciază că această interpretare invocată de recurentă ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.4 Codul muncii.
Cât despre situația unei novații, recurenta nu arată în ce ar consta aceasta.
Astfel, instituția juridică a novației vizează o convenție prin care părțile unui raport juridic sting o obligație existentă, înlocuind-o cu una nouă, fie prin schimbarea obiectului sau cauzei acesteia, fie prin schimbarea debitorului sau a creditorului. Or, recurenta nu invocă intervenirea unor asemenea incidente asupra obligațiilor lor contractuale.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că prima de Paște și de Caf ost inclusă în salariul de bază numai în anul 2003, iar nu și în anii 2005, 2006 și 2007, așa cum greșit a susținut pârâta.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B (fostă ) împotriva sentinței civile nr.443 din 19 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -, -,
Grefier,
Red..
Ex.2/.2210.2008.
Jud. fond: E,
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Corina Pincu Ifrim, Veronica
