Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 590/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 590/R-CM
Ședința publică din 01 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta SA B (fostă ), împotriva sentinței civile nr.418/CM din 08 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimații-reclamanți, G, G, G, G, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.90/2008, emisă de Baroul A- Cabinet individual, lipsind recurenta- pârâtă B ( fostă ).
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru intimații- reclamanți susține că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru intimații- reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Argeș ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar pe care a susținut-o pe larg în ședință publică.
Solicită obligarea recurentei- pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 26 noiembrie 2007, reclamanții, G, G, G, G, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paști și C stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pentru perioada anilor 2004-2007, ctualizarea sumelor ce li se cuvin în raport cu coeficientul ce reprezintă rata inflației, precum și la plata obânzii legale prevăzută de OG nr.9/2000 pentru drepturile salariale neacordate, de la nașterea dreptului până la plata efectivă, cu heltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamanți că, deși în conformitate cu art.168 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății s-a prevăzut cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, plata unei suplimentări a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, aceste drepturi bănești, nu le-au fost acordate în decursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, justificându-se de către pârâtă că în anul 2003 aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
La data de 30.01.2008 s-a depus întâmpinare de către pârâtă, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată, pentru următoarele considerente:
- inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat;
- ceea ce s-a socotit a fi acordarea de prime în continuare a fost o simplă confuzie datorată neînțelegerii faptului că odată inclusă în salariu, prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului;
- includerea primelor a fost imaginată ca o măsură în favoarea salariaților, dar totodată cu efect extinctiv în privința dreptului subiectiv la încasarea acestor prime în viitor, până la o eventuală reinstituire;
- ceea ce se valorifică este o greșeală în redactarea textelor;
- de vreme ce în invocat ca izvor al obligației de către reclamanți (salariați ori foști salariați, după caz), la art. 9 se arată că: "Interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului, în favoarea salariatului", eci, în favoarea creditorului, distinct de regula înscrisă la art.983 Cod civil, potrivit cu care "Când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă";
- operațiunea interpretării s-a concretizat în documentul intitulat "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzută la art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al C ", stabilindu-se că,începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu [.]";
- de vreme ce o clauză indiscutabil neclară, susceptibilă de interpretare, primește interpretarea părților, chiar după ce se va fi declanșat procesul, din acel moment nimeni nu mai poate să furnizeze interpretări unilaterale, iar tribunalele decât prin exces de putere se substituie părților continuând să socotească necesară interpretarea;
- niciodată nu trebuie sancționată eroarea în folosirea cuvintelor ci surprinsă voința juridică, care dă naștere, modifică ori stinge un anume drept subiectiv.
La data de 08.05.2008, reprezentantul pârâtei a adus la cunoștința instanței că pârâta și-a schimbat denumirea în
Prin sentința civilă nr.418/CM din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și fost obligată pârâta să plătească acestora drepturile salariale suplimentare neacordate, reprezentând prime de Paște și de C pe perioada 26 noiembrie 2004 - decembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, drepturi ce vor fi acordate în raport cu perioada lucrată efectiv de fiecare reclamant.
A mai fost obligată pârâta la cheltuieli de judecată în cuantum de 1080 lei.
S-a reținut astfel din probele administrate că, reclamanții sunt sau au fost salariați ai societății pârâte, dar la începutul anului 2004 toți erau salariații acesteia.
Societatea pârâtă a luat naștere ca urmare a desprinderii sale de, având personalitate juridică distinctă, salariaților fiindu-le aplicabile dispozițiile Contractul colectiv de muncă al
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.168 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SA, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, au menținut dispozițiile art.168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007, salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul alin.2, așa cum a fost modificat el începând cu anul 2004, s-a constatat că s-a specificat faptul că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
S-a susținut de către pârâtă prin întâmpinare că, pentru clarificarea intenției reale a părților în acest sens a fost creată Comisia Paritară, formată din reprezentanții sindicatului salariaților și din reprezentanții patronatului și că operațiunea interpretării voinței reale a părților s-a concretizat în documentul intitulat"Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C, prevăzută la art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al C ", stabilindu-se că,începând cu anul 2003, având în vedere faptul că Primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile Contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii Primelor în salariu [.] ".
Tribunalul nu a reținut punctul de vedere al pârâtei în sensul că voința reală a părților a fost aceea de includere a primelor în salariul de bază începând din anul 2003, din moment ce, potrivit art.31 alin.2 din Legea 130/1996, coroborat cu art.244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Mai mult, nu s-a făcut dovada că reclamanții sunt/au fost membrii de sindicat, pentru ca actul încheiat de reprezentanții sindicatului, în numele lor, să le fie opozabil, din moment ce documentul încheiat de Comisia Paritară nu este supus regulii înregistrării.
După cum rt.168 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Mai mult, în cauza de față devin incidente și dispozițiile art.9 din Contractul Colectiv de muncă, în cazul existenței unor clauze neclare. Astfel, "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului, în favoarea salariatului".
S-a mai susținut de către pârâtă că tribunalele numai prin exces de putere se substituie părților continuând să socotească necesară interpretarea, de vreme ce o clauză indiscutabil neclară, susceptibilă de interpretare, primește interpretarea părților, chiar după ce se va fi declanșat procesul și că niciodată nu trebuie sancționată eroarea în folosirea cuvintelor ci surprinsă voința juridică, care dă naștere, modifică ori stinge un anume drept subiectiv.
Trebuie remarcat că tocmai acest lucru l-a făcut tribunalul, nu a nesocotit voința părților ci a dat eficacitate principiului instituit tocmai de către acestea, cuprins în art.9 al CCM, interpretând clauza în interesul salariatului. Mai mult, în tot acest timp pârâta a beneficiat de asistență juridică calificată și nu se poate susține că în CCM au fost folosite în mod eronat anumite cuvinte.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul a apreciat că reclamanților li se cuvin de drepturi salariale, începând cu cele cuvenite pentru Cul anului 2004 și terminând cu cele cuvenite pentru Cul anului 2007. Aceste drepturi salariale suplimentare se cuvin salariaților proporțional cu timpul pe care aceștia l-au lucrat în cadrul societății pârâte, dat fiind că la acest moment nu toți reclamanții mai sunt angajații acesteia.
În privința cuantificării acestor drepturi, tribunalul a apreciat că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.3712Cod procedură civilă, drepturile bănești putând fi determinate în faza de executare.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii, tribunalul a admis și solicitarea reclamanților privind actualizarea acestor drepturi acordate cu indicele de inflație la data plătii efective.
În privința solicitării reclamanților a dobânzii prevăzută de nr.OG9/2000, tribunalul a apreciat că nu este întemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Reclamanților urmează a li se repara prejudiciul produs prin neplata la termen a suplimentărilor salariale prin actualizarea drepturilor cuvenite cu indicele de inflație. A se acorda acestora și dobânda solicitată ar echivala cu o dublă reparare a acestui prejudiciu, ajungându-se în final la o îmbogățire fără justă cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta " " B pentru motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă sub următoarele aspecte:
- Greșit tribunalul stabilește faptul că salariaților " ", începând cu anul 2004, le-ar fi fost aplicabile dispozițiile CCM. al ""
Acestora li se aplicau la acea dată prevederile CCM al ""
Neacordarea primelor se explică prin voința concretizată, demonstrată cu carnetele de muncă ce conțin mențiunea "reașezat salariul de bază conform hotărârii Consiliului de Administrație nr.14 din 31 martie 2003", reflectată în creșterea salariului de bază prin încorporarea primelor.
- Interpretarea dată de Comisia Paritară alineatului 2 din art.168 al CCM, are valoarea unei interpretări autentice provenind de la semnatarii actului juridic în cauză, ceea ce demonstrează că din anul 2004, intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, așa cum s-a și procedat.
În interpretarea dispozițiilor art.168 alin.2 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, instanța de fond trebuia să aibă în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, să stabilească voința internă a părților.
Analizând recursul în raport de critici, se constată că este nefondat.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu reglementată de dispozițiile art.155 din Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat și nu se confundă cu premierea în funcție de rezultatele, deoarece sunt legate de sărbătorile legale, iar negocierea prevăzută în alin.1 teza doua al art.168 din CCM la nivel de unitate pentru stabilirea condițiilor de plată, a criteriilor și a beneficiarilor, nu a avut loc, așa cum a rezultat din susținerile părților.
În lipsa unor astfel de negocieri, așa cum a arătat și recurenta, salariale de Paște și de C, nu puteau fi incluse doar în salariul de bază al unora dintre angajați pentru anul 2003, ci în salariul de bază al tuturor salariaților.
Dacă aceste prime ar fi fost incluse în salariul de bază, ar fi fost menționate în carnetul de muncă prin majorarea salariului, ceea ce nu s-a întâmplat.
Referitor la negocierile intervenite în anul 2007 între pârâtă și sindicat la lămurirea și interpretarea art.168 alin.1 din CCM, nu pot fi aplicate retroactiv, cu atât mai mult cu cât în urma acestor negocieri nu s-a încheiat un act adițional la CCM care să fie înregistrat la Direcția pentru a putea produce efecte juridice între părți dar numai pentru viitor de la data înregistrării.
Interpretarea Comisiei Paritare vizează o modalitate de acordare a suplimentării, pentru că în cazul în care intenția părților ar fi fost de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 din Codul muncii coroborat cu art.236 alin.4 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, constatându-se că hotărârea dată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul urmează a se respinge ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, recurenta urmează a fi obligată să plătească intimaților suma de 1620 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de " ", cu sediul în B, str.G-ral nr.11 bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.418/CM din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Obligă pe recurenta " " B să plătească intimaților, G, G, G, G, și suma de 1620 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/13.10.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Corina Pincu Ifrim, Veronica
