Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 589/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 589/R-CM
Ședința publică din 01 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI,CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr. 545 din 16 iunie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că intimata-reclamantă Gh.- a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care solicită judecata în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că părțile procesuale au solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr-, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Școala cu clasele I - VIII nr. 4, cu sediul în Rm.V, Ministerul Educației Cercetării și T pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite pentru câte 2 ore săptămânal (plata cu ora) începând cu 1 octombrie 2001 și până la data de 30 iunie 2004.
În motivarea acțiunii a arătat că a funcționat ca învățător cu gradul didactic I și a avut o vechime în învățământ de peste 25 ani până la data de 30.06.2004, când s-a pensionat pentru limită de vârstă.
Potrivit art.45 alin.1 din Legea nmr.128/1997 și acordul încheiat de sindicate și Ministerul Educației, Cercetării și T din 28.11.2005. drepturile salariale solicitate în prezenta acțiune se referă la întreg personalul didactic. Acordul din 28.11.2005 s-a legiferat prin OUG nr.17/2006.
S-a solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că, în mod nejustificat, educatorii, învățătorii și institutorii cu gradul didactic I și vechime în învățământ de peste 25 ani au fost discriminați în raport cu celelalte categorii de cadre didactice care au beneficiat de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în acest fel încălcându-se principiul potrivit căruia tuturor salariaților le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, consacrat de dispozițiile art. 6 alin.2 din Codul Muncii.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, adeverința nr.1002/11.04.2008 emisă de Școala cu cls. I- VIII nr.4 pentru a face dovada că a funcționat ca învățător în perioada 1 octombrie 2001 - 30 iunie 2004, copie de pe carnetul de muncă și copie de pe sentința civilă nr.451/16 mai 2007; sentința civilă nr. 45/28 ianuarie 2008, pronunțate de Tribunalul Vâlcea - Secția Civilă - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, ca practică judiciară.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că acest pârât nu este angajatorul reclamantelor și, în consecință, nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Acest pârât apreciază că numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică are calitatea de angajator, astfel cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Codul Muncii, iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula sau plăti salarii.
De asemenea mai arată că acest pârât nu are calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, conform disp. art.13 din nr.OUG 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat asigurându-se din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
S-a formulat întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art.115 cod procedură civilă, și de către pârâtul Inspectoratul Școlar Județean, prin care s-a invocat, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune susținându-se că, potrivit dispozițiilor art.166 alin.1 din Legea nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescriu în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate, text de lege în temeiul căruia s-a susținut că acțiunea este prescrisă, cel puțin pentru perioada octombrie 2001 - iunie 2004.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit. a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.129/1997.
Prin sentința nr. 545/16.06.2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T și a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean
A admis acțiunea formulată de reclamanta. - și au fost obligați pârâții Inspectoratul Școlar Județean V, Școala cu cls.I-VIII nr.4 Rm.V și Ministerul Educației, Cercetării și T la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite pentru câte 2 ore săptămânal (plata cu ora) începând cu 1 octombrie 2001 până la data de 30 iunie 2004.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă instanța va analiza cu prioritate excepțiile de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția prescripției drepturlui, invocată de pârâții Inspectoratul Școlar al Județului V și Ministerul Educației și Cercetării, instanța a respins aceste excepții, pe considerentul că prin acordul din 28 noiembrie 2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației, Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic.
Acest acord a fost legiferat, emițându-se OUG nr.17/2006, care reia aceleași principii.
Prin urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, această obligație de plată este impusă chiar și de un act normativ cu putere de lege, respectiv art. 166 alin. 2 Codul Muncii, conform căruia termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului, și art. 1 din OUG nr.17/2006.
Față de aceste considerente, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T și de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, având în vedere că potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 de învățământ sunt elaborate de acel minister, cum, de altfel, se recunoaște și prin întâmpinare, modificarea acestora implică prezenta acestui pârât în cauză și se justifică calitatea sa procesuală pasivă, în consecință instanța apreciază excepția nefondată.
Potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean.
Prin urmare, unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/ 1997. Mai mult, norma didactică se regăsește în de învățământ a căror întocmire este în sarcina Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art. 12 din Legea nr. 84/1995, republicată și art. 44 din Legea nr. 128/1997, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
In ceea ce privește fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Norma didactică și școlarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de OG nr.103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999. Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din OG nr.103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999 norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico-științifică și de educație, complementar procesului de învățământ..
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. In același sens, la pct.4 din Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării se prevede ca personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997.
Având în vedere prevederile legale sus-menționate se reține de către instanță că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii,
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea nr.128/1997 respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
În această situație se află și reclamanta, care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și gradul didactic pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, ceea ce nu înseamnă însă reducerea activității cu două ore săptămânal, ci plata salariului pentru două ore săptămânal în plus prin depășirea normei didactice la care au dreptul prin plata cu ora conform art. 51 pct. 8 combinat cu art. 49 pct. 1 și art. 43 lit. c din același act normativ.
In consecință, instanța a obligat pârâții Inspectoratul Școlar al Județului V, Școala cu cls. I-VIII nr.4 Rm.V și Ministerul Educației și Cercetării la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite pentru câte 2 ore săptămânal ( plata cu ora ), începând cu 1 octombrie 2001, până la data de 30 iunie 2004, data pensionării pentru limită de vârstă.
În termen legal, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad eclarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o în ceea ce privește greșita respingere de către instanța de fond a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă.
În dezvoltarea recursului, a arătat că obligația de plată a celor două ore pe săptămână nu incumbă acestui pârât.
Se mai arată că potrivit nr.HG366/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației și Cercetării, această instituție conduce sistemul național de educație, învățământ și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate, iar în legea cadru ce reglementează drepturile și obligațiile cadrelor didactice, nu sunt stabilite nici un fel de atribuții în sarcina acestui pârât.
cadru de învățământ ce cuprind disciplinele de învățământ și numărul minim și maxim de ore aferent fiecăreia dintre acestea, precum și programele școlare se elaborează și se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării, cu consultarea factorilor interesați. Numai întocmirea planurilor de învățământ intră în atribuțiile ministerului, nu și stabilirea programului de lucru pentru fiecare cadru didactic, acesta fiind stabilit prin lege. Acest lucru nu presupune și reducerea postului pentru anumite cadre didactice. De altfel, Statutul personalului didactic stabilește că se reduce norma didactică a profesorilor, fără a se stabili vreo atribuție în sarcina Ministerului Educației și Cercetării.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente:
Este corectă susținerea recurentului că nu îi incumbă obligația de plată a celor două ore pe săptămână, însă prima instanță nu a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în raport de capătul de cerere privind plata diferențelor salariale, ci în raport de cererea prin care reclamantele au solicitat să se constate că au dreptul la reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără reducerea salariului.
Norma didactică se regăsește în de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației și Cercetării potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Prin urmare, față de acest capăt de cerere, în mod corect prima instanță a reținut că recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 291 Codul Muncii și art.3041și 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr. 545 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind GH, domiciliată în Rm.V,-, județul V, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V cu sediul în Rm.V, str.- nr.28 și ȘCOALA CU CLASELE I-VII NR.4 RM.V, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
10.10.2008
Red.
/EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Corina Pincu Ifrim, Veronica
