Pretentii civile. Speta. Decizia 588/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.588/R-
Ședința publică din 01 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamantul -prin procurator și de pârâtul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, împotriva sentinței civile nr.557 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant G prin procurator în baza procurii judiciare depusă la dosar, lipsind recurentul- pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurentul-reclamant și recurentul-pârât au depus, prin serviciul registratură, întâmpinări prin care solicită judecata în lipsă.
Se comunică întâmpinarea recurentului-pârât, recurentului-reclamant prin procurator, care arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de aceasta.
Totodată, depune la dosar xerocopii de pe cartea de identitate precum și de pe legitimația de consilier juridic, acte ce fac dovada că are studii juridice, solicitând permisiunea de a pune concluzii pentru soțul său.
Având cuvântul asupra recursului recurentului-reclamant, prin procurator, solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii capătului de cerere cu privire la daune morale și a capătului de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului Spitalul Județean de Urgență V, la a comunica Casei de Pensii V modificare venitului în vederea recalculării pensiei.
În susținerea primului motiv de recurs arată că pe lângă sporul de periculozitate în procent de 50% din salariul de bază prevăzut pentru personalul din laboratoarele de sănătate, nu a solicitat alte drepturi așa cum din eroare a reținut instanța de fond.
Cu privire la acest drept de natură salarială a solicitat obligarea Spitalului Județean de Urgență V la virarea către bugetul de stat a sumelor aferente CAS, precum și la a comunica acesteia din urmă(în sensul depunerii de declarații rectificate lunare) modificarea venitului în vederea recalculării pensiei și emiterii unei noi decizii de pensie, capăt de cerere pe care instanța de fond nu s-a pronunțat.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs precizează că daunele morale solicitate au avut ca temei juridic dispozițiile Codului muncii și nu ale Codului civil, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Având cuvântul asupra recursului declarat de recurentul-pârât Spitalul Județean de Urgență V solicită respingerea lui ca nefondat.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.557 din 17 iunie 2008, Tribunalul Vâlcea admițând în parte acțiunea formulată de Gao bligat pe pârâtul Spitalul Județean de Urgență V la plata către acesta a sporului de periculozitate specific locului de muncă în cuantumul și pentru perioada calculată de către expertul desemnat în cauză. Au fost respinse capetele de cerere privind acordarea altor drepturi bănești și daune morale și obligat, pârâtul, la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a reținut în fapt că în perioada 1 ianuarie 2005-30 aprilie 2008, reclamantul a fost lipsit de un spor de periculozitate reprezentând 50% din salariul său de bază prevăzut pentru locul de muncă ocupat de acesta, respectiv de personal ce desfășoară activitatea în cadrul Laboratorului de Sănătate, spor prevăzut prin Anexa nr.2 a Regulamentului aprobat prin Ordinul nr.721/2005 și art.13 din nr.OUG115/2004, modificată și completată.
A fost respinsă cererea privind acordarea altor drepturi bănești formulată prin acțiunea sa, întrucât reclamantul nu a înțeles să arate în ce constau aceste drepturi, ci doar le-a solicitat la modul generic.
Capătul privind daunele morale a fost respins ca nedovedit, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu moral încercat ca urmare a neacordării sporului salarial.
Împotriva sentinței, în termen au declarat recursuri atât reclamantul cât și pârâtul, primul criticând soluția pentru greșita neacordare a daunelor morale și respingerea cererii sale pentru alte drepturi, arătând că daunele morale se datorează ca o reparație echitabilă în condițiile art.41 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, respectiv o reparație a suferințelor și neplăcerilor rezultate din violarea unui drept dobândit în justiție.
Privitor la alte drepturi, se critică soluția pentru faptul că în mod greșit s-a considerat a fi fost solicitate, deși nu s-a formulat o asemenea cerere.
Se critică totodată soluția pentru faptul că instanța a omis a se pronunța asupra cererii sale de obligare a intimatului de a comunica la Casa de Pensii V declarații rectificative lunare privind modificarea venitului său și cu sporul acordat, în vederea recalculării pensiei și emiterii unei noi decizii, între timp raporturile sale de muncă încetând prin pensionare.
La rândul său, intimatul Spitalul de Urgență V critică soluția pentru greșita acordare a sporului prevăzut de nr.721/27 iulie 2005 pentru personalul din laboratoarele de sănătate, întrucât potrivit art.16 din acest ordin, sporurile nu se plătesc decât cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, cu consultarea sindicatelor semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.
Pe de altă parte, potrivit art.34 din nr.OUG115/2004, aprobată prin Legea nr.125/2005, sumele necesare pentru plata unor astfel de sporuri trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.
În acest sens, s-a inițiat procedura rectificării bugetului în vederea alocării fondurilor necesare însă, răspunsul autorităților cu drept de dispoziție a fost unul negativ. Din acest motiv, s-a hotărât în acord cu organizația sindicală la nivelul instituției ca plata sporului pentru postul ocupat de reclamant să nu fie făcută decât după mutarea acestuia în ambulatoriul de specialitate - Laboratorul de Sănătate.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse constată nefondate recursurile în ceea ce privește drepturile salariale și, respectiv, daunele morale, pentru cele ce se vor arăta:
În ceea ce privește respingerea cererii de acordare a drepturilor bănești solicitate și neprecizate urmează a se observa că, potrivit cererii sale de la fila 1, reclamantul a cerut alături de sporul de periculozitate drepturi bănești neacordate de la 1 ianuarie 2005, fără însă să precizeze în ce constau acestea, deși la 10 decembrie 2007, formulat o cerere precizatoare în care, de asemenea, a solicitat drepturi bănești neacordate începând cu 1 ianuarie 2005 și până la zi, la fel ca și prin noua precizare formulată la data de 12 februarie 2008 (fila 46).
Ca atare, în mod corect instanța a arătat că a fost investită cu o cerere de acordare de drepturi bănești altele decât cele curgând din sporul de periculozitate, cerere pe care însă reclamantul nu a precizat-o și nu a dovedit-o, așa încât, corect a și respins-
Cât despre daunele morale, într-adevăr acestea se datorează ori de câte ori persoanele ce le solicită le-a fost creat un prejudiciu necuantificabil material prin încălcarea unui drept la a cărui reparație s-a ajuns. Astfel, potrivit art.269 alin.(1) din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, iar potrivit alin.(2), în cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.
În cauza de față însă, nu se pretinde existența unui asemenea prejudiciu moral și în ce ar consta acesta. Nu se poate susține și accepta din punctul de vedere al dispozițiilor art.998 și urm.Cod civil, al celor ale Codului muncii, sus-citate,dar nici din cel al dispozițiilor că orice încălcare a unui drept la a cărui reparație se ajunge pe cale judecătorească atrage, automat, fără a se și dovedi, un prejudiciu moral eventual calificabil ca un așa zis stres de judecată.
Prejudiciul datorat recunoașterii și plății cu întârziere a unei sume de bani este acela cuantificat sub formă calculată de expertiză prin aplicarea indicelui de inflație, în acest mod reparându-se integral prejudiciul material.
Reclamantul nu pretinde și nu dovedește un prejudiciu moral constând într-o asemenea plată cu întârziere, respectiv situarea sa pe o poziție inferioară altor categorii de personal, supunerea la o eventuală atitudine disprețuitoare sau denigratoare, curgând din neplata acestui spor.
Pe cale de consecință, în mod corect a fost respinsă cererea de plată a unor daune morale legate de nerecunoașterea sporului de periculozitate.
Pe de altă parte, nepronunțarea instanței cu privire la cererea sa de obligare a intimatului să facă, urmare a intervenirii pe parcursul judecății a încetării raporturilor contractuale de muncă, prin pensionare, comunicarea datelor necesare luării în calcul a diferențelor salariale apărute prin soluționarea cererii principale, reprezintă o chestiune de completare a deciziei.
Astfel, într-adevăr, prin cererea precizatoare de acțiune formulată de către reclamant la data de 12 februarie 2008, în realitate s-au completat petitele, instanța fiind obligată a se pronunța asupra acestei completări, ținând cont de dispozițiile art.132 Cod procedură civilă.
-se în nici un fel această cerere completatoare, instanța de control nu poate verifica temeinicia și legalitatea hotărârii judecătorești, în condițiile art.3041Cod procedură civilă, de aceea, în temeiul art.84 Cod procedură civilă, urmează ca cererea vizând omisiunea pronunțării asupra unui capăt din acțiune să fie calificată drept una formulată în condițiile art.2812alin.1 Cod procedură civilă, ea fiind formulată în interiorul termenului de 15 zile de la pronunțare, însă, greșit adresată instanței de control și nu instanței care a dat hotărârea a cărei completare se solicită.
De aceea, astfel calificând-o dintr-o critică de recurs într-o cerere de completare a sentinței, urmează ca ea să fie declinată spre competentă soluționare aceleiași instanțe de fond.
Asupra recursului declarat de către intimatul Spitalul Județean de Urgență V, se observă că prima instanță a apreciat în mod corect că intimatului-reclamant, în calitate de salariat al recurentului, îi sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministerului Sănătății nr.721/27.07.2005-anexa nr.2 pct.c alin.3 și ale art.13 lit.e din nr.OUG115/24.11.2004, potrivit cărora acesta beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază.
Recurentul-pârât avea obligația de a duce la îndeplinire dispozițiile de mai sus.
Susținerea potrivit căreia ar fi fost inițiată o rectificare a bugetului - soldată însă cu un eșec în sensul că autoritățile administrative ar fi refuzat o asemenea majorare a fondurilor necesare, dincolo de faptul că nu a fost dovedită, nici nu este de natură a lipsi pe salariat de dreptul recunoscut prin lege și născut tocmai ca urmare a încadrării sale într-unul din locurile caracterizate prin situația specifică de natură a atrage o asemenea calificare drept loc cu periculozitate deosebită.
Simplul fapt că astfel de fonduri trebuiau prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli și o asemenea prevedere nu a avut loc la începutul perioadei aplicabile, nu atrage lipsa de răspundere a persoanelor angajate și plătite tocmai în scopul îndeplinirii unei asemenea activități, astfel de fonduri putând fi prevăzute pentru acoperirea drepturilor datorate anterior, în bugetele ulterioare, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles să desființeze locul de muncă de tipul celui ocupat de către reclamant, înlăturând astfel pericolul pentru care sporul este acordat.
Măsura stabilită de către conducerea pârâtei împreună cu reprezentantul sindical, vizează amânarea acordării sporului de periculozitate până la momentul mutării Laboratorului de Sănătate într-o altă locație, fără însă ca aceasta să însemne că locația în care personalul se afla la data edictării normei de către Ministerul Sănătății ar fi fost una lipsită de periculozitate, câtă vreme ea este una dată de tipul muncii desfășurate.
Ca atare, o asemenea măsură dincolo de faptul că lipsește personalul vizat de puterea de a întreprinde măsuri în vederea schimbării locației - ea rămânând tot l dispoziția intimatului - îl lipsește pe acesta și de protecția conferită prin acordarea unui spor salarial prevăzut tocmai pentru a compensa condițiile speciale de lucru ce au în vedere subiecții manoperelor desfășurate pe postul specific.
Salariații nu pot fi prejudiciați în drepturile lor, în cadrul raporturilor de muncă, pentru nerespectarea ori aplicarea necorespunzătoare a dispozițiilor legale de către angajator, cu atât mai mult, nu poate fi permis acestora din urmă a-și invoca, în apărare, propria culpă în neexecutarea obligațiilor legale ce le reveneau - nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă raportat la art.291 Codul muncii, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Spitalul Județean de Urgență V împotriva sentinței civile nr.201/3.04.2006 a Tribunalului Vâlcea, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul -prin procurator și de pârâtul SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ, împotriva sentinței civile nr.557 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în ceea ce privește dreptul salarial și, respectiv, daunele morale și alte drepturi.
Califică cererea privind omisiunea de pronunțarea asupra capătului de acțiune privind obligarea angajatorului la virarea contribuțiilor și și solicitarea comunicării modificării veniturilor drept una fondată pe dispozițiile art.2812Cod procedură civilă și declină competența soluționării ei la ribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -,
Grefier,
Red.-/7.10.2009
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Corina Pincu Ifrim, Veronica
