Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 62
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR 2: Busuioc Anamaria
- - - - JUDECĂTOR
- - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă - GRUP împotriva sentinței civile nr.772 din 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurentă; lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cererii noi și /sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentă, solicită admiterea recursului atât pe excepție cât și pe fond. Pe excepție, consideră că termenul de prescripție este de 6 luni. Pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată. Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, sub numărul -, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, actualizate cu indicele de inflație, reprezentând drepturi salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru anii 2005-2007.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este salariat în cadrul SC SA-Membru, iar în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă respectiv art. 168 alin. 1 urma să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, însă aceste drepturi nu i-au fost acordate, aceasta fiind motivația prezentei acțiuni. Mai precizează că datorită faptului că aceste sume nu au fost acordate la momentul cuvenit, aceste sume trebuie acordate în cuantum actualizat cu indicele de inflație.
În susținerea acțiunii, a fost depusă o copie după carnetul de muncă și sentința civilă 1579/2007 a Tribunalului Prahova.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care pe fond a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că prevederile Contractului Colectiv de Muncă trebuie interpretate nu în sensul celor menționate, ci în sensul voinței reale a semnatarilor contractului. S-a arătat că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin Contractul Colectiv de Muncă, reprezentanții Patronatului și cei ai salariaților au convenit ca pentru toții salariații, drepturile salariale suplimentare de Paști și de C menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază. Mai mult de atât cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare care a confirmat voința părților de a include aceste drepturi bănești în salariul de bază. Același lucru a fost confirmat și când decizia a fost semnată de către toți membrii Comisiei Paritare.
Pârâta în subsidiar a invocat excepția prematurității acțiunii motivat de faptul că dreptul său la acțiune încă nu s-a născut, că aceste suplimente salariale se acordă nu automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare salariat, ci doar subsecvent negocierilor anuale.
A depus în apărare actul adițional la CCM încheiat la nivelul SC SA B, Anexa nr.1 la Actul adițional, raport de expertiză contabilă extrajudiciară.
Instanța, analizând cu prioritate excepția invocată de către pârâtă, a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.772 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă excepția prematurității acțiunii invocată de către pârâta SC "" SA B ca nefondată.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta SC "" SA.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului drepturile salariale reprezentând prima de Paști pentru perioada 2005 - 2007 și prima de C pentru perioada 2005 - 2007 în cuantum total de 6631 lei, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Față de excepția prematurității, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia, motivat de faptul că angajatorul nu poate aprecia că dreptul la primele de Paști și C nu s-a născut în absența negocierilor dintre părțile contractuale. Lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalităților de plată nu poate priva salariatul de un drept, de altfel statuat de către părți în contractul colectiv de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări ale drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei instanța a admis acțiunea motivat de următoarele considerente de fapt și de drept:
În conformitate cu art. 40 pct. 2 li. C Codul Muncii, angajatorului îi revine obligația de a acorda salariatului toate drepturile ce decurg din lege, din contractul individual de muncă sau din contractul colectiv de muncă aplicabil.
1 al art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății pârâte prevede că salariații cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe De asemenea societatea pârâtă nu a făcut dovada plăților acestor drepturi solicitate prin depunerea la dosarul cauzei a documentelor justificative care să demonstreze efectuarea plăților. Mai mult de atât angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute la art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților deși sarcina acestei probe îi revenea conform art. 287 Codul Muncii.
Din analiza literală a art. 168 din contractul mai sus menționat, atât a alin. 1 cât și a alin. 2, atât din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 cât și din contractul colectiv de muncă pe anii următori rezultă că drepturile bănești suplimentare pentru sărbătorile de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază doar în anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi dorit acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2007, pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin.1. De altfel salariul de bază mediu la nivelul intimatei nu este același în fiecare an, ca să se poată susține că includerea acestor drepturi bănești în salariile angajaților în anul 2003, reprezintă și o executare corespunzătoare a acestei obligații pentru anii următori.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta. Aceasta a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, invocând în susținerea recursului următoarele argumente:
În mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune raportat la natura drepturilor solicitate de reclamanți.
Conform Codului muncii salariul cuprinde salariul de bază - partea principală a salariului, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri plătite în raport cu performanțele individuale, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite.
Potrivit art. 161 alin.1 din Codul muncii salariul se plătește cel puțin odată pe lună.
Reclamanții au solicitat acordarea unor prime, invocând nerespectarea art. 168 din încheiat la nivel de unitate, norme care reglementează acordarea unor drepturi fără caracter periodic, care nu sunt drepturi salariale în înțelesul dispozițiilor din Codul muncii ori ale
Prin urmare, pretinderea unor drepturi prevăzute de urmată de presupusa neacordare a acestora, echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, pentru care termenul de prescripție este prevăzut de dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii, respectiv 6 luni de la nașterea dreptului.
Pârâta a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile
Evoluția în timp a dispozițiilor referitoare la drepturi salariale suplimentare relevă faptul că, începând cu anul 2003, acestea au fost incluse în salariul de bază al angajaților.
Chiar dacă la prima citire și versiune din anul 2005 a art. 168 alin.2 din ar putea să indice dubii cu privire la sfera sa de aplicare temporară, citind comparativ această versiune cu cea anterioară, din 2003, din modificarea efectuată de părți în privința conținutul său rezultă, fără putință de tăgadă, că părțile au dorit să clarifice exprimarea, astfel încât acest alineat 2 să sublinieze acordul părților, cu privire la modificarea ce i-a fost adusă în privința acestor drepturi salariale suplimentare, la un anumit moment în timp și anume anul 2004.
Aceasta însemnă că, începând cu anul 2004, aceste drepturi au continuat să fie incluse în salariul de bază întrucât, nici actul juridic semnat în 2004, nici cel din anii următori nu conțin o mențiune în acest sens.
Voința părților semnatare a și a actelor adiționale a fost alta decât cea invocată de reclamant, dovadă în acest sens stând concluzia comisiei paritare, potrivit căreia intenția comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de C și Paști au fost incluse în salariul de bază al salariaților.
Instanța de fond a ignorat faptul că, la fel ca orice contract și presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheiere. Prin aplicarea principiului libertății contractuale, reprezintă legea părților.
Interpretarea prin consens a clauzelor contractuale presupune, atunci când există anumite clauze neclare, că părțile urmează să stabilească înțelesul clauzelor respective.
chiar și la interpretarea contractului potrivit regulilor de drept comun, instanța de fond trebuia să dea eficiență regulii de interpretare potrivit căreia, atunci când există îndoială, contractul se interpretează în favoarea celui care se obligă, în speță în favoarea pârâtei.
În drept, criticele pârâtei se circumscriu cazurilor de modificare prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus întâmpinare la recurs.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Analizând legalitatea sentinței recurate, din prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Noțiunea de dreptsalarialprev. de art. 238 alin.1 lit. c din Codul muncii, se definește conform interpretării gramaticale prin raportare la noțiunea de salariu, adjectivulsalarialînsemnând în legătură cu salariul.
Salariul este definit tehnico-juridic în art. 155 din Codul muncii, care prevede că " salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri".
Din interpretarea sistematică art. 155 și a art. 161 al.1 din Codul muncii rezultă că noțiunea de salariu prev. de art. 161 al.1 Codul muncii se referă lasalariu de bazăși nu la noțiunea generică de salariu. În acest sens este și practica Curții Constituționale ( a se vedea Decizia nr. 74/2006, care face referire la premii care nu se plătesc lunar ci ocazional ) și a Înalte Curți de Casație și Justiție.
De altfel, această natură juridică dedrept salarial suplimentarprimelor acordate cu ocazia și Cului rezultă, fără echivoc, din însăși voința părților, care au prevăzut în art. 168 al.2 din că aceste prime sunt osuplimentare a drepturilor salariale.
Fiind vorba de undrept salarial( suplimentar) în sensul Codului muncii neacordat în cauză era aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 238 alin.1 lit. c Codul muncii, așa cum a reținut, în mod corect, și prima instanță.
Referitor la fondul cauzei, Curtea constată că raționamentul pârâtei este greșit deoarece, premisa de la care pornește este falsă.
Este vorba de ideea că redactarea art. 168 alin.2 din în anul 2003 fost, oarecum, deficitară și interpretabilă.
Interpretarea presupune prin definiție, așa cum a arătat și recurenta, ca anumite clauze contractuale să fie neclare. În lipsa unui dubiu din punct de
vedere semantic, nu se poate vorbi de interpretare,ci de modificarea clauzelor contractuale.
În opinia Curții, atât redactarea din anul 2003, cât și cea din 2005 estefoarte clarăși, în consecință,nesusceptibilă deinterpretareîntrucât se referă, fără echivoc, la faptul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază. Pentru anii următori acestea trebuiau evidențiate și plătite separat de salariul de bază.
Este firesc că în anul 2003 să se folosească timpul viitor al verbului ( a fi introdus) întrucât efectele juridice ale clauzei contractuale urmează să se producă, iar în anul 2005 să se folosească timpul trecut deoarece părțile contractante se refereau la o perioadă de timp consumată, recte anul 2003.
Nefiind în prezența unor clauze contractuale cu înțeles multiplu, rezultă că sensul dat de Comisia paritară art. 168 al.2 din este irelevant în ceea ce privește problema de fapt și de drept dedusă judecății întrucât, în anul 2007 nu s-a realizat o interpretare a contractului ( operațiune care ar fi fost posibilă oricând din punct de vedere legal), ci omodificare retroactivăa acestuia.
Pentru același considerent nu își găsea aplicabilitate în cauză nici principiul de dreptin dubio pro reo.
Hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 772/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
ptr.
plecată în
președinte instanță
GREFIER,
red. /
red.
tehnored.BC/ 2 ex/ 10.02.2009
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Busuioc Anamaria
