Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 685/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.685/R-CM
Ședința publică din 03 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
Pe rol, fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâtulORAȘUL PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.1269/CM din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 27 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 16 iunie 2008, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat G, și, în contradictoriu cu pârâții Liceul Teoretic "I ", Centrul Bugetar Liceul Teoretic "I " și Orașul - prin Primar, a solicitat obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și, conform precizării, până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art.50, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Așa cum prevede art.50 alin.1 din lege, există tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, care sunt prevăzute și în anexele nr.OG11/2007. Dar pe lângă aceste tranșe de vechime stabilite de lege, există și cele trei tranșe suplimentare de vechime la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. În acest fel, daca nu se aplică această creștere a coeficientului de ierarhizare la prima dintre cele trei tranșe de vechime suplimentare, toate drepturile salariale stabilite ulterior sunt greșit calculate.
S-a mai arătat că, pe lângă tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre cele trei tranșe suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Pârâtul Orașul - prin Primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că reclamanții pot solicita îndeplinirea obligațiilor de către angajator, însă nu au nici un raport obligațional cu pârâtul.
Potrivit art.28 alin.2 din Legea nr.511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, sumele destinate finanțării cheltuielilor de învățământ preuniversitar sunt repartizate din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată de către Consiliul Județean cu avizul Inspectoratului Școlar Județean.
A mai arătat pârâtul că nu are culpă pentru faptul că reclamanților nu li s-au calculat tranșele de vechime corespunzător legii.
Același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Județului A, a Ministerului Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A și a Ministerului Educației Cercetării și
În ceea ce privește Județul A și Direcția -ă a Finanțelor Publice A s-a învederat faptul că există obligația de garanție față de Orașul, deoarece potrivit art.6 alin.4 lit.a din Legea nr.338/2007, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art.6 lit.b sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de garanție față de Orașul, deoarece sumele pentru finanțarea cheltuielilor de învățământ sunt repartizate de la bugetul de stat, gestionat de acest chemat în garanție.
Ultimul chemat în garanție, Ministerului Educației Cercetării și T, are această obligație față de Orașul pentru că asigură condițiile materiale și financiare de desfășurare a procesului de educație și învățământ.
În termen legal, chematul în garanție Județul Aaf ormulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivată de faptul că rolul acestei instituții este doar unul de consultare, decizia aparținând directorului Direcției -e a Finanțelor Publice Județene.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Educației Cercetării și Taa rătat că nu există raport juridic încheiat cu Orașul, având în vedere și dispozițiile Legii nr.215/2001 și că finanțarea cheltuielilor de personal pe unități școlare din învățământul preuniversitar nu se face prin bugetul, ci prin consiliile județene.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat concluzii scrise, invocând excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a sa, întemeiată pe neîndeplinirea condițiilor prevăzute în acest sens de Codul d e procedură civilă. A arătat și faptul că în raport de dispozițiile art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Prin sentința civilă nr.1269/CM din 14 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului, precum și cererea de chemare în garanție și a admis acțiunea, fiind obligați pârâții Liceul Teoretic "I " și Centrul Bugetar Liceul Teoretic "I " să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 31.07.2005 și până la data de 14.11.2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Orașul a fost obligat să vireze celorlalți pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Au fost obligați pârâții Liceul Teoretic "I " și Centrul Bugetar Liceul Teoretic "I " să plătească suma de 187,97 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului, a fost respinsă cu motivarea că potrivit dispozițiilor art.13 din OUG nr.32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
De asemenea, având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, în calitate de ordonator secundar de credite, Orașul are calitatea de a vira celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Ca urmare, instanța a apreciat ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Cercetării și T, a Județului A și a Ministerului Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții sunt încadrați la Liceul Teoretic "I ", în funcția de cadre didactice.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
S-a menționat faptul că, în raport de obiectul dedus judecații, tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu trebuie confundate, neexistând identitate în acest sens, cu creșterile de 1/25 ale coeficientului de multiplicare calculate din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare, la care face referire art.50 alin 2 din Statut și art.5 alin.2 din nr.OG15/2008.
Astfel, art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic vizează în alin.1 și alin.2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Din interpretarea gramaticala a textului de lege menționat, precum și din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative "și", rezultă faptul că articolul menționat are în vedere două noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: "transe de vechime" și "transe suplimentare de vechime".
Referitor la momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției "la" care, potrivit Explicativ al Romane, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce un complement circumstanțial de timp ce indică momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese și din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început și pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cât și cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, legiuitorul procedează în aliniatul al doilea al art.50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel că, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o nouă noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea OG nr.15/2008, "coeficient de multiplicare".
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arată că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
In contextul celor menționate, salariul de bază al personalului în cauză este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urmă fiind diferiți în funcție de încadrarea în tranșe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime este un alt coeficient de multiplicare care include creșterea, majorarea de 1/25 din coeficientul tranșei de vechime anterioare, intervenite în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează, deci, la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ, de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentară de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, până la momentul intrării în vigoare a OG nr.15/2008, și o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Această creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30-35 de ani cu 0,252 (6,308 x 1/25). Acest nou coeficient de multiplicare se înmulțește cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, a fost publicată nr.OG15 din 30 ianuarie 2008 care vizează creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ. Ca o prima observație se cuvine menționat faptul ca acest act normativ nu face trimitere in nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământ preuniversitar la transele suplimentare de vechime. Acest drept exista in continuare in virtutea dispozițiilor art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997.
Conform art. 5 alin 2 din OG nr. 15/2008, in coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei transe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin 2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă in coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei transe si creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, pentru determinarea transei suplimentare de vechime, la coeficientul de multiplicare al transei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani, nu se mai adaugă si creșterea reprezentând pătrimea din transa anterioara de vechime.
Acest lucru nu înseamnă că prin art.5 alin.2 din OG nr.15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Dreptul la tranșele suplimentare de vechime nu reprezintă dreptul la creșterea salarială de 1/25 din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime, această creștere fiind, indubitabil, de la apariția nr.OG15/2008, cuprinsă, inclusă (exprimarea legiuitorului din acest punct de vedere este foarte ), în coeficienții de multiplicare ai tranșelor de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în nici un fel.
Interpretând altfel dispozițiile legale menționate anterior, s-ar ajunge la încălcarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de de Învățământ, legea părților în raport de dispozițiile Legii nr.130/1996 a contractului colectiv de muncă, care stipulează prin prevederile art.4 alin.1 că părțile se obligă ca, în perioada de aplicare a contractului colectiv de muncă, să nu inițieze și să nu susțină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului, în vigoare la data înregistrării acestui contract, precum și din prezentul contract colectiv de muncă, iar în aliniatul al doilea se arată că Ministerul Educației, Cercetării și T se obligă să nu inițieze nici un act normativ și/sau act administrativ cu caracter normativ care privește relațiile de muncă și sistemul național de învățământ, fără consultarea federațiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Toate acestea vin să completeze și să susțină cele menționate mai sus în ceea ce privește însăși titulatura și obiectul nr.OG15/2008 care vizează doar niște creșteri salariale, și nu vorbește despre înlăturarea unui drept stabilit printr-o lege, act normativ cu caracter net superior ordonanței.
De asemenea, art.7 alin.2 din același Contract colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ prevede și faptul că orice propunere de modificare a legislației în vigoare privind drepturile și obligațiile personalului din învățământ nu poate fi făcută fără consultarea federațiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Așa fiind, instanța, în temeiul art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Liceul Teoretic "I ", Centrul Bugetar Liceul Teoretic "I ", să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de data de 31.07.2005 și până la data pronunțării sentinței, respectiv 14.11.2008, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 alin.4 Cod procedură civilă.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașul - prin Primar, obligându-l pe acest pârât să vireze fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Împotriva sentinței civile nr.1269/CM/14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Orașul - prin Primar care a criticat hotărârea atacată pentru următoarele motive:
- în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de acest pârât, având în vedere că acesta nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu este angajator al cadrelor didactice în sensul art.14 alin.2 din Codul muncii;
- în mod nelegal prima instanță a admis acțiunea până la data de 14.11.2008, fără să aibă în vedere nr.OG15/2008 care a reglementat salariile și coeficienții de ierarhizare ce se aplică începând cu 01.01.2008, iar reclamanții puteau beneficia de acordarea acestor majorări de la data introducerii acțiunii pe ultimii 3 ani;
- în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de acest pârât și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Județului A, Ministerul Educației, Cercetării și T și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu motivarea că aceste instituții nu sunt angajatorii cadrelor didactice și nu sunt ordonatori de credite.
Pârâtul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii lipsei calității procesuale pasive a Orașului, a excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003 și a cererii de chemare în garanție formulată de această instituție.
În drept acest pârât și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 și art.3041Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Orașul - prin Primar, ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Intimatul Județul Aaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea respingerii cererii de chemare în garanție a acestui intimat, cerere formulată de pârâtul Orașul.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate de pârâtul Orașul - prin Primar și din ansamblul probelor de la dosar Curtea constată următoarele:
Recursul este fondat parțial pentru următoarele considerente:
Al treilea motiv de recurs este fondat, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție prin care pârâtul Orașul - prin Primar solicită obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești.
Astfel, art.167 alin.2 și 3 din Legea nr.84/1995, invocat de recurent, prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale și se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit aceluiași text de lege, ugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.
Or, art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, statuează că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2001, pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se regularizează cu bugetele locale, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Administrației Publice și Ministerului Finanțelor Publice, Guvernul urmând să aprobe norme metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Coroborând cele de mai sus cu art.18 și art.20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rezultă că ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
În acest sens, atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Pentru aceste motive, în limitele competențelor ce îi revin chematului în garanție în conformitate și cu art.14 din Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007, precum și a legilor bugetului de stat pe anii 2001-2003, recursul formulat de pârâtul Orașul - prin Primar va fi admis în temeiul art.312 Cod procedură civilă și, pe cale de consecință, va fi admisă și cererea de chemare în garanție față de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Finanțelor Publice A care va fi obligat la repartizarea sumelor necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
Se va menține în rest sentința civilă nr.1269/CM din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
Referitor la respingerea cererii de chemare în garanție față de Județul A și Ministerul Educației, Cercetării și T, Curtea constată că în mod corect aceasta a fost respinsă, deoarece Județul A nu are calitate procesuală pasivă în acest dosar în raport de obiectul dedus judecății, întrucât rolul acestei instituții este doar unul de consultare, decizia aparținând directorului din cadrul Direcției -e a Finanțelor Publice A, iar Ministerul Educației, Cercetării și T nu are raport juridic încheiat cu Orașul, ținând cont de prevederile Legii nr.215/2001.
Prima critică este nefondată, deoarece pârâtul Orașul - prin Primar are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât este ordonator secundar de credite și hotărârea trebuie să-i fie opozabilă.
Al doilea motiv de recurs este nefondat, deoarece prevederile nr.OG15/2000 nu vorbesc despre înlăturarea unui drept stabilit într-o lege, act normativ superior ordonanței, ci vizează, în esență, doar niște creșteri salariale.
Rezultă că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și acesta se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OUG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în nici un fel.
Trebuie precizat că potrivit art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficienții de multiplicare corespunzători tranșei anterioare de vechime, prevăzută de art.50 alin.2 din Statutul Personalului Didactic.
Legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia din cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
Rezultă că prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 nu a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
În concluzie, prima instanță în mod corect a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamanților drepturile salariale până la data de 14.11.2008.
Perioada acordată reclamanților privind drepturile salariale se înscrie în termenul de prescripție de 3 ani, având în vedere că acesta începe cu data de 31.07.2005, iar acțiunea a fost introdusă la data de 16.06.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul ORAȘUL - prin Primar, cu sediul în,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.1269/CM din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimați fiind reclamanții G, și, reprezentanți de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", cu sediul în P,--6, județ A, pârâții LICEUL TEORETIC "I ", CENTRUL BUGETAR LICEUL TEORETIC "I ", cu sediul în orașul, județ A, JUDEȚUL A, cu sediul în P, nr.1, județ A, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, cu sediul în B,--30, sector 5 și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, județ
Modifică în parte sentința civilă nr.1269/CM/14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în sensul că admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Orașul - prin Primar a Ministerului Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice
Menține în rest sentința civilă nr.1269/CM/14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/21.04.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
