Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 728/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.728/
Ședința publică de la 15 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 378/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2008,fiind consemnate în încheierea de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 378/C din 13.06.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și s-a respins în consecință cererea de acordare a diferențelor de drepturi pentru perioada ianuarie 2004-12.03.2005 formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta "Acelor R"; totodată s-a respins ca nefondată acțiunea privind acordarea acelorași diferențe salariale pentru perioada 13.03.2005-decembrie 2006.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că:
Petentul a fost angajat al societății intimate iar în anumite perioade ale activității societății a fost chemat la unitate în timpul repaosului săptămânal cuvenit prin note de chemare ale societății, în vederea prestării de muncă suplimentară. Pentru aceste motive, petentul considerând că nu i-a fost acordat sporul cuvenit pentru încălcarea repaosului săptămânal, a promovat prezenta acțiune solicitând acordarea sporului de 200% pentru munca prestată suplimentar și nu doar de 100% aș cum i-a fost acordat. Petentul consideră că i-au fost încălcate drepturile salariale în perioada ianuarie 2004 - decembrie 2006.
Instanța, analizând pretențiile formulate în prezenta cauză, precum și cu prioritate excepția invocată de către intimată, urmează a reține excepția ca fiind întemeiată. În conformitate cu art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii pretențiile cu privire la drepturile salariale neacordate se pot solicita în termen de 3 ani de la data când acele drepturi trebuiau a fi acordate. Față de data solicitării acestor drepturi, față de data introducerii acțiunii și raportat la prevederile legale mai sus menționate, instanța urmează a constata că perioada ianuarie 2004 - 12 martie 2005 este în afara termenului general de prescripție de 3 ani. Petentul a introdus acțiune la instanță la data de 12.03.2008 iar drepturi salariale pot fi solicitate conform termenului general de prescripție doar acele drepturi neacordate începând cu 13.03.2005, deoarece doar acestea sunt înăuntrul termenului de 3 ani. Pentru motivele expuse mai sus pretențiile salariale pentru perioada ianuarie 2004 - 12.03.2005 urmează a fi respinse ca fiind prescrise.
Față de restul perioadei respectiv 13.03.2005 - decembrie 2006, instanța urmează a se pronunța în sensul respingerii pretențiilor reclamantului deoarece petentul nu a prestat activitate în perioada mai sus menționată mai mult de 14 zile fără încetare, adică fără repaus pentru ca să i se cuvină sporul de 200% pentru fiecare oră prestată în astfel de condiții. În cazul său nu sunt îndeplinite condițiile art. 132 alin4 și art. 133 Codul Muncii și nici de asemenea prevederile art. 47(3) lit. i din la nivel de ramură. Instanța analizând fișele de pontaj pentru întreaga perioadă dedusă judecății, a constatat că petentului nu i-a fost încălcat dreptul la repaosul săptămânal, chiar dacă acesta nu a fost întotdeauna acordat sâmbăta și duminica așa după cum este regula. Mai mult de atât petentului i-a fost acordat sporul cuvenit pentru muncă suplimentară de 100%, dar nu i se cuvine sporul de 200% deoarece nu a prestat activitate neîntrerupt mai mult de 14 zile fără a îi fi acordat repaus.
În termen legal, motivat, scutit de plata taxelor judiciare, a formulat recurs împotriva acestei hotărâri reclamantul, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticile formulate în scris și susținute oral au vizat nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțatepe fondul pretențiilor deduse judecățiisub următoarele aspecte:
- nu s-a analizat în mod real cererea cu care fusese investită instanța - respectiv suspendarea a câte o zi din repaosul săptămânal la care era îndreptățit -, ci faptul că nu a efectuat muncă suplimentară și că nu i s-a încălcat dreptul la repaus deoarece nu a prestat activitate neîntrerupt mai mult de 14 zile fără repaus;
- nu s-a analizat dacă chemarea sa la muncă a avut caracterul unei munci suplimentare, caz în care trebuiau dovedite cazurile de forță majoră și lucrările urgente menționate de lit.g, alin.2 lit. c) a actului adițional la.;
- motivarea este contrară celei dintr-o speță identică ( d- ) unde s-a acordat diferența de spor de 100% conf. art. 133 Codul Muncii și art. 47 ( 3) lit."i".
În susținerea recursului s-au depus înscrisuri - extras /2003, adresa 281/2004 a D, extrase civ. 696 -dosar -, 532 - dosar 1013/2006 și 498 - dosar 444/103//2006, și s-a invocat ca temei art. 304 alin.1-10, 304/1 pr.civ. și art. 6 CEDO.
Legal citată, intimata a solicitat la termenul din 22.09.2008 acordarea unui nou termen pentru formularea apărării, cerere admisă; pentru termenul din 13.10.2008 nu și-a trimis reprezentant în instanță și nici nu a formulat cereri în termenul prev. de art. 308 alin.2 pr.civ.
Examinând recursul în raport cu actele și lucrările dosarului, de motivele de recurs în limitele devoluării și față de disp. art. 304, 312.pr.civ. se constată că acesta este întemeiat justificat de următoarele:
Reclamantul, în susținerea acțiunii ( fl. 3, 13 ) având ca obiect acordarea diferenței de spor de 100% până la 200% pentru zilele în care i s-a suspendat repaosul săptămânaldin perioada martie 2005 -decembrie 2006(vezi și concluzii pe excepția prescripției -fl. 116 ), a indicat ca și temei dispozițiile art. 133 alin.2 muncii și art. 47 alin.3 lit."i" din pentru anii 2004-2008. Pronunțând soluția de respingere pe fond a pretențiilor reclamantului prima instanță nu a analizat în mod real aceste susțineri, ci doar faptul că nu a prestat muncă neîntreruptă mai mult de 14 zile - caz în care sunt incidente dispozițiile art. 132 alin.4 și 5 din Codul Muncii ( (4)"În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial d e muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților".
(5) "Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin. (4) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivitart. 120alin. (2)")
De asemenea, în funcție de aceste constatări, a concluzionat generic și că în cazul reclamantului nu sunt îndeplinite condițiile art. 133.muncii și 47 alin.3 lit."i" nr. 2004/4.08.2004; ori nici una din situațiile invocate de reclamant și prevăzute de art. 133 alin.1 muncii ( conf. căruia " În cazul unor lucrări urgente, a căror executare imediată este necesară pentru organizarea unor măsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru înlăturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalațiilor sau clădirilor unității, repausul săptămânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea executării acestor lucrări") nu a format obiectul deliberării primei instanțe; în atare împrejurări nu se putea concluziona că reclamantului nu i se cuveneau drepturile prev. de alin.2 al art. 133C.muncii ( " Salariații al căror repaus săptămânal a fost suspendat în condițiile alin. (1) au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivitart. 120alin. (2)" ).
În atare împrejurări sunt incidente dispozițiile art. 312 alin.5 pr.civ. în sensul că soluționarea procesului s-a făcut fără a se intra în cercetarea fondului.
Mai mult, din aceeași perspectivă, hotărârea nu corespunde nici cerințelor art. 6 CEDO privitoare la caracterul echitabil al procesului; sub acest aspect, practica Curții Europene a fost constant în sensul că noțiunea de proces echitabil presupune ca:
- o instanță internă, chiar dacă a motivat pe scurt hotărârea, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse;
- fără a se cere un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantului, partea să poată aștepta un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive soluționării cauzei sale ( Hot. în cazul Albina contra României din 28.04.2005, Hot. în cazul împotriva României din 8.06.2006 ). Drept urmare, reținând și că astfel s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție, iar instanța de recurs se află în imposibilitate de a analiza obiectiv legalitatea hotărârii recurate raportat la toate temeiurile pretenției deduse judecății, recursul se justifică a fi admis.
În atare împrejurări, se va admite recursul, casa în tot a decizia recurată ( în limitele devoluării ) cu trimiterea cauzei spre rejudecarea doar a fondului pretențiilor pentru perioada martie 2005-decembrie 2996 deduse judecății la Tribunalul Neamț. Devenind astfel inutilă analiza celorlalte motive invocate, ele vor fi avute în vedere la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 378/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează în tot sentința recurată și trimite cauza Tribunalului Neamț pentru soluționarea fondului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER,
red.sent./
red.rec.
tehnored./3 ex.
21/21.10.
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
