Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Sentința 90/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 90
Ședința publică de la 15 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
ASISTENȚI JUDICIARI -
-
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare acțiunea civilă pentru calcul drepturi salariale formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL NEAMȚ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Sub nr-, din 12.02.2008, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL NEAMȚ, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate discriminarea cauzată de prevederile art.1 pct.32 din OG83/2000 raportat la art. 33 alin.1 și 2 din Legea 50/1996 privind sporul de vechime în muncă, precum și cea cauzată de dispozițiile art. 11 alin.1 din OUG43/2002 privind sporul de 30% pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție;
- să se anuleze situația creată prin discriminare și să se restabilească situația anterioară discriminării prin acordarea despăgubirilor reprezentând sporul de vechime în muncă pentru perioada 1.10.2000-1.03.2003, respectiv sporul de 30% pentru perioada 1.04.2002-1.03.2003, actualizate cu indicele de inflație la data plății;
- să fie obligați pârâții TRIBUNALUL NEAMȚ, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Justiției să achite:
a) diferențele rezultate din calcularea drepturilor salariale cuvenite cu titlu de primă de vacanță și premiu anual ( al 13-lea salariu ) și cele efectiv plătite, pentru perioadele indicate și în baza celor două sporuri;
b) diferențele rezultate din calcularea drepturilor cuvenite cu titlu de primă de vacanță și premiu anual ( al 13-lea salariu ) în baza civ. 1591/D/2006 pronunțată de Tribunalul Bacău și cele efectiv plătite, actualizate cu indicele de inflație la data executării efective;
- să fie obligat TRIBUNALUL NEAMȚ să efectueze mențiunile corespunzătoare sporurilor indicate în carnetul de muncă;
- să fie obligat pârâtul să asigure sumele necesare acordării despăgubirilor solicitate.
În susținerea acțiunii reclamanta a invocat următoarele:
Sporul de vechime în muncă a fost prevăzut inițial de art. 12 din Legea nr. 52/1991 privind salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, iar după abrogarea acesteia, de art. 31 din Legea nr. 50/1996, având același obiect de reglementare. De acest drept a beneficiar continuu până la apariția și aplicarea nr.OG 83/2000, care a completat art. 31 (devenit art. 33)din Legea nr. 50/1996 prin introducerea unui nou aliniat - aliniatul 3 - care stabilea ca dispozițiile referitoare la sporul de vechime în muncă nu se aplică magistraților.
Deși nr.OG 83/2000 nu a mai prevăzut acest drept pentru magistrați, nici nu l-a abrogat în mod expres, aceeași situație regăsindu-se și sub incidența OUG nr. 177/2002.
Prin urmare, stabilirea indemnizației lunare ca unică formă de remunerare a magistraților, pe baza valorii de referință și a coeficienților de multiplicare, nu a înlăturat niciodată beneficiul sporului de vechime în muncă, care este un drept cu caracter general. Acest drept salarial, de natură personală, este determinat de activitatea desfășurată în muncă, indiferent de funcția ocupată, cu condiția să fie acordat printr-o dispoziție legală iar beneficiarul să îndeplinească cerințele prevăzute în aceasta. De altfel, acest punct de vedere a fost însușit integral de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii,hotărâre care, conform prevederilor art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, este obligatorie pentru instanțe.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că dispozițiile din nr.OG 83/2000, prin care nu a mai fost prevăzut sporul de vechime în muncă pentru magistrați, ci numai pentru personalul auxiliar, nu poate avea relevanță câtă vreme dispoziția de la art.31 ( devenit art.33 ) din Legea nr. 50/1996 nu poate fi considerată abrogată expres și nici implicit prin art. 1 sau art. 9 alin. ultim din acea ordonanță pentru că nu constituia o prevedere contrară, ci una complementară. S-a mai arătat că, în raport de dispozițiile art. 137 alin.1 din Codul muncii anterior, care erau aplicabile cu titlu de drept comun și raporturilor juridice ce nu erau întemeiate pe un contract individual de muncă, activitatea prestată cu caracter de continuitate de magistrați o îndreptățea să beneficieze de sporul de vechime cuvenit oricăror alți salariați. Tot astfel,instanța supremă a apreciat că interpretarea sistematică a art. 31 (devenit art.33)din Legea nr. 50/1996, după ieșirea lui din vigoare, în raport de alte dispoziții legale, impunea menținerea aplicabilității prevederilor ce au acordat dreptul de vechime în muncă și pentru magistrați și nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate. A considera că puteau beneficia de dispozițiile art. 33 numai salariații din categoria personalului auxiliar iar nu și magistrații, ar fi însemnat să se încalce principiul egalității în drepturi, ceea ce ar determina incidența dispozițiilor nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. De aceea ar fi de neconceput ca magistrații să nu beneficieze de sporul de vechime în muncă atât timp cât personalului auxiliar din unitățile de unde ei își desfășoară activitatea i s-a menținut acest spor iar toate celelalte categorii de salariați au vocație la un asemenea drept.
Prin sentința civilă nr. 1591/D/10.11.2006,rămasă irevocabilă prin respingerea, ca nefondate, a recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor i-a fost recunoscut sporul de vechime în muncă prevăzut de lege începând cu 01.03.2003 la zi și pentru viitor, iar drepturile bănești corespunzătoare acestuia i-au fost achitate.
Prin aceeași sentință s-a considerat că nu putea beneficia de sporul de vechime pentru perioada 01.01.2003 - 01.03.2003 întrucât, în raport de data introducerii acțiunii,erau incidente prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privitoare la prescripția extinctivă. Ori reclamanta a apreciat că, în raport de dispozițiile Deciziei nr. XXXVI din 07.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care reprezintă temeiul legal al acțiunii de față, este îndreptățită să solicite recunoașterea sporului de vechime în muncă și plata drepturilor bănești corespunzătoare pentru întreaga perioadă indicată, inclusiv pentru lunile ianuarie-februarie 2003 întrucât, pe de o parte,prin decizia instanței supreme a fost repusă în termenul de a pretinde recunoașterea acestui drept, iar pe de altă parte, pentru că cererea sa anterioară a avut alt temei juridic iar soluția de respingere pentru cele două luni a avut la bază o excepție și nu o analiză asupra fondului.
În ce privește sporul de 30% pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție, solicitat pentru perioada 11.04.2002-01.03.2003, a învederat că prin Decizia nr. VI din 15.01.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui alt recurs în interesul legii, care este de asemenea obligatorie pentru instanțe, s-a dispus ca, în aplicarea nediscriminatorie a prevederilor art. 11 alin.1 din nr.OUG 177/2002 și art. 28 alin.4 din nr.OUG 43/2002, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților. În considerentele acestei decizii s-a arătat că, până la adoptarea și intrarea în vigoare a nr.OUG 27/2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007 - acte normative ce reglementează în prezent drepturile sale salariale - Aplicarea textelor de lege criticate, constatate ca fiind discriminatorii prin Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a realizat o inegalitate vădită între nivelul indemnizațiilor acordate magistraților. Aceasta inegalitate este în contradicție cu principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin.1 din Constituție, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală, instituit prin art. 23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,precum și cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și al libertăților fundamentale.
De asemenea, prin aceeași sentință civilă nr. 1591/D/10.11.2006 pronunțată de Tribunalul Bacăui -a fost recunoscut sporul de 30-40% cuvenit pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție, începând cu 01.03.2003, iar drepturile bănești corespunzătoare acestuia i-au fost achitate. Ca și în situația sporului de vechime în muncă, prin aceeași sentință s-a hotărât că nu poate beneficia de sporul pentru activitate de combatere a infracțiunilor de corupție pentru perioada 01.01.2003-01.03.2003 întrucât, în raport de data introducerii acțiunii, erau incidente prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privitoare la prescripția extinctivă. Ori, și în legătură cu acest drept, în raport de dispozițiile Deciziei nr. VI din 15.01.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care reprezintă și în această situație temeiul legal al acestui capăt de cerere,este îndreptățită să solicite recunoașterea sporului de 30% și plata drepturilor bănești corespunzătoare pentru întreaga perioadă indicată, inclusiv pentru lunile ianuarie-februarie 2003 întrucât, pe de o parte, prin decizia instanței supreme a fost repusă în termenul de a pretinde recunoașterea acestui drept, iar pe de altă parte, pentru că cererea sa anterioară a avut alt temei juridic iar soluția de respingere pentru cele două luni a avut la bază o excepție și nu o analiză asupra fondului.
Întrucât drepturile salariale recunoscute anterior prin sentința civilă nr. 1591/D/10.11.2006 nu includeau, pentru perioada vizată, primele de vacanță și premiul anual reprezentând cel de-al 13-lea salariu și nici cele din prezenta cerere de chemare în judecată, a considerat că solicitarea de obligare a pârâților TRIBUNALUL NEAMȚ, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Justiției la achitarea acestora este întemeiată.
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă deoarece, în conformitate cu prevederile art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli, în care se încadrează și obligația de plată respectivă. În consecință, pentru a-și realiza dreptul de plată a despăgubirilor solicitate, este necesară alocarea de către pârât a sumelor datorate cu acest titlu, care să figureze în bugetul Ministerului Justiției.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare ( fl.29-32 ) invocând următoarele:
- prescrierea dreptului material la acțiune pentru anii 2000-2004, întrucât dreptul la acțiune nu s-a născut la data pronunțării celor două decizii în interesul legii ( nr. VI/15.01.2007, XXXVI/7.05.2007 ), ci, așa cum s-a reținut și în motivarea. XXXVI, a curs distinct pentru fiecare prestație lunară în parte, art. 33 din Legea 50/1996 nefiind abrogat nici de OG83/2000, nici de OUG177/2002; mai mult, deciziile respective nu au acordat despăgubiri echivalente sporurilor respective, ci cu titlu de drepturi salariale.
- caracterul neîntemeiat al pretențiilor reclamantei justificat de faptul că acordarea primei de concediu și a premiului anual se raportează la indemnizația de încadrare brută, baza de calcul pentru aceste drepturi neincluzând și alte sporuri; în ceea ce privește sporul de 40%, chiar dacă prin OUG43/2004 l-a reglementat ca o majorare a îndemnizației de încadrare brute lunare, natura sa rămâne aceea de spor deoarece la stabilirea îndemnizației brute nu se iau în calcul decât criteriile prev. de art. 3 alin.1 și 2 din OUG177/2002.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin Naf ormulat întâmpinare ( fl. 10.12 ) invocând lipsa calității sale procesual pasive justificat de faptul că nu există identitate între el, Statul român și bugetul de stat, iar pe fond netemeinicia pretențiilor formulate motivat de faptul că drepturile solicitate nu au fost acordate prin lege tuturor.
A formulat întâmpinare și ( fl. 14-16 ) invocând excepția lipsei calității sale procesual pasive întrucât nu poate sta în judecată decât în spiritul art. 27 din OG137/2000.
La 26.06.2008 cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului Neamț în baza art. II alin.2 din OUG75/2008 și înaintată spre competentă soluționare Curții de APEL BACĂU.
Pe rolul acestei instanțe cauza s-a înregistrat sub nr-, iar părțile nu au formulat cereri noi.
Din oficiu instanța a solicitat Tribunalului Bacău copia Sentinței civile nr. 1591/D/2006 și relații privind modalitatea rămânerii irevocabile; cu adresa 5495/2006 ( fl. 18-24 ) s-a înaintat sentința solicitată, irevocabilă prin respingerea recursului prin.3/2007 a Curții de APEL BACĂU.
* Prezenta instanță examinând cauza inițial sub aspectul excepțiilor invocate, conform art. 137 alin.1 pr.civ. constată următoarele:
1. Excepțiile lipsei de calitate procesual pasive ale pârâților și nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse, întrucât:
- pârâtul - așa cum rezultă și din acțiune - a fost chemat în judecată pentru a fi obligat să asigure sumele necesare acordării despăgubirilor solicitate, în virtutea competențelor conferite de OG22/2002; de asemenea, legitimarea a procesuală rezultă și din interpretarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 500/2002,modif.- conf. cărora sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute laart. 1alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite - în coroborare cu cele ale art. 19 din același act normativ - ce reglementează rolul Ministerului Finanțelor Publice ( respectiv alin.1 lit."a, g, i").
- pârâtul nu a fost chemat în judecată decât în baza art. 27 alin.3 din OG27/2000, reclamanta invocând discriminarea sa și îndreptățirea în a fi despăgubită ca urmare a acestei discriminări; mai mult, deși acest text a fost criticat pentru neconstituționalitate, prin. Curții Constituționale nr. 818/2008 s-a respins excepția; 2. Excepția prescrierii dreptului la acțiune este întemeiată după cum urmează și pentru considerentele ce se vor expune:
Despăgubirile solicitate de către reclamantă prin acțiune au vizat următoarele perioade:
- 1.10.2000-1.03.2003 - spor de vechime în muncă;
- 11.04.2002-1.03.2003 - spor de 30% pentru activitate de combatere infracțiunilor de corupție;
- 1.10.2000-11.04.2002 - diferențe de drepturi cuvenite cu titlu de primă de vacanță și premiu anual prin luarea în calcul și a sporului de vechime în muncă și cele plătite efectiv;
- 11.04.2002-1.03.2003 - diferențe de drepturi cuvenite cu titlu de primă de vacanță și premiu anual prin luarea în calcul a sporului de vechime în muncă și a sporului de 30 % și cele plătite efectiv;
- 1.03.2003-20.04.2004 - diferențe de drepturi cuvenite cu titlu de primă de vacanță și premiu anual prin luarea în calcul a sporului de vechime în muncă și a sporului de 30 % ( acordate prin Sentința civilă nr. 1591/D/2006 a Tribunalului Bacău, așa cum s-a susținut în acțiune ) și cele plătite efectiv;
- 20.04.2004-1.04.2006 - diferențe de drepturi cuvenite cu titlu de primă de vacanță și premiu anual prin luarea în calcul a sporului de vechime în muncă și a sporului de 40 % ( acordate prin Sentința civilă nr. 1591/2006 a Tribunalului Bacău ) și cele plătite efectiv;
Raportând susținerile reclamantei și apărările Ministerului Justiției pe excepția prescripției la aceste distincții se constată într-adevăr, pentru perioada 1.10.2000 - 1.03.2003, dreptul la acțiune este prescris;
Astfel, argumentele invocate de reclamantă în susținerea prezentei acțiuni privind sporul de vechime în muncă ( pentru 1.10.2000- 1.03.2003 ) - respectiv neabrogarea disp. art. 31 ( devenit 33 ) din Legea 50/1996 prin OG83/2000 ori OUG177/2002 și caracterul discriminatoriu al menținerii aceluiași drept doar pentru personalul auxiliar - nu sunt preluate acum pentru întâia dată din motivarea. XXXVI/7.05.2007 a secțiilor unite ale, ci au fost susținute de aceasta și prin acțiunea ce a format obiectul dosarului 5495/C/2006 al Tribunalului Bacău ( fl. 10 );
Prin urmare, nu se poate considera că de la data acestei decizii în interesul legii curge termenul de prescripție întrucât reclamanta a cunoscut încă de atunci - respectiv anterior soluționării recursului în interesul legii - că are dreptul la a solicita aceste drepturi salariale și că nu există nici un impediment a-și exercita acest drept ).
De asemenea, nu se poate reține nici că această decizie a repus-o în termenul de prescripție ( caz în care se pune problema excluderii oricărei culpe procesuale din partea titularului dreptului pentru depășirea termenului de prescripție ) din moment ce în cauză această culpă există și constă în nevalorificarea benevolă a dreptului la acțiune pentru acest drept în perioada analizată cu ocazia promovării acțiunii soluționate prin civ. 1591/2006 a Tribunalului Bacău;
Prescripția a curs astfel, așa cum a susținut și Ministerul Justiției, pentru fiecare prestație lunară în parte de la data când aceasta era scadentă și nu s-a acordat.
La fel, argumentele invocate în susținerea pretențiilor vizând sporul de 30 % ( pentru 11.04.2002-1.01.2003 ) - respectiv caracterul discriminatoriu al dispozițiilor art. 11 alin.1 din OUG177/2002, art. 28 alin.4 din OUG43/2002 - au fost susținute de reclamantă și anterior pronunțării Decizia în interesul legii nr. VI/15.01.2007, în cauza ce a format obiectul 5495/2006 al Tribunalului Bacău; prin urmare, ca și la sporul de vechime în muncă, prescripția nu a curs de la data deciziei în interesul legii, iar această decizie nici nu i-a repus în termenul de prescripție.
Pentru ambele decizii în interesul legii, mai trebuie menționat că repunerea în termenul de prescripție nu operează din oficiu, ci la cerere - fapt ce nu a survenit; și oricum nu poate fi formulată decât termenului de 1 lună conf. art. 19 alin.2 din Decretul 167/1958 de la publicarea. nr. VI/2007 - 15.05.2007 - nr.36/2007 - 23.10.2007, în lipsa invocării și dovedirii vreunei împrejurări de natura celei prev. de art. 103 alin.1 pr.civ.; ori acțiunea a fost promovată la 12.02.2007.
Drept urmare, se vor respinge ca prescrise capetele de cerere vizând sporul de vechime în muncă pentru perioada 1.10.2000-1.03.2003 și sporul de 30 % pentru perioada 11.04.2002 -1.03.2003.
* Pe fondul cauzei, se constată că pentru perioada 1.10.2000-10.11.2006, pretențiile la diferența de primă de vacanță cu luarea în considerare a sporului de vechime în muncă și a sporurilor anticorupție, și pentru perioada 1.10.2000 - 31.12.2003, respectiv pentru 2006, cele vizând diferența de premiu anual cu luarea în considerare a acelorași sporuri, nu sunt întemeiate întrucât:
- prin neacordarea despăgubirilor de la punctul 2 din acțiune, nu se justifică nici recalcularea primei de vacanță și a premiului anual ( perioada 1.10.2000-1.01.2003 );
- pentru anii 2003-2006 ( inclusiv ) reclamatei nu i s-a recunoscut, și deci nu s-a acordat primă de vacanță - așa cum susține Ministerul Justiției ( fl. 20 Tribunal ) și nu contestă reclamanta, fiind de altfel și notoriu că după 2003 nu s-a mai acordat această primă; prin urmare, cum reclamantei îi lipsește tocmai acest drept, nu poate solicita acordarea unei eventuale diferențe generice;
- pentru anii 2003 și 2006 ( premiul anual acordându-se o singură dată la sfârșitul anului nu mai prezintă relevanță menționarea unei perioade pe zile și luni ), premiul anual a fost adecvat acordat numai raportat la dispozițiile art. 21 din OUG177/2002, respectiv ale art. 18 din OUG27/ 2006 ( egal cu indemnizația de încadrare brută din ultima lună a anului pentru care se face premierea ); în cuantumul său nu trebuia și nu s-au regăsit nici sporul de vechime în muncă și nici sporul anticorupție pentru că:
a) atât art. 3 alin. 1 OUG177/2002, cât și OUG27/2006 au reglementat indemnizația de încadrare brută lunară ca fiind stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratură, iar art. 3 din HG829/1994 menționa ce sporuri nu intră în salariul de bază; prin urmare, în cuantumul său nu poate fi cuprins decât sporul de fidelitate prev. de art. 4 din OUG177/2002.
b) prin intrarea în vigoare a OUG27/2006 s-au exclus sporul anticorupție, deci pentru 2006 nu se mai putea solicita recalcularea premiului anual funcție de un spor inexistent.
Se justifică în schimb acordarea numai a diferenței dintre al 13 -lea salariu efectiv încasat și cel cuvenit prin aplicarea sporului de 40 % pentru anii 2004, 2005 ( drept câștigat prin civ. 1591/2006 a Tribunalului Bacău ) întrucât:
Într-adevăr, în forma inițială a art. 28 alin.4 din OUG43/2002 pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție s-a acordat un drept salarial cu titlu de spor ( " Personalul prevăzut la alin. (1) - (3), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivitart. 29alin. (2) din Legea nr. 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară " )
Ulterior însă, prin art. 4 pct. 15 al Titlului II din OUG.24/21.04.2004, s-a modificat conținutul alin. 4 al art. 28 din OUG43/2002 atât sub aspectul cuantumului respectivului drept salarial, cât și al naturii sale - devenind majorare a indemnizației brute lunare. ( "Personalul prevăzut la alin. (1) și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivitart. 29din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brute lunare, iar personalul prevăzut la alin. (2) și (3) beneficiază de o majorare cu 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție" ).
În atare împrejurări beneficiarii vizați de textul normativ au dobândit un bun în accepțiunea art.1 al primului Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și legitimă că vor beneficia de toate drepturile decurgând din acesta.
Faptul că la distanță de 7 luni prin Legea 601/2004 s-a revenit asupra naturii dreptului salarial în discuție, retransformându-l în spor, a constituit o ingerință care deși a îmbrăcat forma unui act normativ, nu a respectat condițiile tezei a II-a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție.
De menționat că în cazul acestor pretenții nu sunt aplicabile dispozițiile din Deciziile 818-821/2008 ale Curții Constituționale, temeiul acordării neconstituindu-l OG137/2000 - așa cum de altfel s-a expus anterior.
Referitor la actualizarea sumelor, cu indicele de inflație la data plății efective se justifică acordarea sa în baza dispozițiilor art. 1084.civ. ca o echilibrare a valorii pe care este îndreptățită reclamanta aop retinde pentru repararea pierderii suferite, și nu ca o sancțiune pentru culpă din partea angajatorului.
Având caracter accesoriu capătului de cerere principal admis, în baza art. 17.pr.civ. cu art. 3,6 din Decretul 92/1976, se va admite și solicitarea privind obligarea Tribunalului Neamț de a efectua mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei cu privire la drepturile recunoscute prin prezenta hotărâre.
Va fi obligat și să asigure sumele necesare plății acestor drepturi în virtutea competențelor instituite de actele normative menționate în motivarea vizând excepția lipsei calității sale procesual pasive.
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în P N, str. -. - nr. 13, -.27,județul N în contradictoriu cu pârâțiiTRIBUNALUL NEAMȚ,cu sediul în str. - nr. 30,CURTEA DE APEL BACĂU,cu sediul în-,MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERULECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ambele cu sediul în B,str. - nr. 17 sector 5 șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREADISCRIMINĂRII, cu sediul în B,str. - - nr. 1-3,sector 1, privind sporul de vechime în muncă pentru perioada 1.10.2000 - 1.03.2003 și sporul de 30% pentru perioada 11.04.2002-01.03.2003 și respinge în consecință aceste capete de cerere.
Respinge ca nefondate capetele de cerere privind diferența de primă de vacanță pentru perioada 01.10.2000-10.11.2006 și diferența la al treisprezecelea salariu pentru perioada 01.10.2000-31.12.2003 și pentru anul 2006.
Admite capătul de cerere privind diferența dintre al 13-lea salariu efectiv încasat și cel cuvenit prin aplicarea sporului de 40% pentru anii 2004-2005, actualizate cu indicele de inflație la data executării efective și obligă TRIBUNALUL NEAMȚ, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Justiției la plata acestui drept.
Obligă TRIBUNALUL NEAMȚ să efectueze mențiuni corespunzătoare prezentei hotărâri în carnetul de muncă al reclamantei.
Obligă MEF să asigure sumele necesare acordării dreptului salarial astfel stabilit.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
red.sent.
tehnored./8 ex.
17.10./21.10.
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
