Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 746/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 746/R-CM
Ședința publică din 13 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, în numele și pentru membri de sindicat și, împotriva sentinței civile nr.1014 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚUL și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra lui.
CURTEA
Asupra recursului de față constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 5.09.2008, Uniunea Sindicatelor Învățământ V pentru și au chemat în judecată Școala cu Clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar al jud. V, Consiliul Local, Ministerul Educației Cercetării și T, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați pârâții la plata tranșelor suplimentare de vechime pentru perioada 1.10.2001 -31.12.2007, prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
S-a mai solicitat plata drepturilor neacordate stabilite ca diferență dintre sumele efectiv plătite și cele datorate, începând cu data de 1.10.2001 până la 31.12.2007, urmând a se face cuvenitele rectificări în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții îndeplinesc calitatea de personal didactic în Învățământul Preuniversitar având dreptul la plata unei tranșe de vechime potrivit art.50 alin.1 din Legea nr-.128/1997.
Prin sentința civilă nr.1014 din 20.11.2008 a fost admisă în parte acțiunea reclamanților în sensul că a fost obligată Unitatea de Învățământ Preuniversitar și Consiliul Local al Comunei să plătească reclamantelor drepturile salariale neacordate constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și sumele efectiv plătite de la data îndeplinirii condițiilor, dar nu mai devreme de 5.09.2005 și până la data de 31.12.2007, reactualizate în raport de indicele de inflație.
A fost respinsă acțiunea ca fiind prescris dreptul material la acțiune pentru perioada 01.10.2001 - 4.09.2005, iar împotriva pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva hotărârii a formulat recurs Uniunea Sindicatelor Învățământ V pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat că instanța de fond a aplicat greșit legea atunci când a respins acțiunea împotriva ministerului și inspectoratului ca fiind formulată față de persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, respectiv atunci când s-a considerat prescris dreptul material la acțiune pentru perioada 1.10.2001 - 4.09.2005.
De asemenea, instanța de fond a făcut o apreciere greșită asupra prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada 2001 - octombrie 2004, ignorând acordul încheiat cu Guvernul României prin care la data de 28.11.2005 s-a recunoscut dreptul la plata diferențelor salariale.
Analizând recursul în limita motivelor invocate, se apreciază ca nefondat pentru argumentele ce urmează:
Reclamanta a chemat în judecată pârâții pentru a se constata în contradictoriu cu aceștia dreptul la tranșele suplimentare de vechime, precum și plata acestora, invocând în sprijinul pretențiilor lor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Instanța de fond a stabilit raporturile procesuale în raporturile juridice ce s-au născut între părți anterior conflictului de interese, respectiv raportul de muncă pe care-l au reclamanții cu Școala cu clasele I-VIII, pe care a obligat-o la plata acestora și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 privind învățământul, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea precum și de la bugetul de stat.
Finanțarea de bază cuprinde cheltuieli de personal, ce nu fac parte din categoria acelora ce se asigură prin Ministerul Educației și Cercetării conform art.167 pct.17 din actul normativ mai sus arătat.
De la bugetul de stat sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată se repartizează de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene, unităților administrativ teritoriale pentru plata salariilor cadrelor didactice după ce în prealabil au fost consultate consiliile județene și primarii, potrivit Legii bugetului.
În raport de aceste reglementări, Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratele Școlare Județene, nu au nici o obligație cu privire la repartizarea sumelor destinate cheltuielilor de personal pentru activități didactice, aceste operațiuni juridice de finanțare cad în sarcina Direcției Finanțelor Publice, respectiv a unității administrativ teritoriale.
Instanța de fond a făcut o apreciere corectă normelor în vigoare atunci când a reținut că plata salariilor urmează să fie asigurate din fondul de la bugetul local și cel de stat din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, după operațiunea repartizării și alocării acestor sume, angajatorul respectiv Școala cu clasele I-VIII având obligația de plată a salariilor.
Legea învățământului nr.84/1995, reglementează atribuțiunile Ministerului Educației, Cercetării și T precum și acelea ale Inspectoratelor Școlare în cadrul lor neregăsindu-se nici una cu privire la calitatea de angajator și obligația de plată a drepturilor salariale, respectiv asigurarea sumelor necesare la care sunt îndreptățiți reclamanții, astfel că, în conflictul de interese dedus judecății, aceștia de pe urmă, nu au putut justifica calitatea procesuală pasivă.
C de-al doilea motiv de recurs se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor art.166 din Codul muncii în raport de care se apreciază că:
Dreptul la acțiune privind drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, cursul prescripției putând să fie întrerupt printr-un act de recunoaștere din partea debitorului.
Recurenta a invocat ca act de recunoaștere al drepturilor salariale rezultând din tranșele suplimentare de vechime, acordul încheiat la data de 28.11.2005, cu Guvernul României.
Actul de recunoaștere pentru a avea un caracter întrerupător de prescripție trebuie să fie unul neîndoielnic în sensul că debitorul recunoaște necondiționat dreptul de creanță de la data recunoașterii acestuia, urmând să curgă un alt termen de prescripție.
Obligația de plată a drepturilor salariale având un caracter succesiv presupunea curgerea a câte unui termen pentru fiecare din acestea, însă pentru a-și produce efectul de întrerupere actul de recunoaștere trebuia să intervină în cursul termenului de trei ani și nu după împlinirea acestuia.
Reclamanta-recurentă a solicitat plata drepturilor salariale corespunzătoare tranșelor suplimentare de vechime pentru perioada 1.10. 2001 - 31.12.2007.
Acordul încheiat cu Guvernul României la data de 28.11.2005, a intervenit după împlinirea termenului de 3 ani de la data la care s-a născut dreptul la acțiune al reclamanților, astfel că, nu mai poate avea un caracter întrerupător de prescripție chiar dacă în conținutul său ar fi fost recunoscut în mod cert dreptul la plata salariului pentru tranșele suplimentare de vechime.
Față de toate aceste argumente, în baza art.312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, în numele și pentru membri de sindicat și, împotriva sentinței civile nr.1014 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚUL și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/2 ex/22.04.2009
Jud. fond:;;
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
