Speta drept civil. Decizia 743/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 743/R-CM
Ședința publică din 13 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Georgiana Nanu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarat de pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A-SERVICIUL DE TREZORERIE, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentința nr.4/F-CM din 16 iulie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimată fiind, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PITEȘTI,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra lor.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 23 iulie 2008, reclamanta a chemat în judecată, Ministerul Justiției, Statul Român, Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Serviciul de Trezorerie, Curtea de APEL PITEȘTI, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați pârâții să plătească în mod direct drepturile salariale și nu prin virarea acestora într-un cont bancar.
În motivarea acțiunii s-a arătat că nu există nici o normă legală care să oblige reclamanta să primească drepturile salariale prin intermediul unui cont bancar, dispozițiile OUG nr.149/2007, nefiindu-i aplicabile, astfel că refuzul Curții de APEL PITEȘTI de a face plata în mod direct este nejustificată.
Prin sentința civilă nr.4 din 16.07.2008 a fost admisă acțiunea reclamantei în sensul că pârâții au fost obligați să-i plătească în numerar indemnizația corespunzătoare exercitării funcției de judecător.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, instanța de fond a reținut că, reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.149/2007 și dispozițiile Codului muncii, care se aplică cu titlu de drept comun raporturilor juridice de muncă la care iau parte și magistrații.
Potrivit art.154 din Codul muncii, contraprestația depusă de salariat este remunerată printr-un salariu exprimat în bani ce se plătește odată pe lună.
Plata acestuia se poate efectua prin virament într-un cont bancar dacă modalitatea este prevăzută în contractul colectiv de muncă, în caz contrar salariatul are dreptul de a i se plăti direct salariul.
Modalitatea de plată a salariului pentru reclamantă în forma prevăzută de actul normativ evocat ar putea să ducă la o constrângere în a accepta interpunerea unui terț care să efectueze această operațiune în raportul juridic de muncă existent.
Împotriva hotărârii au formulat recurs Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursurilor s-a arătat că, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile OUG nr.149/2007, atunci când a reținut că nu-i sunt aplicabile intimatei-reclamante.
Analizând recursurile în limita motivului comun invocat se apreciază ca fiind fondate, pentru argumentele ce urmează.
Pentru reducerea cheltuielilor bugetare destinate achitării drepturilor salariale, Guvernul României a introdus un sistem modern de plată a salariilor pentru instituțiile publice, prin OUG nr.149/19.12.2007.
Din reglementările actului normativ a rezultat că toate instituțiile publice, indiferent de sistemul lor de finanțare au obligația de a plăti drepturile salariale personalului prin intermediul cardurilor.
De la această regulă, prin ordin al Ministrului economiei și Finanțelor la propunerea ordonatorilor principali de credite se pot stabili categoriile de instituții publice pentru care personalul angajat nu va primi salariul prin intermediul cardurilor, potrivit art.8 din OUG nr.149/2007.
Curtea de APEL PITEȘTI nu a fost exceptată de la plata salariilor prin intermediul cardurilor pentru a se încadra în excepția de la regula sistemului modern de plată instituit de actul normativ, astfel că, în vederea realizării scopului pentru care s-a adoptat acest act normativ și reclamanta intimată trebuie să-și primească indemnizația în aceeași modalitate fiindu-i aplicabile deopotrivă aceste dispoziții legale.
Pentru considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile și pe cale de consecință, se va modifica sentința, iar pe fond cererea reclamantei va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5 și STATUL ROMÂN-PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A-SERVICIUL DE TREZORERIE, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentința nr.4/F-CM din 16 iulie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimată fiind, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PITEȘTI,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/2ex/13.05.2009
Jud.fond;
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că se impune respingerea recursului declarat de Curtea de APEL PITEȘTI, ca nefondat și admiterea celorlalte două recursuri, declarate de Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu consecința respingerii acțiunii față de acestea din urmă.
Astfel, în primul rând plata drepturilor salariale prin intermediul cardurilor reglementate prin HG nr.1104/2007 și OUG nr.149/2007 este prevăzută doar pentru personalul ministerelor, ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și instituțiile publice subordonate acestora; este evident deci că normele legale privitoare la plata drepturilor salariale prin carduri nu a fost reglementată prin lege pentru personalul din organele puterii jurisdicționale.
Așadar nu există nici o normă cu caracter imperativ care să instituie în sarcina reclamantei o obligație de a-și procura un card prin care să i se plătească salariul.
Între reclamantă, care are calitatea de magistrat și Ministerul Justiției nu există raporturi juridice de muncă, astfel că aceasta nu poate fi considerată "personal al ministerului"
Pe de altă parte, reclamanta are dreptul, potrivit disp.art.161 și art.162 din Codul muncii la plata directă a salariului, ci nu prin intermediul unei persoane interpuse, în speță banca, în acest din urmă caz fiind vorba de o plată indirectă, deci o măsură de excepție care nu se justifică câtă vreme reclamanta nu și-a exprimat consimțământul în acest sens.
În speță, nu s-au dovedit nici situații sau împrejurări de natură a justifica executarea obligației de plată a salariului în mod indirect, prin intermediul cardului, și nici existența unor norme în legislație ( deoarece, așa cum am arătat, HG nr.1104/2007 și OUG nr.149/2007 nu-i sunt aplicabile situației reclamantei), în sensul prevederilor art.3,5 și 6 din Convenția nr.95/1949 privind protecția salariului, ratificată de România prin decretul nr.284/1973.
În situația în care, în lipsa consimțământului reclamantei i s-ar impune să primească salariul prin card, aceasta echivalează cu încheierea unui contract comercial și cu constrângerea de a accepta interpunerea unui terț ce desfășoară acte de comerț în raportul juridic existent.
Față de argumentele arătate mai sus, reiese cu evidență că pretențiile reclamantei sunt întemeiate întrucât nu există normă juridică care să o oblige să primească salariul prin card și nici nu sunt dovedite situații care să impună, lipsa consimțământului său să primească plata salariului în mod indirect.
În raport de aceste argumente, apare de prisos a demonstra că sunt abuzive clauzele contractului de adeziune care i s-ar impune a fi semnat de către reclamantă, clauze ce nu pot fi negociate și care ar conduce la consecința lipsei de protecție a cocontractantului persoană fizică, fiind de notorietate existența fraudelor la care sunt expuse, în anumite cazuri persoanele ce au salariile în card.
Cât privește recursurile declarate de celelalte două pârâte, se constată că acestea și-au îndeplinit atribuțiile ce intră în sfera competențelor lor, anume acelea de a vira sumele destinate plății salariilor și respectiv de a depozita în cont aceste sume. dintre aceste persoane juridice, Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A nu le incumbă obligația de a plăti în numerar salariul reclamantei, această obligație revenind exclusiv angajatorului, respectiv Curtea de APEL PITEȘTI, motiv pentru care se apreciază ca fondate.
În consecință, apreciez că acțiunea față de acești doi pârâți se impune a fi respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Judecător,
Grefier,
Red.
TC/2.ex
13.05.2009
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Lică Togan, Georgiana Nanu
