Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 780/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 780/R-CM
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA - pentru reclamanții, și, P,--6, județul A și de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.44/CM din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenții-reclamanți, recurentul-pârât și intimații-pârâți Grădinița cu program normal nr.11 P și Colegiul Național
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea Sindicatului Învățământ Preuniversitar "Muntenia"
Curtea constată recursurile în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19. 09. 2008 SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat, și în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL -, COLEGIUL NAȚIONAL IC PITEȘTI și MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și, conform precizării, până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art. 50, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Așa cum prevede art. 50 alin 1 din Lege, exista transele de vechime la salarizare stabilite de lege, care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar, care sunt prevăzute și în anexele OG nr. 11/2007. Dar pe lângă aceste transe de vechime stabilite de lege, exista si cele trei transe suplimentare de vechime la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime. In acest fel, daca nu se aplica aceasta creștere a coeficientului de ierarhizare la prima dintre cele trei transe de vechime suplimentare, toate drepturile salariale stabilite ulterior sunt greșit calculate.
Concluzionează reclamantul că pe lângă transele de vechime la salarizare stabilite de lege, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază si de trei tranșe, suplimentare care se acorda la 30, 35 si la peste 40 de ani de activitate in învățământ, iar pentru fiecare dintre cele trei tranșe suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime.
În sprijinul cererii de chemare in judecata a fost depusa practica judiciara, prin care se consfințește cu caracter irevocabil acordarea la zi a contravalorii transelor suplimentare de vechime.
Pârâtul Municipiul a formulat întâmpinare, în termen legal, potrivit art. 115-118 c proc. civ. invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că reclamantul poate solicita îndeplinirea obligațiilor de către angajator, însă nu are niciun raport obligațional cu Municipiul
Potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, sumele destinate finanțării cheltuielilor de învățământ preuniversitar sunt repartizate din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată de către Consiliul Județean cu avizul Inspectoratului Școlar Județean.
Mai arată pârâtul Municipiul P că nu are culpă pentru faptul că reclamanților nu li s-a calculat tranșele de vechime corespunzător legii.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.44/CM din 14 ianuarie 2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P și a admis în parte acțiunea, precizată, în sensul că a obligat pe pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.11 P și Centrul Bugetar Colegiul Național P să calculeze și să plătească reclamantelor drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 19.09.2005 și până la data de 14 noiembrie 2008, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamantă la unitatea angajatoare, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea de chemare în garanție și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, iar pârâtul Municipiul Paf ost obligat să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a se pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Municipiul P este neîntemeiată, întrucât potrivit art.13 din OG nr.32/2001 și art.167 alin.1-3 teza finală, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar se realizează din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în raza cărora își desfășoară activitatea.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că dispozițiile art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează în alin.1 și 2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Ca urmare, din interpretarea gramaticală a textului de lege menționat, precum și din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative "și", rezultă faptul că articolul menționat are în vedere două noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: "tranșe de vechime" și "tranșe suplimentare de vechime".
În ceea ce privește momentul acordării acestor transe suplimentare de vechime, s-a menționat că textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției "la", care, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese și din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început și pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval ( a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997, cât și cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, în cel de-al doilea alineat al art.50, legiuitorul indică procedeul, modalitatea în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime, stipulându-se astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o noua noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea OG nr.15/2008, "coeficient de multiplicare".
Privitor la modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arată că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin Hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, salariul de bază al personalului în cauză este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urma fiind diferiți în funcție de încadrarea în tranșe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenită în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentară de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, până la momentul intrării în vigoare a nr.OG15/2008, și o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Această creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30-35 cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, fost publicată nr.OG15 din 30 ianuarie 2008, care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, însă acest act normativ nu face trimitere în nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime. Acest drept exista în continuare în virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă că prin art.5 alin.2 din OG nr.15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Pe cale de consecință, dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a OG nr.15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în nici un fel.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" P și pârâtul Municipiul P, prin primar, care o critică pentru nelegalitate invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Reclamantul arată că, deși a solicitat și plata cheltuielilor de judecată, acestea nu au fost acordate de către instanță.
Pârâtul Municipiul P, prin recursul declarat susține că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece în speță nu sunt aplicabile prevederile OUG nr.32/2001, ci art.167 din Legea nr.84/1995.
Printr-un al doilea motiv de recurs arată că greșit au fost acordate drepturile bănești pentru perioada ce depășește data de 1.0p1.2008, în condițiile în care de la această dată își găsesc aplicabilitate dispozițiile nr.OG15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. În art.5 din acest act normativ sunt cuprinse creșterile din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, astfel încât acest drept nu mai trebuie acordat prin intermediul instanței de judecată după data de 1.01.2008.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește recursul declarat de către reclamant, în numele membrilor de sindicat, și, Curtea constată că într-adevăr prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat și plata cheltuielilor de judecată din partea pârâților, cu precizarea că acestea urmează a fi justificare cu înscrisuri (3 dosar fond).
Până la data pronunțării sentinței, asemenea înscrisuri nu au fost depuse, ca de altfel nici în recurs, așa încât, nefiind dovedite cheltuielile de judecată, în mod corect instanța a respins acest capăt de cerere din acțiune.
Referitor la recursul formulat de pârâtul Municipiul P, (prima) critica invocată este nefondată.
Astfel, conform art.XIII din OG nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrației teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor prevăzute la lit.a- Aceste cheltuieli se referă la componența locală aferentă proiectelor de reformă aflate în derulare la 31 decembrie 2000, confirmate de Guvernul României și organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe, plățile de dobânzi și comisioane la creditele externe aferente proiectelor respective (lit.a), la facilitățile acordate elevilor privind transportul pe calea ferată și cu metroul (lit.b), la bursele pentru elevii din Republica M, precum și bursele pentru elevii străini și etnicii români din afara granițelor țării (lit.c), la organizarea examenelor, concursurilor și olimpiadelor naționale (lit.d) și la perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice (lit.e).
Prin urmare, numai cheltuielile prevăzute la lit.a-e nu se suportă din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale, toate celelalte cheltuieli, inclusiv cele ce implică salarizarea cadrelor didactice suportându-se din bugetele locale.
Mai mult decât atât, potrivit Legii nr.215/2001, republicată, a administrației publice locale, în calitatea sa de ordonator secundar de credite, Municipiul P trebuie să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești ce se cuvin reclamantelor.
Nu poate fi reținută nici următoarea critică, față de următoarele considerente:
Potrivit dispoz.art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, acest personal din învățământul preuniversitar beneficiază și de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, alături de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege.
Conform art.50 alin.2 din același act normativ, pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin urmare, sunt două noțiuni juridice distincte și anume: tranșe de vechime și tranșe suplimentare de vechime, acestea din urmă implicând creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25.
Prin OG nr.15 din 30 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.82, ordonanță ce vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a prevăzut, în art.5 alin.2 că, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Numai că, prin acest text de lege, nu s-a mai adăugat și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime, creștere care există și în prezent, conform art.50 din Legea nr.128/1997, alin.1, care nu a fost abrogat sau modificat, astfel că, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele suplimentare de vechime și după intrarea în vigoare a OG nr.15/2008.
Pentru cele ce preced, în baza art.291 Codul muncii, raportat la art.312 alin.1 Cod pr. civilă se vor respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA - pentru reclamanții, și, P,--6, județul A și de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.44/CM din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
29.04.2009
jud fond.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
