Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 787/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 787/R-CM
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, RECURENT, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Curtea d Argeș,-, județul A, împotriva sentinței nr.118/F-CM din 22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-reclamanți, intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Argeș, Ministerul Finanțelor Publice prin A și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele.
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 februarie 2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Argeș, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea Tribunalului Argeș la plata drepturilor salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv de 15% din salariul de bază brut, pe perioada ianuarie 2005 și în continuare, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora și obligarea pârâtei Curtea de Apel Pitești să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților să le acorde 3 zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii prezentei acțiuni, precum și cu trei ani înaintea acestei date.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că începând cu anul 2002 lucrează numai la calculator toate cele 8 ore ale programului de lucru și nu au primit dreptul aferent acestei munci la fel ca salariații Înaltei Curți de Casație și Justiție sau salariații din alte domenii, cum sunt cel sanitar, industria chimică și petrochimică.
Împrejurarea că se plătește un alt spor nu poate fi o explicație, deoarece sporurile determinate de cauze diferite pot fi cumulate.
Reclamanții precizează că folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie întreruptă periodic prin pauze care să le reducă suprasolicitarea.
Deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții, nu beneficiază de cele 3 zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut de art.142 din Codul muncii.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.6 alin.2, art.40 pct.2 lit.c, art.142 din Codul muncii, art.48 alin.1 din Legea nr.50/1995 și art.14 alin.1 din Legea nr.56/1996, precum și art.269 din Codul muncii.
La data de 15 aprilie 2008, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, considerând că în prezenta cauză nu are calitate procesuală pasivă, deoarece Guvernul este răspunzător de repartizarea sumelor de la bugetul de stat către ordonatorii principali de credite, iar un asemenea ordonator este Ministerul Justiției.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare la data de 16 aprilie 2008 prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că această instituție nu poate fi chemată în instanță în calitate de pârât, în raport de dispozițiile nr.OG137/2000, ci doar în calitate de expert în domeniul nediscriminării pentru a-și preciza punctul de vedere cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materia de nediscriminare.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare înregistrată la data de 25 aprilie 2008, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2005 -3 martie 2005, considerând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1, 3, 7 și 8 din Decretul nr.167/1958 și art.283 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii pentru ambele capete de cerere, deoarece în speță nu sunt aplicabile nr.OUG177/2002, nr.OUG27/2006, Legea nr.303/2004 și Legea nr.567/2004.
Prin încheierea din 11 iulie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă în temeiul dispozițiilor art.I alin.1, coroborat cu art.II alin.2 din nr.OUG75/2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Curții de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, spre competentă soluționare.
Această din urmă instanță, prin sentința civilă nr.118/F-CM din 22 octombrie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondată, întrucât potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, acest minister elaborează proiectul bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, conform art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Pe de altă parte, art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004 prevede că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de bugetul de stat.
Față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, s-a conchis că acest minister are calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat că această instituție nu poate fi chemată în judecată în calitate de pârât, în raport de disp.OG nr.137/2000, ci doar în calitate de expert în domeniul discriminării.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 3 martie 2005, invocată de către pârâtul Ministerul Justiției s-a respins ca neîntemeiată, față de prevederile art.137 Cod pr.civilă și art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, care menționează că termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, acest termen începând să curgă din anul 2006 când a fost aprobată HG nr.1028/2006 și emis nr.414/2006 pentru aprobarea reglementărilor contabile specifice domeniului sanitar.
La această dată reclamanții au luat cunoștință de existența sporului de calculatror de 15% din salariul de bază brut.
Pe fond, prima instanță a reținut că reclamanții sunt magistrați și personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Curtea d Argeș, iar OUG nr.177/2002 a prevăzut la art.30 dreptul acestora la un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, la instanțele judecătorești și parchete, spor ce se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
acestui act normativ, s-a stab ilit prin art.7 alin.(1) din nr.OUG27/2006, că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase. Judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Rezultă, din interpretarea acestor texte legale, că în situația în care activitatea reclamanților se desfășoară în mai multe tipuri de condiții vătămătoare, sporul de 15% nu poate fi acordat decât o singură dată.
Cum reclamanții primesc deja acest spor pentru alte condiții vătămătoare de muncă, s-a conchis că noua pretenție nu are bază legală.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă pe aceeași perioadă s-a reținut că reclamanții beneficiază anual în baza art.65 din Legea nr.567/2004, de un concediu de odihnă plătit de 30 zile lucrătoare, comcediu mai mare decât al altor categorii socio-profesionale, iar față de situația că nici în HG nr.1028/2006 și nici în Legea nr.319/2006, nu se prevede obligația angajatorului de a acorda un astfel de concediu suplimentar, instanța de fond a respins și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții care o critică pentru nelaglitate, sub aspectul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
1.- Hotărârea nu este motivată în fapt și în drept și cu privire la personalul auxiliar al judecătoriei Curtea d e A, care a avut calitatea de reclamant.
2.- Eronat a reținut instanța că beneficiază deja de sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, acordate în baza art. 7 alin.1 din nr.OUG27/2006, deoarece sporul solicitat prin această acțiune nu este același cu sporul prevăzut de nr.OUG27/2006;
3.- Instanța trebuia să le pună în vedere să facă dovada că lucrează la calculator aproape tot programul de lucru, în virtutea rolului activ statuat prin art.129 alin.5 Cod pr.civilă;
4.- Nelegal s-a respins și capătul de cerere privind acordarea concediului de odihnă suplimentar de trei zile lucrătoare, întrucât acest concediu li se cuvine în baza art.142 Codul muncii.
Arată recurenții, în continuare, că alți salariați sau lucrători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție ori Ministerului Justiției au primit acest spor și astfel este o evidentă discriminare între salariații sistemului bugetar și chiar între angajații din justiție.
În baza art.21 alin.1 din G nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanța persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru cele ce preced:
Este real că hotărârea nu este motivată în drept și cu privire la personalul auxiliar din cadrul Judecătoriei Curtea d e argeș, respectiv la cei ce au calitatea de reclamanți în această cauză, însă sentința este motivată în fapt cu privire la acțiunea introdusă de către aceștia, stabilindu-se, așa după cum rezultă din considerente, că toți reclamanții primesc un spor de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar noua pretenție nu are bază legală.
Așa după cum pentru magistrați s-a prevăzut sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, prin art.30 din OUG nr.177/2002, iar ulterior, prin art.7 din nr.OUG27/2006, tot așa și pentru personalul auxiliar de specialitate prin art.48 din Legea nr.50/1996 s-a prevăzut că "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în laboratoarele de criminalistică, tipografii, cu compartimentele de multiplicare sau în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15% din salariul de bază brut, proporțional cu timpul lucrat efectiv lucrat în aceste condiții".
Ulterior, prin art.22 din OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, la aliniatul 1 s-a prevăzut că "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Potrivit alin.23 al art.22 din OG nr.8/2007 " locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al ministrului justiției, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, al procurorului general al Parchetului al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, al procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, potrivit legii".
Cu această completare, având în vedere și faptul că sentința pronunțată în primă instanță este amplu motivată în fapt atât cu privire la magistrați, cât și cu privire la personalul auxiliar din cadrul Judecătoriei Curtea d e A, reclamanți în prezentul litigiu, această critică este nefondată.
Nici următorul motiv de recurs nu poate fi reținut, întrucât acest spor solicitat de către reclamantă, așa după cum bine a reținut și instanța de fond este prevăzut ca atare și acordat în baza OUG nr.27/2006, respectiv nr.OG8/2007.
Sporul de calculator nu reprezintă altceva decât sporul reglementat prin aceste acte normative, ci nu un spor distinct, așa cum susțin reclamanții, spor care, de altfel, nu este reglementat prin niciun act normativ.
A acorda acest spor, înseamnă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești de către instanță, care are obligația numai de a aplica legea și nu de a adăuga la lege, cât și o încălcare a principiului separației puterilor în stat.
Mai mult decât atât după cum s-a arătat cu ocazia analizării primului motiv de recurs, locurile de muncă și categoriile de personal care beneficiază de acest spor se aprobă prin ordin al ministrului justiției sau al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare și periculoase stabilite, poitrivit legii.
În lipsa unui asemenea ordin intern, acest spor nu poate fi acordat de către instanță.
Chiar reclamanții recunosc implicit că acordarea sporului este condiționată de existența unui ordin intern, prin chiar cererea de chemare în judecată, în care menționează că salariații din alte domenii de activitate, chiar și personalul Ministerului d e Justiție încasează sporul de 15% conform unor ordine interne (2 dosar fond).
Față de modul de rezolvare al acestei critici, nu se mai impune a fi analizat și motivul trei de recurs.
Și în situația în care recurenții ar fi dovedit că lucrează la calculator aproape tot programul de lucru, soluția ar fi fost aceeași pentru considerentele sus expuse.
Nefondat este și ultimul motiv de recurs.
Art.142 din Codul muncii prevede că, într-adevăr, salariații, care lucrează în condiții grele, vătămătoare sau periculoase, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin trei zile lucrătoare.
Numai că reclamanții beneficiază de concediul legal de odihnă în baza unor legi speciale.
Astfel, judefătorii și procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 35 de zile lucrătoare, în baza art.79 alin.1 din Legea nr.303/2004, iar potrivit art.65 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate, acest personal al instanțelor judecătorești beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare.
Aceste texte de lege sunt dispoziții cu caracter special care au prioritate față de dispozițiile din Codul muncii.
În acest sens este și art.1 alin.2 din Codul muncii, în care se arată că acest cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, dar numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
În consecință, sentința recurată este legală, neexistând nici un motiv care ar putea conduce la modificarea acesteia, astfel că, în baza art.291 Codul muncii și art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, RECURENT, împotriva sentinței nr.118/F-CM din 22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
5.05.2009
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Maria Ploscă, Jeana Dumitrache
