Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 781/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 781/R-CM
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.1402/CM din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurentul-pârât, intimatul-reclamant Sindicatul Preuniversitar Muntenia pentru și și intimații-pârâți Grupul Școlar de Industrializare a P și Centrul Bugetar Grup Școlar de Industrializare a
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, la fond, prin cererea de chemare în judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.09.2008, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat și, a chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar de Industrializare a P, Centrul Bugetar Grup Școlar de Industrializare a P și Municipiul P - prin Primar, pentru a fi obligați la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii (respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art.50, personalul didactic din învățământ preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin nr.OUG68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului s-a prevăzut că începând cu luna octombrie 2004 coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr.1 și 2 cuprind sporul de stabilitate și sporul pentru suprasolicitare neuropsihică, corespunzător tranșelor de vechime în învățământ, în conformitate cu prevederile art.50 alin.11 și 13 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, iar pentru personalul didactic de predare cu vechime de peste 10 ani în învățământ, care nu îndeplinește condiția prevăzută în art.50 alin.11 din Legea nr.128/1997 cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea sporului de stabilitate până la îndeplinirea vechimii neîntrerupte în învățământ de peste 10 ani, salariile de bază se vor stabili pe baza coeficienților de multiplicare micșorați cu 1,15 % față de cei prevăzuți la tranșele respective în anexele nr.1 și 2.
OUG nr.18/2005, nr.OG4/2006, nr.OG11/2007 și Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr.1350/20.06.2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007 au stabilit același drept al membrilor de sindicat de beneficia de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe, respectiv 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ, prevăzute de disp.art.50 alin.1, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime - să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Reclamanții au mai invocat în sensul celor de mai sus practica judiciară, respectiv Decizia nr.1241/20.11.2007 a Curții de Apel Mureș.
Prin întâmpinare, Municipiul Pai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu este ordonator principal de credite pentru personalul din învățământul preuniversitar, că drepturile salariale ale acestora se calculează de către ordonatorii terțiari de credite, respectiv de către centrele bugetare de învățământ. Pe de altă parte, angajarea pe post a personalului din aceste unități se face de către directorul unității de învățământ, prin urmare unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean A și cu Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure respectarea prevederilor legale privind salarizarea personalului din unitățile aflate în subordinea acestora.
Prin sentința civilă nr.1402/CM din 5 decembrie 2008, Tribunalul Argeșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P și a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, în sensul că au fost obligați pârâții Grupul Școlar de Industrializare a P și Centrul Bugetar Grupul Școlar de Industrializare a P să calculeze și să plătească reclamanților drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 19.09.2005 și până la data de 05.12.2008, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pârâții Grupul Școlar de Industrializare a P și Centrul Bugetar Grupul Școlar de Industrializarea P au fost obligați la plata sumei de 282,87 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Paf ost respinsă ca neîntemeiată, întrucât potrivit atr.13 din nr.OUG32/2001 și art.167 alin.2 și 3 din Legea nr.84/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar se realizează prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții sunt încadrați la Grupul Școlar de Industrializare a P în funcția de cadre didactice.
Conform art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
În raport de obiectul dedus judecații, tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 si 2 din Legea nr.128/1997 nu trebuie confundate, neexistând identitate în acest sens, cu creșterile de 1/25 ale coeficientului de multiplicare calculate din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare, la care fac referire dispozițiile art.50 alin 2 din Statut si art.5 alin 2 din nr.OG15/2008.
Astfel, art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic vizează în alin.1 și alin.2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Așadar, din interpretarea gramaticală a textului de lege menționat, precum și din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative "și" rezultă faptul că articolul menționat are în vedere două noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: "tranșe de vechime" și "tranșe suplimentare de vechime".
În ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, s-a menționat faptul că textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției "la" care, potrivit Explicativ al Romane, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce un complement circumstanțial de timp ce indică momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese și din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început și pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval (a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997 cât și cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, legiuitorul procedează în aliniatul al doilea al art.50 la indicarea procedeului, a modalității în care se ajunge la calcularea transei suplimentare de vechime.
Se stipulează astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o nouă noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea OG nr.15/2008, " coeficient de multiplicare".
În ceea ce privește modul de stabilire a salariului de baza, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arată că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, salariul de bază al personalului în cauză este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urmă fiind diferiți in funcție de încadrarea in transe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime este un alt coeficient de multiplicare care include creșterea, majorarea de 1/25 din coeficientul transei de vechime anterioare, intervenite in momentul in care se calculează cuantumul salarial corespunzător transei suplimentare de vechime, creștere care se raportează, deci, la coeficientul de multiplicare al transei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate in învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani si la peste 40 de ani de activitate în învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentară de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, până la momentul intrării în vigoare a nr.OG15/2008 și o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Această creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30-35 de ani cu 0,252 (6,308 x 1/25). Acest nou coeficient de multiplicare se înmulțește cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, fost publicată nr.OG15 din 30 ianuarie 2008, care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ. Ca o primă observație se cuvine menționat faptul că acest act normativ nu face trimitere în nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime. Acest drept există în continuare în virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, pentru determinarea transei suplimentare de vechime, la coeficientul de multiplicare al transei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani si de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă ca prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Dreptul la tranșele suplimentare de vechime nu reprezintă dreptul la creșterea salarială de 1/25 din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime, această creștere fiind, indubitabil, de la apariția nr.OG15/2008, cuprinsă, inclusă (exprimarea legiuitorului din acest punct de vedere este foarte clară), în coeficienții de multiplicare ai tranșelor de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în nici un fel.
Interpretând altfel dispozițiile legale menționate anterior s-ar ajunge la încălcarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă la Nivel de de Învățământ, legea părților în raport de dispozițiile Legii nr.130/1996 a contractului colectiv de muncă, care stipulează prin prevederile art.4 alin.1 că părțile se obligă ca, în perioada de aplicare a contractului colectiv de muncă, să nu inițieze și să nu susțină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului, în vigoare la data înregistrării acestui contract precum și din prezentul contract colectiv de muncă, iar în aliniatul al doilea se arată că Ministerul Educației, Cercetării și T se obligă să nu inițieze nici un act normativ și/sau act administrativ cu caracter normativ care privește relațiile de muncă și sistemul național de învățământ, fără consultarea federațiilor semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Toate acestea vin să completeze și să susțină cele menționate mai sus în ceea ce privește înseși titulatura și obiectul nr.OG15/2008 care vizează doar niște creșteri salariale, și nu vorbește despre înlăturarea unui drept stabilit printr-o lege, act normativ cu caracter net superior ordonanței.
De asemenea, art.7 alin.2 din același contract colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ prevede și faptul că orice propunere de modificare a legislației în vigoare privind drepturile și obligațiile personalului din învățământ nu poate fi făcută fără consultarea federațiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă.
Așa fiind, în temeiul art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 a fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Grupul Școlar de Industrializare a P și Centrul Bugetar Grupul Școlar de Industrializare a să calculeze și să plătească reclamanți drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 19.09.2005 și până la data de 05.12.2008, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 alin.4 od procedură civilă.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006, coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, pârâtul Municipiul Paf ost obligat să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Împotriva sentinței civile nr.1402/CM/5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul P - prin Primar care a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate, în sensul că în mod greșit au fost acordate drepturile bănești pentru perioada ce depășește data de 1 ianuarie 2008, în condițiile în care de la această dată își găsesc aplicabilitate dispozițiile nr.OG15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că prin actul normativ sus-citat au fost cuprinse creșterile din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, astfel încât acest drept nu mai trebuie acordat prin intermediul instanței de judecată după data de 1 ianuarie 2008.
S-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Verificând sentința civilă atacată în raport de critica formulată în recurs și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță a reținut că prin art.5 alin.2 din nr.OG15/2008 nu a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25.
Textul de lege sus-citat nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de Anexa 2 din ordonanță, iar aceștia există în continuare și se cuvin personalului din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, articol care nu a fost abrogat sau modificat în vreun fel.
Prevederile nr.OG15/2008 vizează doar niște creșteri salariale pentru personalul didactic menționat mai sus și nu fac vorbire despre înlăturarea vreunui drept stabilit prin lege care este act normativ superior ordonanței de guvern.
De altfel și Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de de Învățământ menționează că în perioada de aplicare a acestei convenții să nu se inițieze sau să se susțină promovarea unor acte normative sau a altor dispoziții legale care ar conduce la diminuarea drepturilor care decurg din legislația specifică învățământului.
Rezultă că în mod legal instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor privind drepturile bănești ce le revin personalului didactic din învățământul preuniversitar și după data de 1 ianuarie 2008.
În concluzie, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și că în speță nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul Municipiul P - prin Primar împotriva sentinței civile nr.1402/CM din 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI - PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.1402/CM din 5 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimați fiind reclamanții și, reprezentați de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR "MUNTENIA", cu sediul în P,--6, județ A și pârâții GRUPUL ȘCOLAR DE INDUSTRIALIZARE A PITEȘTI și CENTRUL BUGETAR GRUP ȘCOLAR DE INDUSTRIALIZARE A PITEȘTI, cu sediul în P, str.---, nr.2, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/05.05.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
