Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 885/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 885/
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 355 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Sa făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.355/13.03.2008 a Tribunalului Mureș, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, I, contradictoriu cu pârâți TRIBUNALUL MUREȘ, CURTEA DE APEL TG. M, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu citarea obligatorie a NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII
Au fost obligați pârâții să acorde fiecărui reclamant un concediu de odihnă anual de 3 zile lucrătoare, începând cu data de 07.12.2007 și în continuare, atâta timp cât reclamanții lucrează în condiții vătămătoare.
S-au respins restul pretențiilor reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în privința sporului de lucru la calculator, reclamantul a invocat discriminarea față de personalul Ministerului Justiției și cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă personalul din aceste unități beneficiază doar de sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele vătămătoare sau periculoase, conform art. 22 din OG nr. 8/2007, spor de care a beneficiat și reclamantul în temeiul acelorași prevederi legale, astfel că nu există nici un temei legal pentru acordarea sporului distinct pentru lucrul la calculator și, de asemenea, nu există o situație de discriminare a reclamantului.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea unui concediu suplimentar anual de 3 zile, instanța a apreciat că acesta este întemeiat în contextul în care în temeiul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 reclamantul beneficiat de un concediu anual de odihnă de bază de 30 de zile lucrătoare, însă distinct de acesta reclamantul trebuie să beneficieze și de concediul de odihnă suplimentar reglementat de art. 142 din Codul muncii și care se acordă în considerarea unor împrejurări speciale printre care și pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Justiției și a solicitat modificarea sentinței atacate și în consecință respingerea integrală a acțiunii civile formulate de reclamant, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât potrivit art. 65 din Legea nr. 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, iar Legea nr. 567/2004, fiind o lege specială, are prioritate față de dispozițiile din Codul muncii și ca atare invocarea regulilor generale prevăzute de legislația muncii, nu poate fi primită.
Recursul declarat de pârât a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă ulterior cauza a fost trimisă spre soluționare Curții de APEL TÂRGU -M, întrucât prevederile art. I și II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituționale.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat, printre altele, acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă, invocând faptul că deși a lucrat în condiții grele și beneficiat de sporul corespunzător acestor condiții, totuși nu a beneficiat de concediul de odihnă suplimentar prevăzut de art. 142 din Codul muncii.
În cazul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, durata concediului anual de odihnă este reglementată prin lege specială. Astfel, prin art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 s-a prevăzut că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare. Prin aceste dispoziții legale este reglementată o durată a concediului de odihnă mai mare decât cea reglementată de art. 140 alin. 1 din Codul muncii, care prevede că durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare, la care conform art. 142 din Codul muncii se pot adăuga 3 zile suplimentare de concediu.
Analizând prevederile legale enunțate este evident că norma specială (art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004) derogă de la norma generală (art. 140 și art. 142 din Codul muncii ) și prin urmare, reclamanta nu poate beneficia decât de prevederile legii speciale. Dispozițiile art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 au prioritate față de dispozițiile din Codul muncii, reclamanta neputându-se prevala de normele generale prevăzute de legislația muncii din moment ce legea specială care îi este aplicabilă nu reglementează concediul de odihnă suplimentar pentru lucrul în condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
Sub acest aspect trebuia avut în vedere faptul că prin art. 1 alin. 2 din Codul muncii se prevede că prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii. De asemenea, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul muncii dispozițiile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Prin prisma acestor prevederi legale, instanța de recurs apreciază că în mod nelegal s-a dispus prin sentința atacată acordarea concediului de odihnă suplimentar anual de 3 zile lucrătoare, în condițiile în care concediul de odihnă pentru personalul auxiliar din instanțe și parchetele de pe lângă acestea este reglementat prin dispoziții cu caracter special care au prioritate față de prevederile Codului muncii, ceea ce atrage incidența în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale aplicabile în materie.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanța de recurs va admite recursurile declarate de pârâți și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 355 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată, în sensul că respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanții, I, toți cu domiciliul ales în L,-, jud.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
26.06.2009
Jd.fd.
Asist. Jud.C-tin,
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
