Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 922/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 922/R-CM
Ședința publică din 12 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Ion
Judecător -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței nr.22/F-CM din 16 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, la data de 06 februarie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de chemat în garanție și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții și chematul în garanție la alocarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007 în trei etape, astfel: cu 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul lunii decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007 față de nivelul lunii martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007 față de nivelul lunii septembrie 2007, urmând ca aceste creșteri salariale să fie actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii s-a susținut de către reclamantă că prin Ordonanțele Guvernului României nr.6, 8, 10 și 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, personalului salarizat potrivit nr.OUG24/2000 și personalul salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998, precum și pentru personalul didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr.128/1997. S-a mai susținut de către reclamantă că prin aceste acte normative s-au prevăzut creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, cu excepția judecătorilor și procurorilor, iar prin aceasta s-a creat un caz de discriminare.
Pârâtul Ministerul Justiției formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, arătând că reclamanta, pentru a-și motiva pretențiile, face trimitere la acte normative care reglementează în realitate salarizarea altor categorii profesionale, solicitând instanței să le fie plătite salarii mai mari decât cele de care beneficiază în prezent prin recunoașterea majorării lor salariale acordate în anul 2007 altor categorii profesionale, ignorând faptul că aceste categorii sunt salarizate în temeiul unor legi speciale.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000.
Exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie aceste drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor iar în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul indicat de nr.OG137/2000.
Reclamanta beneficiază de drepturile stabilite de legea specială de salarizare, fără a putea pretinde în afara legii alte drepturi reglementate în beneficiul altor categorii, dacă acestea nu se prevăd expres, pe de altă parte, în cursul anului 2007, personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de majorări salariale, solicitarea reclamantei fiind astfel nefondată.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității sale procesuale pasive.
Rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementată de Legea nr.500/2002 și totodată ministrul economiei și finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și ministrul justiției, primul neputând fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Raporturile de muncă există între reclamantă și instituțiile pârâte, ca angajatori, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să poată fi obligat în vreun fel.
Acțiunea reclamantei este inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, care nu are atribuții legate de modificarea legii, ci numai de a monitoriza respectarea legii de către ordonatorii principali de credite.
Prin admiterea unei asemenea acțiuni, instanța și-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de a soluționa acțiunea de față.
Potrivit dispozițiilor art.52 din Constituția României, republicată, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului și repararea pagubei.
Or, legea organică la care se referă acest text este Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, în baza căreia instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate.
Același pârât a invocat excepția lipsei capacității juridice a Guvernului României și implicit a calității procesuale pasive, întrucât este un organ colegial, fără personalitate juridică și care poate sta în justiție în calitate de pârât numai când se contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă. Față de această situație, nu are capacitate juridică civilă și nu poate figura ca parte în litigiul dedus judecății.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamanta solicită extinderea dispozițiilor legale ale ordonanțelor care prevăd majorările salariale ale altor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat pentru alte situații decât cele avute în vedere prin dispozițiile actelor normative respective.
În această situație, instanța judecătorească nu are competența de a crea, abroga sau modifica dispozițiile unei legi, respectiv a legii de salarizare a judecătorilor, situație în care acțiunea formulată este neîntemeiată pentru toate capetele de cerere.
Acțiunea formulată de reclamantă a fost privită ca întemeiată față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Excepția lipsei calității procesuale pasive ridică de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamantei, acesta are calitatea procesuală pasivă.
De asemenea, potrivit art.2 din nr.OUG22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlu executoriu.
De altfel, avându-se în vedere că, într-adevăr, între acesta și reclamantă nu există raporturi directe în baza cărora să fie obligat la plata drepturilor salariale în calitatea de ordonator principal de credite care elaborează și operează rectificările legii bugetului de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat numai la alocarea către ceilalți pârâți a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești.
Și excepția necompetenței materiale ridicată de pârâtul Guvernul României a fost privită ca nefondată.
Din actele dosarului, rezultă că reclamanta este grefier arhivar la Curtea de APEL PITEȘTI.
Fiind vorba de drepturi salariale pe care aceasta le solicită, potrivit art.284 alin.2 din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă sunt de competența instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința.
Chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr.VI/2007) a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor categorii de magistrați s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituția României.
Este atributul instanței de judecată de a verifica dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
Cum aceste indexări trebuiau făcute la salariul reclamantei și între reclamantă și pârâți există raporturi de muncă, fiind vorba astfel de un conflict de muncă între salariat și angajator, instanța este competentă a-l soluționa.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința civilă nr.22/F-CM/16.09.2008 a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale reprezentând creșteri de: 5% începând cu data de 01.01.2007, față de nivelul lunii decembrie 2006; 2% începând cu data de 01.04.2007, față de nivelul lunii martie 2007 și 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul lunii septembrie 2007, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi către ceilalți pârâți.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Guvernul României.
Pentru a pronunța această sentință, curtea a reținut următoarele:
Reclamanta este grefier arhivar la Curtea de APEL PITEȘTI, iar art.155 din Legea nr.53/2003, act normativ aplicabil și acesteia, prevede că noțiunea de "salariu" cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Dreptul la salariu este, în accepțiunea Codului muncii și Constituției României, un drept fundamental și principalul drept al salariatului, noțiune generică în cadrul căreia, cu delimitările de vigoare este inclusă și reclamanta.
Salariul, indemnizația în speța dedusă judecății, se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Față de acest aspect, relativ la cererea introductivă de instanță, se reține că prin nr.OG10/2007, au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică.
Conform art.1, salariile de bază ale categoriilor menționate se majorează în 3 etape, după cum urmează: cu 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate și personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, motivându-se, printre altele, și prin aceea că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Această apărare nu poate fi primită de vreme ce creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Pe de altă parte, unul din principiile fundamentale ale dreptului muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de art.5 din cod, în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
La cele menționate anterior se adaugă și faptul că art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar în raport de art.20 din legea fundamentală, art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, statuează că tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care, pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal, fără a avea în vedere categoria magistraților și a personalului auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești.
Față de scopul pe care indexările îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
Cererea reclamantei de acordare a acestor diferențe salariale actualizate a fost privită ca întemeiată, avându-se în vedere că potrivit art.161 pct.4 Codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul la care pârâții îi datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului, întrucât principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Acțiunea formulată de reclamantă a fost admisă astfel față de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL PITEȘTI, care au fost obligați la plata diferențelor salariale actualizate.
Excepția ridicată de pârâtul Guvernul României privind lipsa calității sale procesuale pasive s-a constatat a fi întemeiată.
Potrivit Legii speciale de organizare și funcționare nr.90/2001, cu modificările și completările ulterioare, Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și asigură realizarea politicii interne și externe a țării, executând conducerea generală a administrației publice.
Rezultă astfel că raporturile juridice în care participă Guvernul României nu pot fi de natură civilă, ci numai raporturi administrative, care se prin manifestarea unilaterală de voință al acestui organ al administrației publice centrale în exercitarea atribuțiilor și competențele sale.
Acest organ colegial nu are astfel capacitate juridică civilă și nu poate figura ca parte în litigiul dedus judecății, acțiunea față de acesta fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Ministerul Justiției.
Prin recursul său, Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.3041și 304 pct.9 Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului față de apărările făcute de acesta la fond și de împrejurarea că nu există raporturi de muncă între reclamantă și recurent;
- în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a recurentului și de obligare a acestuia la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor bănești în condițiile în care între reclamantă și recurentul chemat în garanție nu există o obligație de garanție, nefiind îndeplinite cerințele art.60 Codul d e procedură civilă;
- obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la majorarea creditelor bugetare aprobate Ministerului Educației și Cercetării este inadmisibilă deoarece legea bugetului este o lege organică și nu poate fi modificată decât de legiuitor, sarcina recurentului fiind doar aceea de a monitoriza respectarea legii bugetului de stat de către ordonatorii principali de credite;
- reclamanta este angajata Curții de APEL PITEȘTI, astfel că raportul juridic de serviciu este creat între reclamantă și această instituție, căreia îi revine îndeplinirea obligațiilor angajatorului și nu recurentului, care nu poate fi obligat la alocarea fondurilor, recurentul neavând calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind angajator al reclamantei;
- potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, recurentul nu are obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite.
Prin recursul său, pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința pentru nelegalitate arătând, în esență, următoarele:
- instanța de fond a adăugat la lege deoarece reclamanta este salarizată în temeiul unei legi speciale, iar instituirea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizată de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, reprezintă o problemă de legiferare;
- obligarea recurentului și a celorlalți pârâți la plata despăgubirilor, reprezentând pierderea de salariu datorată neindexării salariului pe anul 2007, constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece prin acțiunile în justiție pot fi valorificate numai drepturi recunoscute și ocrotite de lege, nu și a unor drepturi neprevăzute de lege;
- prin Decizia nr.820/03.07.2007, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea art.1, art.2 al.3 și art.27 al.1 din nr.OG137/2000 în măsura în care din acestea s-ar desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, misiunea instanțelor fiind doar aceea de a soluționa litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective;
- soluția tribunalului este nelegală, deoarece personalul auxiliar de specialitate din sistemul de justiție a beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2007, prin majorarea coeficienților de salarizare în aceleași trepte, potrivit nr.OG8/2007, aprobată prin Legea nr.247/2007, astfel că reclamanta nu poate beneficia și de drepturi acordate altor categorii profesionale.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Recursul formulat de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este nefondat pentru că, în mod corect a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor față de atribuțiile acestuia, astfel cum sunt reglementate de lege, respectiv Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, nr.HG208/2005, nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, precum și față de dispozițiile art.131 al.1 din Legea nr.304/2004.
Potrivit acestor reglementări, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, iar în situația obligării la plata drepturilor salariale doar a celor doi pârâți, fără obligarea recurentului de față la alocarea fondurilor necesare, pârâții ar fi în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor solicitate de reclamantă.
Este adevărat că legea bugetului este o lege organică și nu poate fi modificată de către pârâtul-recurent, dar rectificarea acestei legi implică și întocmirea proiectelor de rectificare a bugetului, proiecte ce se întocmesc atât de către ordonatorii principali de credite, cât și de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Chiar dacă nu există un raport de muncă între reclamantă și recurent, recurentul-chemat în garanție este cel ce răspunde de proiectele de rectificare ale bugetului de stat pe baza proiectelor de rectificare întocmite de ordonatorii principali de credite.
În mod corect a reținut prima instanță că potrivit art.2 din nr.OUG22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună de toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlu executoriu.
Mai mult, potrivit art.131 al.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Recursul formulat de către pârâtul Ministerul Justiției este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Primul motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 Cod procedură civilă, este nefondat pentru că prima instanță nu a făcut altceva decât să analizeze incidența unor dispoziții legale, fiind atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea unor sporuri salariale doar pentru anumite categorii de salariați s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii, prin Decizia nr.VI/2007, a statuat că este atributul instanței de a verifica dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri doar pentru anumite categorii de persoane, respectiv sporul acordat magistraților ce au soluționat cauze privind fapte de corupție, s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de dispozițiile art.16 din Constituția României, republicată, și cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit de normele internaționale.
Ca atare, în mod corect a reținut prima instanță că este atributul instanței de judecată de a verifica dacă acordarea indexărilor pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
Fiind vorba de indexări ce trebuiau acordate la salariul reclamantei, iar între reclamantă și pârât există raporturi de muncă, este evident că între aceștia există un conflict de muncă, de competența instanței de a-l soluționa.
Sentința este legală chiar și în condițiile constatării neconstituționalității art.1, art.2 al.3 și art.27 al.1 din nr.OG137/2000, deoarece acțiunea reclamantei a fost admisă nu doar în baza art.2 din această ordonanță, ci și în baza nr.OG10/2007, reglementare ce trebuie aplicată potrivit scopului ei tuturor salariaților bugetari, precum și în baza art.5 și 6 din Codul muncii ce reglementează același principiu al nediscriminării, precum și în baza art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ce se aplică cu prioritate față de legislația națională, potrivit art.20 din Constituția României.
La toate aceste texte de lege se adaugă și dispozițiile art.4 și 16 din Constituția României, ce reglementează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării.
Și cea de-a doua critică, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este nefondată pentru că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii.
Scopul acordării indexărilor prin nr.OG10/2007 este acoperirea creșterii inflației pe o perioadă determinată, iar reclamanta se află într-o situație comparabilă cu categoriile de personal avute în vedere, caracteristica comună fiind aceea că salariile, respectiv indemnizațiile, se suportă din fonduri defalcate de la bugetul de stat, cu consecința stabilirii prin lege a modului de salarizare, potrivit art.157 al.2 Codul muncii.
Majorările acordate personalului auxiliar de specialitate al instanțelor sau al parchetelor, prin nr.OG8/2007, nu au avut drept scop acoperirea creșterii inflației deoarece vizează coeficienții de multiplicare.
Necesitatea menținerii în timp a aceluiași raport între salariul nominal și cel real nu poate opera numai pentru personalul bugetar avut în vedere de nr.OG10/2007.
Aplicând diferit dreptul de indexare al salariilor se ajunge la încălcarea principiului diferențierii salariilor în raport cu funcția îndeplinită.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr.22/F-CM din 16 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/04.06.2009.
Jud.fond:.
.
OPINIE SEPARATĂ
Consider că este fondată critica vizând soluția dată cererii de alocare a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
S-a reținut corect la judecata fondului că Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul legii bugetului de stat și pe cel al legii de rectificare a bugetului de stat pe baza și după analiza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
A se vedea în acest sens prevederile art.19 și următoarele din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare.
Angajarea cheltuielilor se realizează însă în limita bugetelor aprobate prin lege, iar monitorizarea execuției bugetare vizează tocmai respectarea acestor limite și a destinațiilor fondurilor bugetare.
Întrucât în atribuțiile sale nu intră aprobarea propriu-zisă a proiectelor de buget întocmite de ordonatorii principali de credite, cererea de obligare a Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești solicitate prin acțiune este formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Aceasta înseamnă că față de această critică se regăsește cu privire la soluția dată motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și că se impune admiterea recursului pârâtului-chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice cu consecința modificării în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
Judecător,
- - -
Red.
Tehnored.
2 ex./11.06.2009
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Lică Togan, Ion
