Pretentii civile. Speta. Decizia 921/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 921/R-CM
Ședința publică din 12 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Paulina
Judecător -
Grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice V, împotriva sentinței civile nr.400 din 06 mai 2008, pronunțatE de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâți, intimații-reclamanți, intimații-pârâți Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 28.02.2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 3 iulie 2006 până la zi, actualizată în raport cu rata inflației până la data plății efective, la acordarea în continuare a acestei indemnizații de 10% până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate, urmând să fie incluse în bugetul de stat sumele datorate de către cei trei pârâți pentru perioadele sus-menționate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Contrar principiului egalității consacrat de disp. art. 6 alin. 2 din Codul muncii, prin art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996, republicată s-a prevăzut că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
Prin urmare, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, este tratat inegal din punct de vedere al salarizării, cu toate că în virtutea funcțiilor, grefierii îndeplinesc o muncă egală cu cea a beneficiarilor indemnizației.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a invocat următoarele apărări:
Dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 referitoare la acordarea unei indemnizații în cuantum de 10% anumitor categorii de grefieri nu sunt discriminatorii.
Prin dispozițiile art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, s-a stabilit că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 din nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit alin. 2 al aceluiași text de lege, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul nr.OG 137/2000 privește persoanele aflate în situații comparabile.
Unul dintre principiile de bază ale sistemului de salarizare este reprezentat de principiul diferențierii salariilor în raport de nivelul studiilor, al funcției îndeplinite, al cantității și calității muncii, al condițiilor de muncă.
S-a susținut că este firesc ca rezultatele muncii, din punct de vedere cantitativ și calitativ, să determine o anumită salarizare, iar salarizarea se diferențiază în cadrul fiecărei funcții sau meserii în raport de treapta profesională sau gradul profesional, de gradația sau clasa de salarizare.
S-au invocat dispozițiile art. 155 din Codul muncii, potrivit cărora salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și a altor adaosuri, acestea din urmă formând partea variabilă a salariului deoarece se plătesc numai în raport cu performanțele individuale ale fiecărui individ, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale.
În speță nu există o situație comparabilă care să justifice acordarea sporului de 10% solicitat prin acțiune.
În ceea ce privește actualizarea sumei pretinse cu indicele de inflație, pârâtul a susținut că potrivit dispozițiilor art. 1088 Cod civil, la obligațiile care au drept obiect o sumă de bani, daunele- interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate și nu sunt datorate decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Sub aspectul capătului de cerere referitor la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, pârâtul Ministerul Justiției a susținut că nu poate fi ținut obligat să facă astfel de mențiuni deoarece raporturile juridice de muncă ale reclamanților sunt stabilite cu tribunalul.
Cu privire la acordarea în continuare a drepturilor salariale solicitate prin acțiune, Ministerul Justiției a invocat principiul de drept potrivit căruia drepturile viitoare care nu s-au născut încă nu justifică un interes actual, astfel încât nu pot fi dobândite.
La rândul său, prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice în temeiul cărora să poată fi ținut obligat la plata drepturilor salariale care formează obiectul judecății.
Nu suntem în prezența unor persoane aflate în situații comparabile, pentru a se invoca un tratament diferențiat.
Prin sentința civilă nr.400/06.05.2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției să plătească reclamantelor indemnizația lunară de 10% din salariul brut pentru perioada începând cu 03.07.2006 și până la data pronunțării sentinței, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
A respins capetele de cerere privind acordarea pentru viitor a aceleiași indemnizații și privind obligarea în solidar a pârâților la includerea în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare bugetară, a sumelor datorate de cei trei pârâți.
A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze sumele de bani necesare efectuării plății.
A respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a examinat cu prioritate excepțiile invocate, potrivit art. 137 Cod procedură civilă, reținând următoarele:
Potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor este responsabil de elaborarea proiectelor legilor bugetului de stat și cu privire la rectificările bugetare, nicio cheltuială bugetară neputând fi angajată sau ordonanțată în afara unei reglementări bugetare.
În aceste condiții, față de cererea formulată în raport cu acest minister în sensul de a fi obligat la alocarea fondurilor necesare plății sumelor care formează obiectul acțiunii și nu de a fi obligat la plata efectivă a acestor sume către reclamante, s-a constatat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost citat în cauză nu în calitate de pârât împotriva căruia s-au îndreptat reclamantele cu pretențiile deduse judecății, ci în calitate de monitor al cauzelor privind discriminarea, reclamantele consemnând în acțiune că cer doar citarea, fără să solicite obligarea la o anume prestație.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamantele au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Prin dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 s-a prevăzut că grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
În raport de munca pe care o prestează reclamantele în cadrul instanței de judecată în care își desfășoară activitatea, nu există elemente care să justifice o apreciere diminuată a gradului de dificultate și de responsabilitate privind activitatea prestată în comparație cu persoanele prevăzute prin dispozițiile art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996.
S-a reținut caracterul discriminatoriu al prevederilor art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 în condițiile în care nu se justifică, nu au un obiectiv sau scop legitim deoarece activitatea grefierilor este guvernată de aceleași atribuții și responsabilități indiferent de sectorul în care își desfășoară activitatea.
Această discriminare directă vizează excluderea sau preferința față de una sau alta dintre categoriile de grefieri, după cum aceștia execută sau nu lucrările menționate prin dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, determinând restrângerea folosinței și exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii cu privire la salarizare.
În cauză a fost făcută dovada încălcării dispozițiilor art. 5 alin. 4 din Codul muncii, situație față de care tribunalul a reținut că acțiunea reclamantelor este întemeiată în parte.
Actualizarea cu indicele de inflație se impune a fi acordată avându-se în vedere împrejurarea că în timp a intervenit devalorizarea monedei naționale.
Solicitarea reclamantelor ca pârâții să fie obligați să le acorde în continuare indemnizația de 10% din salariul brut până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate a fost privită ca neîntemeiată deoarece o astfel de solicitare vizează un drept viitor.
Ca neîntemeiat a fost privit și capătul de cerere privind obligarea pârâților, în solidar, la includerea în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare bugetară, a sumelor datorate de către pârâții Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Justiției.
Elaborarea proiectelor de rectificare bugetară este un atribut exclusiv al puterii executive în raport de analizele de necesitate care se întocmesc, de prioritățile existente, de resursele bugetare de care se poate dispune etc. toate acestea neputând să facă obiectul unei cercetări judecătorești.
Cu toate că s-a solicitat prin acțiune obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, din actele dosarului nu rezultă că reclamantele au efectuat vreo cheltuială cu prilejul prezentei judecăți, motiv pentru care a fost respinsă cererea acestora privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termen legal pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Primul dintre recurenți critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că soluția instanței de fond este rezultatul greșitei interpretări și al încălcării dispozițiilor legale incidente în cauză.
Prin Decizia nr.24/12.05.2008 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că prevederile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 se interpretează în sensul că indemnizația de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de aceste norme.
Decizia pronunțată în interesul legii se impune față de prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Obligarea Ministerului Justiției și a celorlalți pârâți la plata indemnizației de 10% către alți salariați decât cei pe care legiuitorul i-a avut în vedere, constituie o adăugare la lege, o încălcare atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Legat de prima critică se arată că s-a reținut greșit discriminarea. Existența situațiilor comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma calității de personal auxiliar, criteriul fiind mult prea general, ci și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară cu incidență în ceea ce privește conținutul concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora, responsabilitățile funcției.
Spre deosebire de categoria magistraților, atribuțiile personalului auxiliar de specialitate sunt delimitate și stabilite în mod concret prin fișa postului.
Ținând seama de complexitatea atribuțiilor, de responsabilitatea pe care o implică, de volumul de muncă, acordarea sporului de 10% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
Primul motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice este acela potrivit căruia hotărârea instanței de fond este pronunțată cu încălcarea Deciziei nr. 24/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție menționată mai sus.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, care a stabilit limitativ categoriile de grefieri care beneficiază de 10% din indemnizația de încadrare.
Este nelegală, în opinia recurentului, și soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Recurentul-pârât nu are calitatea de ordonator principal de credite.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 304/2004, cu modificările ulterioare, bugetul instanțelor judecătorești este gestionat de Ministerul Justiției și Libertăților iar ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, curtea constată că recursurile sunt fondate.
Reclamantele, grefieri în cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, solicită plata indemnizației lunare de 10% din salariul de bază prevăzute de art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată și de art. 3 alin. (8) din nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Indemnizația lunară de 10% din salariul brut era stabilită inițial de art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996, modificată prin art. I pct. 17 din nr.OG 83/2000 pentru grefierii care participau la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie și calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiau și conducătorii de carte funciară.
Pentru perioada ulterioară abrogării acestui text de lege, art. 3 alin. (8) din nr.OG 8/2007 a prevăzut că beneficiază de această indemnizație lunară de 10% din salariul de bază numai grefierii care au participat la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului și la efectuarea actelor de executare penală și civilă.
Acest din urmă text de lege a rămas în vigoare până la 15 aprilie 2008, fiind abrogat prin art. I pct. 18 din Legea nr. 97/2008 privind aprobarea nr.OUG 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
Reclamantele nu aparțin niciuneia dintre categoriile de grefieri pentru care a fost reglementată indemnizația lunară de 10% din salariul de bază.
Prin Decizia nr. 24/12.05.2008 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, ulterior sentinței atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că cele două texte de lege supuse analizei se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele respective.
Printre considerentele avute în vedere s-au aflat următoarele:
Potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pentru activitatea desfășurată personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Stabilirea prin legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a unor sporuri și indemnizații salariale, avându-se în vedere specificul activităților prestate, sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor ce sunt aferente funcțiilor deținute, a fost permisă de legea care reglementează statutul acestei categorii de personal, fără ca din această împrejurare să se poată deduce existența unei discriminări.
Nu poate fi ignorat faptul că grefierii care participau la efectuarea actelor prevăzute în art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. (8) din nr.OG 8/2007 desfășurau activități administrativ-judiciare ce implicau operațiuni specifice și complexe, care necesitau performanțe profesionale superioare ce concurau la creșterea eficienței activității instanțelor judecătorești.
Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. (8) din nr.OG 8/2007 a fost legitim și a constat în retribuirea corespunzătoare a personalului auxiliar de specialitate care desfășura anumite activități în cadrul instanțelor de judecată, activități ce presupun o complexitate și responsabilități deosebite.
Totodată, mijloacele folosite, constând în acordarea unor indemnizații la salariul de bază, s-au bazat pe criterii obiective și rezonabile și au fost proporționale cu acest scop.
Nu se poate vorbi de un tratament preferențial ori de o discriminare în cadrul aceleiași categorii profesionale, întrucât situațiile nu sunt analoage sau comparabile.
În materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calității de personal auxiliar de specialitate, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, care sunt diferențiate atât din punctul de vedere al funcției, cât și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, cu incidență în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Întrucât dezlegarea dată problemei de drept este obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, curtea constată că în mod greșit s-a reținut temeinicia pretențiilor reclamantelor iar în această situație cererea de obligare a Ministerului Finanțelor Publice la alocarea fondurilor necesare plății rămâne fără obiect.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 Cod procedură civilă recursurile vor fi admise iar sentința modificată în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice V, împotriva sentinței civile nr.400 din 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantele, și, pârâții TRIBUNALUL VÂLCEA și CURTEA DE APEL PITEȘTI.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./27.05.2009
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Lică Togan, Paulina
