Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 923/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITE ȘTI
SECȚIA CIVIL, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVIL NR. 923/R-CM
Ședința public din 12 Mai 2009
Curtea compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judector
Judector - -
Judector -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta UNIVERSITATEA, împotriva sentinței civile nr.1497/CM din 19 decembrie 2008, pronunțat de Tribunalul Arge ș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, fcut în ședința public, a rspuns intimatul-reclamant, lipsind recurenta-pârât.
Procedura este legal îndeplinit.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care:
Intimatul-reclamant arat c nu mai are cereri de formulat în cauz și depune la dosar note scrise.
Curtea constat recursul în stare de judecat și acord cuvântul asupra lui.
Intimatul-reclamant având cuvântul, solicit respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în notele scrise depuse la dosar și susținute oral.
CURTEA
Asupra recursului civil de faț:
Prin cererea înregistrat la data de 12.04.2007, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Univeristatea "Sipru " ca instanța prin hotrârea ce o va pronunța s dispun obligarea la achitarea drepturilor bnești în cuantum de 11.280 lei pentru plata orelor suplimentare efectuate în perioada 1.01.2005-31.10.2006, plata orelor de sâmbta și duminica, respectiv repaosul sptmânal; plata concediului de odihn neacordat în perioada 1.01.2006-31-.10.2006; plata celui de-al 13 salariu.
În motivarea cererii s-a artat, în esenț, c în mod nelegal nu au fost acordate drepturile mai sus menționate deși potrivit legii acestea i se cuveneau.
Prin întâmpinarea formulat pârât a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiat întrucât în ce privește plata orelor suplimentare și a orelor de sâmbta și duminica condițiile prevzute de lege nu sunt întrunite, întrucât în contractul de munc încheiat nu se stipuleaz obligativitatea prestrii orelor suplimentare de munc și nu s-a fcut dovada faptului c angajatorul a solicitat prestarea efecturii muncii suplimentare, iar pontajul prezentat de ctre reclamant a fost efectuat cu nerespectarea legii. S-a mai artat c celelalte capete de cerere sunt nefondate întrucât universitatea nu a acordat niciodat al 13 salariu, fiind o instituție de drept privat.
Prin sentința civil nr.677/26.10.2007 a Tribunalului Arge șaf ost respins acțiunea și a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecat în cuantum de 2232,11 lei.
Prin dec.civ.nr.182/4.03.2008 a Curții de Apel Pite știa fost admis recursul declarat de reclamantul, a fost casat sentința mai sus menționat și s-a dispus rejudecarea cauzei.În motivarea acestei decizii s-a reținut c din probele administrate rezult c reclamantul a prestat ore suplimentare, dar instanța de fond a omis s analizeze dac acestea au fost pontate și pltite.
Rejudecând cauza dup casare, Tribunalul Arge ș, prin sentința civil nr.1497/CM/19 decembrie 2008, a admis în parte acțiunea formulat de reclamant și a obligat pe pârâta Universitatea la plata ctre acesta a sumei de 19.125,75 Ron, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada ianuarie 2005-31.10.2006, precum și indemnizația de concediu pe anul 2006.
A respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
A obligat pe pârât la plata ctre reclamant a cheltuielilor de judecat în cuantum de 500 lei.
Pentru a hotrî astfel, tribunalul a reținut c, potrivit contractului individual de munc nr.5811/31.08.2004 (35), durata contractului a fost pe perioad nedeterminat, durata muncii prestate fiind de 8 ore pe zi, iar programul de munc se putea modifica în condițiile Regulamentului intern și a contractului colectiv de munc.
Potrivit art.117 raportat la art.120 muncii în cazul efecturii de ore suplimentare, care nu au fost compensate cu ore libere, se acord un spor pentru munc suplimentar, care nu poate fi mai mic de 75 % din salariul de baz, iar dac munca suplimentar este prestat în zilele de sâmbt și duminic, atunci compensarea se realizeaz potrivit art.133 muncii.
Potrivit foilor colective de prezenț rezult c reclamantul a prestat ore suplimentare, inclusiv sâmbta și duminica, în perioada 1.01.2005-31-10.2006, ore care nu s-a fcut dovada de ctre intimat, c au fost compensate fie prin acordarea de zile libere sau prin acordarea sporurilor salariale corespunztoare prevzute de lege. Susținerea intimatei potrivit cruia folie de prezenț colectiv au fost întocmite de ctre o persoan neautorizat este neîntemeiat, având în vedere c potrivit art.35 alin 3 din Decretul nr.31/1954, chiar dac s-ar aprecia c aceste foi de pontaj au fost emise de ctre numitul G, cu depșirea puterilor încredințate, aceste foi de prezenț colectiv sunt opozabile pârâtei Universitatea " ". De asemenea, nici susținerea potrivit creia nu a existat o solicitare angajatorului privind prestarea de ore suplimentare nu poate fi reținut având în vedere c existența unei asemenea solicitri, fiind o împrejurare de fapt, poate fi dovedit cu orice mijloc de prob, inclusiv prezumții. Or, din faptul întocmirii foilor colective de prezenț, instanța deduce pe baza unei prezumții simple, întemeiat pe art.1203 civ. a faptului c a existat o astfel de solicitare. Din acest considerent nu pot fi luate în considerare declarațiile martorilor, care au calitate de angajați ai pârâtei, instanța apreciind c declarațiile acestora nu sunt sincere. Totodat pârâta nu a fcut dovada potrivit art.287 muncii a faptului c munca suplimentar prestat a fost compensat cu zile libere.
Potrivit raportului de expertiz efectuat de expertul, necontestat în termen de ctre prți, s-a constat c pentru munca suplimentar prestat, în perioada ianuarie 2005-31.10.2006, potrivit foilor de pontaj și a dispozițiilor codului muncii, reclamantului i se cuvine suma net de 10.125, 75 lei.
Referitor la cererea privind plata drepturilor bnești pentru perioada concediului de odihn s-a reținut c, potrivit art.141 muncii concediu de munc neprestat se poate compensa cu bani în cazul încetrii contractului de munc. În cauz nu s-a fcut dovada de ctre pârâta -angajator, potrivit art.287 muncii a faptului c s-a acordat concediul de munc pe anul 2006 și având în vedere faptul c la data de 31.10.2006 a încetat contractul de munc al reclamantului, instanța apreciaz c sunt îndeplinite condițiile prevzute de lege, astfel încât a fost admis captul de cerere nr.3 al acțiunii și a fost obligat pârâta Universitatea "Sipru " la plata ctre reclamantul a sumei de 900 lei, reprezentând indemnizația de concediu net pe anul 2006.
În ce privește celelalte capete de cerere instanța le-a respins având în vedere c nu s-a fcut dovada de ctre reclamant a faptului c la nivelul Universitții " " s-a acordat cel de-al 13 salariu, iar potrivit legii, aceast unitate nu avea obligația de a acorda cel de-al 13 salariu. În ce privește cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 10.000 lei (113-dosar nr-), instanța a reținut c solicitarea acestora este neîntemeiat având în vedere c reclamantul nu a fcut dovada, potrivit art.1169 civ. c a suferit vreun prejudiciu moral.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Universitatea.
Se arat în motivarea recursului formulat c sentința instanței de fond este nelegal, fiind dat cu înclcarea sau aplicarea greșit a legii, motiv de casare prevzut de art.304 pct.9 Cod pr.civil, solicitându-se analizarea cauzei fie faț de prevederile art.3041Cod pr.civil.
În mod greșit instanța de fond a obligat pe pârât la plata sumei de 19.125,75 lei ctre reclamant, în loc de 11.025,75 lei, așa cum rezult din calculul matematic corect prin adunarea celor dou sume acordate.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere c potrivit contractului individual de munc lit.H pct.1 lit.c, nu se efectueaz ore suplimentare decât în caz de forț majore sau pentru alte lucrri urgente, destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlturrii consecințelor acestora.
În cauz nu s-a fcut dovada c a existat vreo solicitare din partea angajatorului - Universitatea - ca reclamantul s presteze ore suplimentare peste programul de munc sau în zilele de sâmbta și duminica.
prezentate de reclamant și avute în vedere și în raportul de expertiz nu au nicio relevanț și nu pot fi luate în considerație, atâta timp cât acestea nu exprim realitatea și nu au fost aprobate de angajator, fiind întocmite de o persoan care nu putea s angajeze rspunderea pârâtei.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata indemnizației de concediu de odihn în sum de 900 lei, la dosarul cauzei nu a existat nici un înscris, din care s rezult c reclamantul nu a efectuat concediul de odihn pe anul 2006, ci, dimpotriv, martorul propus de reclamant a declarat c a efectuat acest concediu, îns s-a pontat prezent și atunci când era în concediu.
Faț de cele artate, solicit admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
Recursul declarat de pârât este în parte întemeiat numai sub aspectul calculului sumei la care a fost obligat ctre reclamant.
Astfel, instanța de fond a obligat pe pârât s plteasc reclamantului suma de 19.125,75 Ron, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada ianuarie 2005 - 31 octombrie 2006, precum și indemnizația de concediu pe anul 2006. Acest calcul s-a fcut prin adunarea contravalorii orelor suplimentare stabilite de expert la suma de 10.125,75 lei, cu indemnizația de concediu pe anul 2006 de 900 lei.
Îns, dintr-un calcul matematic efectuat, rezult c din însumarea celor dou sume rezult suma de 11.025,75 lei și nu 19.125,75 lei, cât s-a acordat.
Celelalte motive de recurs formulate de pârât sunt nefondate.
Referitor la plata orelor suplimentare solicitate de reclamant, se constat c între pârâta-recurent, în calitate de angajator, și reclamant, în calitate de salariat, a fost încheiat un contract individual de munc în baza cruia s-a stabilit durata muncii prestate de 8 ore pe zi.
Din actele dosarului, respectiv din foile colective de prezenț, declarațiile martorilor audiați în cauz și raportul de expertiz efectuat, rezult c în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2006 reclamantul a efectuat ore suplimentare în special sâmbta și duminica, pentru lucrri urgente destinate susținerii examenelor de ctre studenți, prevenirea unor accidente sau înlturarea consecințelor acestora.
Așa cum a reținut și instanța de fond aceste ore suplimentare au fost înregistrate în foile de pontaj întocmite de angajator, susținerea recurentei, potrivit creia au fost întocmite de o persoan neautorizat, nefiind cu nimic dovedit.
Potrivit dispozițiilor Codului muncii timpul de munc poate fi împrțit în trei categorii: timpul de munc având o durat normal de 8 ore pe zi; timpul de munc redus sub durata normal și timpul de munc peste durata normal.
Referitor la munca suplimentar, art.117 alin.1 Codul muncii prevede c, munca prestat în afara duratei normale a timpului de munc sptmânal este considerat munc suplimentar.
Într-adevr, potrivit art.117 alin.2, munca suplimentar nu poate fi efectuat fr acordul salariatului cu excepția cazului de forț major sau pentru lucrri urgente destinate prevenirii producerii unor accidente, ori înlturrii consecințelor unui accident.
În speț, așa cum rezult din actele dosarului, reclamantul a fost de acord cu efectuarea acestei munci suplimentare, iar pârâta a întocmit foi colective de prezenț pentru aceasta.
Nu se poate pretinde c nu a existat astfel o solicitare și din partea angajatorului, atâta vreme cât s-au stabilit prin foile colective de prezenț efectuarea muncii suplimentare.
Potrivit art.119 din Codul muncii, munca suplimentar se compenseaz prin orele libere pltite în urmtoarele 30 de zile, dup efectuarea acesteia.
În aceste condiții, salariatul beneficiaz de salariul corespunztor pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
Art.120 din Codul muncii prevede c, în cazul în care compensarea prin ore libere pltite nu este posibil în termenul prevzut de art.119 alin.1 în luna urmtoare, munca suplimentar va fi pltit salariatului prin adugarea unui spor la salariu, corespunztor duratei acesteia.
Sporul pentru munca suplimentar acordat în condițiile prevzute la alin.1 se stabilește prin negociere în cazul contractului colectiv de munc sau al contractului individual de munc și nu poate fi mai mult de 75% din salariul de baz.
Pârâta-recurent nu a fcut dovada c a fost compensat în vreun fel munca suplimentar a reclamantului prin ore libere pltite în urmtoarele 30 de zile și nici c i-ar fi achitat în vreun fel contravaloarea orelor suplimentare efectuate reclamantei.
Instanța constat astfel c, atâta vreme cât s-a dovedit de reclamant efectuarea de ore suplimentare și prin raportul de expertiz efectuat în cauz de expertul -, necontestat de prți, s-a reținut c pentru munca prestat efectuat în perioada ianuarie 2005 - 31 octombrie 2006, acestuia i se cuvine suma de 10.125,75 lei, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea faț de aceast sum.
Referitor la contravaloarea concediului de odihn de 900 lei, se constat c potrivit art.141 din Codul muncii, concediul de odihn se efectueaz în fiecare an. Prin excepție de la prevederile alin.1, efectuarea concediului din anul urmtor este permis numai în cazurile expres prevzute de lege sau în cazurile prevzute în Contractul colectiv de munc aplicabil.
Potrivit art.141 alin.4 din Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihn neefectuat este permis numai în cazul încetrii contractului individual de munc.
În speț, pârâta-recurent nu a fcut dovada c a acordat concediul de odihn reclamantului pentru anul 2006 și, întrucât la data de 31 octombrie 2006 a încetat contractul colectiv de munc al acestuia, în mod corect instanța de fond a obligat-o pe recurent la plata indemnizației de concediu pentru anul 2006.
Faț de cele artate, se va admite numai în parte recursul pârâtei, așa cum s-a artat mai sus, pentru stabilirea sumei datorate reclamantului de 11.025,75 lei.
Se vor menține în rest prevederile sentinței atacate.
Constatându-se c recurenta a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecat și faptul c s-a admis numai în parte recursul declarat de aceasta, în baza art.274 Cod pr.civil, va fi obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecat de 1.000 lei, reprezentând parte din onorariul de avocat achitat la redactarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta UNIVERSITATEA, împotriva sentinței civile nr.1497/CM din 19 decembrie 2008, pronunțat de Tribunalul Arge ș, în dosarul nr-.
Modific în parte sentința în sensul c stabilește plata orelor suplilmentare și a concediului de odihn neefectuat, la suma de 11.025,75 lei.
Menține în rest sentința.
Oblig pe intimat la plata ctre reclamant a cheltuieliilor de judecat în cuantum de 1.000 lei.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public astzi, 12 mai 2009, la Curtea de Apel Pite ști - ecția civil, pentru cauze privind conflicte de munc și asigurri sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
15.05.2009
Red.PG
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Florinița Ciorăscu, Paulina
